Lansare de carte

Se numeşte „Esenţe în procesul educării şi formării fiinţei umane”, a fost scrisă de către Nicolae Florin Tudorescu, medic, şi a fost scoasă la Editura „Lux Libris”.

Cartea are un puternic mesaj educativ, aşa după cum a rezultat din prezentarea făcută de către editor (Dr. Ing. Florin Gabriel Andrescu), cât şi de autor.

Nu ne rămâne decât s-o citim şi-apoi, mai vedem...

6 Martie 2008 – Filarmonica Braşov

Concert Simfonic

Dirijor: ALEXANDRU LĂSCAE (Olanda)
Solişti: ADRIAN BERESCU – Vioara
FILIP PAPA – violoncel
În program:
J. Brahms – Dublu concert pentru vioară, violoncel şi orchestră în la minor, op.102
R. Strauss – „Capriccio" pentru orchestră de coarde
R. Strauss – Suita pentru orchestră „Burghezul gentilom", op. 60
Vioară solistă: Dănuţ Manea (concert-maestru)

Alexandru Lăscae ne-a rămas în memorie cu prezenţa sa anterioară, nu mai demult decât 18 octombrie 2007, când ne-a cântat Haciaturian şi Stravinski. De data aceasta, a venit „cu echipa”. Atât violonistul Adrian Berescu cât şi violoncelistul Filip Papa sunt membri ai Filarmonicii „Moldova” din Iaşi, unde Alexandru Lăscae este dirijor permanent. Toţi trei şi-au făcut primele studiile muzicale în Iaşi (Lăscaie şi la Bucureşti, unde s-a născut), soliştii fiind şi colegi de generaţie. În prezent, Adrian Berescu este concert-maestru, iar Filip Papa este şeful partidei de violoncele. Unirea forţelor celor trei aşi în Concertul pentru vioară, violoncel şi orchestră de J. Brahms a fost o idee demnă de toată lauda.

R. Strauss ar fi fost mai inspirat dacă, în loc de Suita „Burghezul gentilom”, şi-ar fi intitulat lucrarea „Capriciu”, „Fantezie”, sau mai bine „Suită trăsnită”. Încercând să-l modernizeze pe Lully & co., nu a făcut decât să acutizeze întrebarea: „încotro se îndreaptă muzica contemporană?”. Unele piese sunt în cel mai bun caz nostime. În „Capriccio” pentru orchestră de coarde, în schimb, a realizat un cântec de leagăn, deloc capricios şi – mai ales – lipsit de originalităţile atât de caracteristice lui. Se vede că a fost una dintre compoziţiile sale târzii, când – mai puţin vijelios – devenise mai reflexiv.

3-11 martie 2008 – Galeria EUROPE

Olimpiada judeţeană de arte plastice şi decorative, arhitectură, arte ambientale şi design, istoria artelor şi arhitecturii.
Expozanţi: elevii Liceului de Arte Plastice Braşov

Vineri, 29 februarie 2008 – librăria Okian

Caii verzi de pe pereţi

la a treia întâlnire a grupului de litere-sunete-şi-culori.

Acest grup s-a constituit în decembrie 2007, sub umbrela Fundaţiei Arania, reunind, în numele prieteniei, poeţi, artişti plastici şi muzicieni, care şi-au dorit o alternativă culturală informală la griul interminabilei tranziţii. Credinţa membrilor grupului este aceea că o gură de aer cultural tras tare şi frecvent poate readuce, în timp, gura de rai.

Această a treia întâlnire s-a petrecut sub semnul primăverii, anunţată prin două sărbători al căror conţinut şi raţiuni le-am pierdut: Dragobete-Cap de primăvară şi Mărţişorul.

Replica culturală s-a făcut prin poezie de dragoste (semnată de Mihaela Malea Stroe - prezentată tandru şi elegant de criticul Bianca Osnaga -, de debutantul Andrei-Adam Dosa - introdus de poetul Laurenţiu-Ciprian Tudor -, de poetul Baubec Izzet şi de către sensibilul sonetist al Braşovului, Adrian Munteanu), muzică (oferită generos şi mereu profesionist de cvartetul Gaudeamus) şi culoare (mijlocită nouă de pictorul Ervin Koszta).

Aceste întâlniri ale grupului de litere-sunete-şi-culori Caii verzi de pe pereţi se vor lunare, în diferite locaţii, grupul asumându-se ca prezenţă itinerantă.

Laurenţiu-Ciprian Tudor

28 februarie 2008 – Filarmonica Braşov

Concert Simfonic

Dirijor: Gottfried Rabl (Austria)
Solist: Horia Mihail – pian
În program:
A. Liadov – „Lacul fermecat", legendă pentru orchestră op.62
L.v. Beethoven – Concert nr.3 în do minor pentru pian şi orchestră, op.37
S. Rahmaninov – Simfonia nr.2 în mi minor op.27

Gottfried Rabl vine din Austria. A studiat pianul şi a obţinut diploma de absolvenţă pentru corn, dirijat şi corepetiţie la Universitatea de Muzică din Viena, oraşul său natal. La Braşov a venit cu o lucrare a unui compozitor rus, cvasi-necunoscut: Anatoli Liadov (1855-1914). „Lacul fermecat” ar fi trebuit să facă parte dintr-o operă, care însă nu a fost terminată niciodată, aşa ca a fost prezentată în primă audiţie la Sankt Petersburn, în 1909, ca lucrare independentă.

Pianistul braşovean Horia Mihail este prezent pentru a doua oară în această stagiune, de data aceasta cu Concertul nr. 3 de Beethoven. (Data trecută l-am ascultat interpretând Concertul pentru pian şi orchestră în Re major al lui Haydn, sub bagheta lui Ovidiu Dan Chirilă. S-a întâmplat în 11 octombrie 2007)

28 februarie 2008 – Galeria KronArt

Vernisaj

Expune Viorica Ardeleanu – Covács. Este profesoară la Liceul de Arte Plastice Braşov, absolventă a Institutului de Arte Plastice "Ion Andreescu", din Cluj, la sectia pictura şi membră a filialei Braşov a Uniunii Artiştilor Plastici din România.

A vorbit soţul artistei, profesor de muzică, graţie căruia vernisajul a beneficiat de un moment muzical realizat de doi dintre elevii săi.

Mansarda Baiulescu

Editura Dealul Melcilor din Braşov a lansat cartea „Taina nerelevată de Einstein” de Lenke Becker.

Cartea are şi un subtitlu: „Viaţa şi replicile ei în cadrul relativităţii spaţio-temporale”.

Dacă ar fi ştiut Einstein ce taină ţinea el ascunsă. . . .

Marţi, 27 februarie 2008

Filarmonica din New York a concertat la Phenian, în Coreea de nord, sau Republica Populară Democratică a Coreei, conform denumirii oficiale, una dintre ultimele ţări cu democraţia în titulatură. Ăsta da eveniment, dacă nu mi-ar aminti de concertul de la Bucureşti din 1958, când Yehudi Menuhin si David Oistrah au interpretat concertul pentru două viori de Bach. În afara semnificaţiei strict muzicale – se întâlneau cei mai mari doi violonişti ai timpului – semnificaţia politică era majoră: în plin război rece, se întâlneau la Bucureşti un american şi un rus. Era la puţin timp după moartea lui Stalin, şi după retragerea trupelor sovietice din România, astfel că întâlnirea celor doi era interpretată ca o posibilă dezgheţare a relaţiilor dintre Est şi Vest. N-a fost să fie aşa! Au fost necesari încă peste treizeci de ani, dar acesta este un alt subiect.

Joi, 21 februarie 2008 – Filarmonica Braşov

Concert Simfonic

Dirijor: Cristian Oroşanu
Solişti: Alina Nauncef – vioară şi Eva Cuşmir - pian
În program:
W.A. Mozat – Concertul nr. 3 pentru vioară şi orchestră în Sol major, K.V. 216
W.A. Mozat – Concertul nr. 20 pentru pian şi orchestră în re minor, K.V. 466
L.v. Beethoven – Simfonia a IV-a în Si bemol major, op., 60
Pe Cristian Oroşanu l-am mai văzut în Braşov nu demult, mai exact pe 25 octombrie 2007, când a dirijat concertul săptămânal al Filarmonicii locale, ce a cuprins atunci şi Concertul nr. 1 op. 11 pentru corn şi orchestră al lui Richard Strauss, avându-l ca solist pe Petre Gâscă, din Iaşi. Includerea acestui concert în activitatea sa nu este deloc întâmplătoare: cornul a fost prima sa specialitate muzicală. Atras de arta dirijoratului, a urmat-o şi pe aceasta la Secţia Dirijat orchestră din cadrul Universităţii de Muzică din Bucureşti, dar. . . prima dragoste nu se uită niciodată. În prezent, el este dirijor permanent al Operei Române din Cluj-Napoca şi asistent universitar la Academia de Muzică “Gheorghe Dima” din aceeaşi localitate.
Alina Nauncef provine din Râmnicul Vâlcea. Interesant acest oraş cu doi de â; a dat mulţi muzicieni valoroşi în ultimul timp. S-a titrat totuşi la Braşov, unde a urmat şi cursurile de masterat. În prezent este preparator universitar la Facultatea de Muzică din Braşov şi doctorand al Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti. Evoluează ca solistă alături de orchestrele Filarmonicilor din Rm. Vâlcea, Ploieşti şi altele.
Eva Cuşmir, în schimb, este din Iaşi, centru cu vechi tradiţii muzicale. A absolvit Academia de Muzică din Bucureşti. În prezent face carieră solistică în Franţa, dar şi în România, ca invitată a orchestrelor simfonice ale filarmonicilor oraşelor importante, cu concerte de Mozart, Beethoven, Weber, Mendelssohn. Rachmaninov, şi altii.
Cu două concerte celebre de Mozart şi o simfonie de Beethoven ar fi inutil să mai scriu că a fost un concert cât se poate de agreabil.

Miercuri 20 februarie – Muzeul de Artă Braşov

Expoziţia "Legături de sânge/In the Blood"

După ce în luna noiembrie a anului trecut a fost deschisă în premieră la Librăria Cărturăreşti din Bucureşti şi ulterior, în perioada 20 ianuarie – 14 februarie 2008, la Muzeul de Artă Constanţa, expoziţia Legături de sânge/In the Blood se va afla la Braşov pentru mai mult de două săptămâni (20 februarie – 9 martie 2008). Organizată de Muzeul de Artă Braşov în colaborare cu Ordinul Arhitecţilor din România – filiala Braşov, Covasna, Harghita, expoziţia prilejuieşte un dialog peste generaţii între George Matei Cantacuzino, personalitate polivalentă, unul dintre marii arhitecţi din perioda interbelică, şi nepoata sa, Ilinca Rowell-Cantacuzino, artist plastic din Marea Britanie.
Chiar dacă nu l-a cunoscut decât prin intermediul amintirilor bunicii şi al lucrărilor de artă, Ilinca Rowell-Cantacuzino şi-a propus să aducă un omagiu bunicului său şi să reaşeze opera sa în circuitul valorilor din cultura românească. Excepţionalitatea evenimentului decurge din punerea în scenă a unei întâlniri imposibile, care sfidează timpul şi spaţiul. Prin juxtapunerea lucrărilor lui George Matei Cantacuzino celor realizate de nepoata sa se realizează un studiu sentimental şi subiectiv al relaţiei dintre doi artişti, relevând multiple afinităţi, în pofida unor destine diferite.
Expoziţia cuprinde 66 de lucrări (pictură şi grafică), realizate în tehnici diverse: ulei pe pânză, acuarelă, grafit, pastel etc. În funcţie de criterii tematice şi stilistice, lucrările sunt grupate în mai multe cicluri: Alb şi Negru, Peisaj, Iaşi, Ceainărie, Acuarele şi Pastel. Cele 11 caiete de schiţe prezente în expunere sub titlul A Desfăşura sunt realizate de Ilinca Rowell-Cantacuzino.
Peisajele lui George Matei Cantacuzino, fidele unei viziuni obiective, marcată de experienţa postimpresionismului, sunt proprii unei expresii artistice specifice picturii româneşti din perioada interbelică. Construcţia riguroasă, delimitarea exactă a planurilor, interesul pentru peisajul urban, sugerează că lumea este privită mai ales cu ochii profesionistului, ai arhitectului.
Ilinca Rowell-Cantacuzino se plasează pe coordonate artistice diferite, fiind solid ancorate în actualitatea artistică contemporană. Plasându-se în general în sfera abstracţionismului, ilustrând un pronunţat interes pentru experimente plastice, lucrările sale sunt în primul rând rodul unor confesiuni intens personalizate.

Radu Popica

George Matei Cantacuzino s-a născut în anul 1899 la Viena. După ce studiază arhitectura la Academie des Beaux-Arts - Paris se întoarce în Româia, unde proiectează câteva dintre cele mai semnificative edificii ale vremii precum banca Chrissovelloni din Bucureşti. Printre lucrările sale se regăsesc Hotelul “Bellona” şi Villa Aviana, situate pe litoralul Mării Negre, precum şi proiectul de restaurare a Palatului Mogoşoaia.
Regimul comunist îl condamnă la 5 ani de muncă silnică. În anii patruzeci devine profesor de Istorie a Arhitecturii la Institutul Ion Mincu. În anii cincizeci e numit la Directia Monumentelor Istorice. În ultimii ani ai vieţii se întoarce la proiectare şi coordoneaza lucrările la ansamblul architectural al Palatului Mitropoliei din Iaşi.
Tumultul istoriei româneşti din ultima jumătate de veac se reflectă în existenţa sa, a carei consolare perpetuă este concretizată de scrierile sale cu caracter filozofic, dar mai ales de pictura sa, deşi celebritatea îi fusese adusă de opera arhitecturală. În pictură, mai mult decât în celelalte opere ale sale, se regăseşte principiul libertăţii care a călăuzit spiritul său creator.
Ilinca Cantacuzino s-a născut şi a crescut în Anglia fără a-şi fi întâlnit vreodată bunicul care a murit în România în anul 1960. L-a cunoscut prin intremediul bunicii sale Sanda Cantacuzino (născută Stirbey) şi prin picturile lui, de care a fost înconjurată în copilărie, şi care au lăsat o puternică amprentă asupra practicii sale artisitce.
Expoziţia-dialog a lucrărilor Ilinca şi G.M. Cantacuzino reprezintă o încercare de a-l redescoperi pe G.M. – pictorul, şi în acelaşi timp un studiu al relaţiei dintre el şi nepoata sa, realizat prin juxtapunerea lucrărilor lor, adesea foarte diferite. Această expoziţie este pentru Ilinca o şansă de a explora o iconografie de imagini şi texte, adesea repetitive, formulând în acelaşi timp propriul său răspuns la metodele şi cromatica lui G.M.Cantacuzino.
Expoziţia intitulată "In the Blood / Legături de Sânge" este un prim pas către o necesară reaşezare a lui G.M. Cantacuzino – pictorul, supranumit “cronicarul spiritualităţii româneşti” (Virgil Ierunca), în spaţiul cultural românesc. Acest gest coincide cu publicarea unui album al artistului conţinând 99 de acuarele donate de către el Bibliotecii Centrale Universitare din Iaşi cu scurt timp înainte de a se stinge din viaţă.
În anul alăturării României la Uniunea Europeană, această expoziţie se vrea o contribuţie activă la noul dialog între ţările europene. "In the Blood / Legături de Sânge" este o punte în timp, menită să recupereze istoria pierdută între generaţii ale aceleaşi familii şi o punte în spaţiu, reunind o istorie comună între ţări. Titlul nu se referă doar la legăturile familiale, ci şi la imperativele artistice mai presus de conjuncturile spaţiului şi timpului, impunându-se ca o forţă benefică în armonizarea umanităţii.

Ilinca Cantacuzino,
19 februarie 2008

Miercuri, 20 februarie 2008 – Casa Mureşenilor

„Cuvinte despre necuvinte” – Recital

Solistă a fost soprana Maria Petcu. Născută la Horezu – Vâlcea, este licenţiată a Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti, Facultatea de Interpretare, Secţia Canto, în prezent solistă a Operei Braşov şi profesor asociat la Facultatea de Muzică a Universităţii „Transilvania” din Braşov.
La pian, a acompaniat mai vechea noastră cunoştinţă, Sena Ducariu, absolventă a Universităţii de Muzică din Bucureşti, în prezent lector universitar la Facultatea de Muzică a Universităţii „Transilvania” din Braşov şi pianist la Operei Braşov.
Lucrările interpretate au fost lieduri de Cl. Debussy, J. Massenet, G. Enescu, Fr. Poulenc, H. Duparc şi J. Offenbach.
Cuvintele au aparţinut muzicologului Petruţa-Maria Măniuţ. Născută în Braşov, a urmat cursurile Accademiei „Mozarteum” Salerno (Italia, 1995), a Universităţii de Muzică Bucureşti - Muzicologie (1995-1999) şi Compoziţie (1998-2003), precum şi a Universităţii „Transilvania” din Braşov. Este doctor în muzică la Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti. Are un Curriculum Vitae ce necesită singur o pagină WEB. Ceea ce nu ştiam, este şi poetă. În consecinţă, în acest recital, ei i-au aparţinut cuvintele, şi au fost frumoase. Bravo!

Muzeul "Casa Mureşenilor”

Expoziţie Elena Mureşianu

În colaborare cu Muzeul de Artă Braşov, Muzeul „Casa Mureşenilor” găzduieşte o foarte interesantă expoziţie dedicată Elenei Mureşianu (1862 – 1924).

Soţia lui Aurel Mureşianu, Elena este considerată prima pictoriţă română profesionistă din Braşov, ea urmând cursurile „Şcolii de Arte şi Meserii” din Viena, între 1884 şi 1888. De asemenea, în perioada în care Aurel a avut probleme de sănătate, activitatea sa la „Gazeta de Transilvania” a fost continuată de soţia sa, Elena.

Expoziţia conţine câteva fotografii de familie şi – mai ales – tablouri pictate chiar de Elena Mureşianu, obtinute din fondul Muzeului de Artă Braşov şi al Muzeului Brukenthal, din Sibiu. Majoritatea sunt portrete pictate cu vopsele de ulei pe pânză, realizate în stil academic, specific timpului. Remarcabilă este însă o acuarelă intitulată „Băiatul cu covrigi”.

Joi, 7 februarie, Filarmonica Braşov

Concert Simfonic

În program:
G. B. Pergolesi – Concert pentru vioară şi orchestră în Si b major
E. Elenescu – Rapsodia Română pentru vioară şi orchestră
Felix Mendelssohn Bartholdy – Simfonia a IV-a în La major, op. 90, „Italiana”
Dirijor: Tiberiu Soare
Solist: Florin Ionescu-Galaţi
Inedită pentru braşoveni a fost prezenţa lui Tiberiu Soare. În ciuda tinereţii sale, el este în prezent dirijor al Operei Naţionale din Bucureşti (din 2005). Profesionalismul său a fost pus în evidenţă şi de data aceasta, probând faptul că evoluţia sa nu a fost deloc întâmplătoare.
Capul cărunt din primul plan al fotografiei aparţine inventatorului adaosului Galaţi de pe lângă numele Ionescu, şi anume dirijorul Ilarion Ionescu-Galaţi, nimeni altul decât tatăl violonistului Florin Ionescu-Galaţi. A lăsat impresia că a fost mulţumit de prestaţia fiului. Nu ştim ce i-a spus acasă.

Joi, 7 februarie, Galeria Kron-Art

Vernisaj Alexandru Bunescu

Deşi ne-ar fi plăcut, nu există nici o legătură cu pictorul Marius Bunescu, născut cu 107 ani înaintea eroului nostru, de aceeaşi parte a Oltului, dar de cealaltă parte a Carpaţilor, mai exact la Caracal. Acest mic detaliu nu-l împiedică pe foarte tânărul Alexandru Bunescu să încerce să ne convingă de talentul său de grafician. (L-am întrebat de ce nu încearcă pictura, dar nu a vrut să răspundă.) S-a născut la Sibiu în 1988, a urmat Liceiul de Artă din aceeaşi localitate, iar în prezent este student în primul an la Universitatea de Artă şi Design din Cluj-Napoca, secţia grafică. Printre numeroasele participări etalate în foaia de prezentare, figurează şi una din 1988, adică exact anul naşterii sale. Nu negăm caracterul artistic al evenimentului, dar credem că meritul aparţine autorilor, în speţă părinţilor, şi nu rezultatului eforturilor lor. (Smile, please!) Probabil era vorba despre 1998, sau poate 1999, la unsprezece ani fiind evident cu mult mai matur din punct de vedere artistic decât la zece. Din anul 2005, însă, nu mai avem nici un dubiu, expunerile sale sunt de-a dreptul numeroase. Dincolo de orice glumă, Alexandru Bunescu este totuşi un tânăr talentat. La Braşov expune câteva lucrări de dimensiuni relativ mari, dintre care se remarcă trei porci cu expresii umane, sau aproape. A venit însoţit de un mare număr de prieteni şi colegi de generaţie. Se poate spune fără a greşi că a fost bine primit în atmosfera de la Kron-Art, atmosfera la care a contribuit şi Codruţ Bârsan, ce a „colorat-o” muzical la pian.

5 februarie, Librăria OKIAN

Amatorii de filme vechi au avut prilejul să vizioneze în condiţii de cinematecă filmul lui Federico Fellini „E la nave va”. Nu este cazul să facem acum şi aici comentarii de film. Au putut s-o facă spectatorii şi cu siguranţă că au făcut-o în special prin comparaţia deferenţelor de stil dintre filmele de azi şi unul făcut exact acum un sfert de veac (1983). Evident, „Şi corabia înaintează”, sau „And the Ship Sails on”, aşa cum a fost tradus în limba engleză, nu este un film caracteristic nici măcar pentru epoca lui. Ceea ce se poate spune fără a greşi este că mesajul filozofic era cu mult mai puternic atunci. Iar dacă un singur film nu este convingător, m-au convins câteva cronici citite pe Internet, cronici prin care am constatat că autorii lor (americani în acest caz) nici măcar nu s-au ostenit să deceleze asemenea mesaje şi au etichetat finalul filmului ca fiind doar absurd. Absurdul în arta adevărată – şi Fellini a făcut artă adevărată - este o metaforă în spatele căreia trebuie descifrată o idee. Să împarţi arta între realist şi absurd şi să goleşti absurdul de orice conţinut, înseamnă să fii complet lipsit de simţ artistic sau să gândeşti foarte puţin. Venind de la americani, s-ar părea că e mai bine aşa.

5 februarie, Muzeul „Casa Mureşenilor”

Recital Alexandra Pană & Claudia Lela

Ambele soliste sunt studente la Universitatea Transilvania”, Facultatea de Muzică, specialitatea flaut. Alexandra Pană în anul întâi şi Claudia Lela la masterat anul doi.
În program:
1. G. PH. TELEMANN - Sonata nr 1 în canon
2. G. F. HANDEL- Sonata nr 3
3. VASILE JIANU - " Sarabandă şi Bouree"
4. J.S.BACH - Partita în re minor, părţile 1, 3 şi 4.
5. W. A. MOZART - DUETUL NR. 4.
6. J. DEMERSSEMAN - solo de concert
7. VASILE JIANU - "Pastorala"
8. P. ELINESCU -- "Dansul vrăjitoarelor"
9. P. ELINESCU - duet - "Amintiri de peste Olt"
Dacă tinereţea solistelor nu ar fi fost atât de evidentă, am fi crezut că interpretarea aparţine unor muzicieni maturi. Datorită seriozităţii cu care au abordat recitalul şi – evident – talentului lor, reuşita a fost pe măsură, adică excelentă.

Marţi, 5 februarie, Sala de festivităţi a Liceului „Şaguna”

Lansare de carte: „Întâlniri cu Iosefina” de Marius Petraşcu

Dacă nu ar fi murit pe 29 iulie 2003, autorul ar fi împlinit în urmă cu două zile, pe 3 februarie 2008, 58 de ani. În mod evident, lansarea în acest moment nu a fost întâmplătoare. Personalitatea autorului nu este necesar să fie prezentată, el fiind extrem de cunoscut în Braşov în primul rând ca ziarist şi mai ales după 1989, adică de când a putut să-şi exprime liber opiniile. Evident, într-un asemenea domeniu şi cu asemenea atitudine, şi-a atras numeroşi adversari, dar şi foarte mulţi prieteni. Dovadă a fost sala plină, în ciuda absenţei cvasi-totale a oficialităţilor, dar chiar şi a conducerii Filialei Braşov a Uniunii Scriitorilor. Cartea a fost editată la Kron-Art. Cu excepţia unei povestiri din 1983, toate celelalte sunt realizate între 1986 şi 1987. De asemenea, cu excepţia ultimelor patru, grupate în „Povestiri din Ucronia” şi care sunt fantezii pe teme istorice, „Povestiri din Şercaia” – localitatea copilăriei autorului – şi „Povestiri din Braşov” merită eticheta de „literatură de sertar”, deoarece nu erau publicabile înainte de 1989, deşi ironia cu care sunt prezentate faptele are valenţe literare indiscutabile. Acum, aceleaşi fapte sunt în plus şi mărturii ale condiţiilor oferite de către fostul regim şi „omul de tip nou” pe care comunismul l-a creat. Iar cum acest soi de „om” este încă trăitor pe aceste meleaguri, cartea îşi păstrează vie substanţa chiar şi pentru cei ce nu au cunoscut acele timpuri, sau poate că mai ales pentru ei. Cu riscul de a mă repeta, sala plină la această lansare dovedeşte că Marius Petraşcu a lăsat o urmă.

Sâmbătă, 26 ianuarie 2008 - Librăria OKIAN

Buthan – ultimul Shangri-la

Ileana şi Rareş Benga - fotografii de călătorie.
Proiecţiile de fotografii, însoţite de explicaţiile lor, au fost – spre încântarea publicului – o rememorare a interesantei excursii pe care autorii au efectuat-o în octombrie 2007 în ţara dintre China şi India, în ceea ce poate fi un vis pentru majoritatea dintre noi: Himalaya.
Greu de descris în cuvinte; trebuie văzut! Ei au facut-o!
Le mulţumim pentru că ne-au arătat şi nouă atât cât au putut.

Tot la OKIAN, realizatorul TV, Cristi Tabără a conferenţiat despre religie şi politicieni

Comentariu de Iulian CĂTĂLUI

Realizatorul TV şi teologul Cristi Tabără s-a aflat, la sfârşitul săptămânii trecute, la Librăria „Okian”, unde, în cadrul interesantului program al acesteia „Dialogurile credinţei”, a prezentat conferinţa intitulată „Biserica, faţă în faţă cu politica”. Tabără a început prin a spune că în perioada comunistă, Biserica Baptistă a furnizat cel mai mare număr de emigranţi români în USA şi că este o utopie ca „Biserica să fie una, iar Statul alta”, mai devreme sau mai târziu ele intrând în conflict. Realizatorul emisiunii „Parte de carte” a afirmat, apoi, că Biserica Ortodoxă Română se află, acum, într-un moment nou, deoarece a murit controversatul patriarh Teoctist (care era făcut când securist, când comunist, ca să rimeze cu numele său, n.n.) şi, iată, avem un Patriarh nou, punându-ne mari speranţe de înnoire a Bisericii noastre strămoşeşti, în acesta. „Este o schimbare, îl avem pe Daniel, avem o guvernare de dreapta, de mijloc sau de stânga, ori de sus, centru ori jos, suntem în NATO şi UE, dar nu suntem mândri de ţara noastră”, a mai punctat nevesel Tabără. El a mai spus că Biserica Ortodoxă Română s-a trezit atacată, în prezent, de biserici ortodoxe surori, ca Biserica Rusă, cea Sârbă şi cea Bulgărească şi că de fapt, politica a dictat această dezbinare, vezi dictonul acela cu „Divide et impera” (care provine din „Divide ut regnes”-maximă poetică enunţată de Machiavelli, care era aceea a Senatului Roman antic, a regelui Franţei, Ludovic XI şi a Caterinei de Medici, n.n.). Realizatorul emisiunii „Tabără pe ei” a subliniat că preoţii nu trebuie să se înscrie în partidele politice, cu toate că „România a avut, în perioada interbelică, un prim-ministru patriarh, pe Miron Cristea, iar Patriarhia a asigurat regenţa regelui Mihai I”. Cristi Tabără a atacat, puţin, şi BOR, spunând că aceasta se mulţumeşte cu sondajele de opinie, în care apare pe primul loc la încrederea românilor în instituţiile publice şi că „Biserica îi priveşte cu indiferenţă pe credincioşii şi enoriaşii români ortodocşi, precum şi pe tinerii absolvenţi de Teologie, care sunt în număr de 12-13.000, mulţi dintre ei lucrând în presă, pe diverse posturi, inclusiv de cameramani”. Chiar în Pro TV-ul lui Cristi, am adăuga noi. Simpaticul şi rubicondul realizator i-a atacat dur pe politicienii români, care aud doar glasul propriilor buzunare, în timp ce glasul Bisericii e foarte puţin luat în seamă şi s-a arătat indignat că un ex-ministru liberal ca Decebal şi Traian şi Remeş „s-a lăsat cumpărat cu o grămadă de caltaboşi şi 15.000 de euro”. Deşi avem un om, „un marinar care umblă pe ape, nu avem curaj să intervenim, să dăm o palmă Cezarului (recte Băsescu!, n.n.), oricine ar fi el, preşedinte sau prim-ministru, iar Calea pentru noi e cotită, Adevărul nu există, iar Viaţa e aşa cum este în România”, a punctat, vizibil enervat rubensianul Tabără. El a fost de părere că ne lipseşte un Apostol Pavel „care să-i dea palme Cezarului!” (mai lipsea Caragiale cu zicerea lui: „Îţi trag palme, mă-nţelegi!” n.n.), deşi „nu circumcizia e esenţa Creştinismului, mai ales că Iisus şi Pavel erau iudei”. Ulterior, Tabără a devenit schopenhauerian de-a dreptul, spunând că toate valorile au căzut, că politicienii ne-au trădat idealurile, neavând niciun Dumnezeu şi că „noi suntem vinovaţi că i-am votat”. Cristi Tabără a propus şi câteva soluţii de ieşire din criza spirituală şi morală a românilor, printre care, firescul credinţei care ar fi Calea de urmat, Biserica să-i pună pe absolvenţii de Teologie să instruiască poporul în vederea unei mai buni alegeri a viitorilor politicieni, senatori, deputaţi etc şi un militantism al fiecăruia dintre noi, dincolo de bunăstarea noastră. Pe de altă parte, C. Tabără a criticat Mişcarea Legionară, care s-a dedat în perioada interbelică la asasinate politice, nu aceasta fiind soluţia pentru a scăpa de politicienii hoţi şi corupţi. La final, jurnalistul-teolog a şi plâns, povestind câte ceva emoţionant dintr-o vizită personală la o leprozerie din România, loc nerecomandat turiştilor, unde bolnavii erau mai umani, mai calzi (aici, nu ştim cât de calzi pot fi leproşii), mai sinceri şi mai uniţi decât cei din lumea civilizată.

Vineri, 25 ianuarie 2008 – Galeria Kron-Art

Lansare de carte: Denis Dinulescu, Cele zece neveste ale lui Oedip

Cunoscut ca dramaturg, autorul a venit împreună cu prietenii săi artişti, care l-au ajutat să-şi prezinte cartea într-un mod mai deosebit.
În mare vervă, Dan Mircea Cipariu i-a făcut o prezentare în ton umoristic deosebit de spumoasă.
Cartea, la rândul ei, este o prezentare a României moderne în cheie umoristică, aproape absurdă.
A citit actriţa Florentina Tănase.

Joi, 24 ianuarie 2008 – Filarmonica Braşov

Concert simfonic

Dirijor: Alfonso Saura (Spania) Solişti:
Liliana Lazăr – vioară
Teodor Mihai – vioară
Anton Niculescu – violoncel

În program:
- J.S. Bach, Concertul pentru două viori şi orchestră în re minor, BWV 1043
- Max Bruch, Kol Nidrei op. 47 pentru violoncel şi orchestră
- David Popper, Rapsodia ungară pentru violoncel şi orchestră
- Joseph Haydn, Simfonia nr. 96 în Re major (Miracolul)

Dirijorul Alfonso Saura s-a născut în Spania, la Alcoy. A studiat la conservatoarele din Alicante şi Valencia şi s-a perfecţionat apoi la Bucureşti, cu dirijorul Constantin Bugeanu. În prezent este dirijor colaborator al Operei Române din Cluj-Napoca.
Violonistul Teodor Mihai este absolvent al Consevatorului de Muzică „George Enescu” din Iaşi, în prezent artist instrumentist la Filarmonica din Braşov.
Violonista Liliana Lazăr este absolventă a Facultăţii de Muzica din cadrul Universităţii „Transilvania” Braşov, membră a Orchestrei simfonice a Filarmonicii Braşov.
Violoncelistul Anton Niculescu este absolvent al Conservatorului de Muzică din Bucureşti. S-a perfecţionat cu Radu Aldulescu, Antonio Janigro şi Daniil Safran. A avut numeroase succese în ţară şi străinătate şi are o importantă activitate pedagogică.

Miercuri, 23 ianuarie 2008, Muzeul „Casa Mureşenilor”

Recital „Dreams of Love”, cu concursul unor solişti ai Operei Braşov

Simona Mărcan, soprană
Adrian Mărcan, bariton
Nora Vlad, actriţă
Sena Ducariu, pian

Simona Mărcan este absolventă a Facultăţii de Muzică din cadrul Universităţii „Transilvania” Braşov.
Adrian Mărcan este absolvent al Academiei de Muzică „G. Dima” din Cluj-Napoca, secţia canto.

Inedită a fost redeşteptarea pasiunii sale pentru violoncel, prima sa specializare la Liceul de Muzica „S. Toduţă” din Cluj-Napoca. Cadrul mai restrâns al recitalului i-a dat curajul să-şi verifice îndemănarea la acest instrument, încercare compensată de calităţile sale vocale remarcabile.

Sena Ducariu, absolventă a Universităţii de Muzică din Bucureşti, este cadru didactic al Facultăţii de Muzică a Universităţii „Transilvania” Braşov şi pianist al Operei Braşov.

Marţi, 22 ianuarie 2008, Muzeul de Artă Braşov

Recital instrumental: Cvartetul „Gaudeamus”

În program:
Franz Schubert – Cvartetul de coarde în sol minor, op. postum, D. 173
Antonon Dvorák – Cvartetul nr. 12 în fa major, op. 96, B. 179
Cvartetul „Gaudeamus” s-a înfiinţat în anul 1987 la Iaşi. Cei patru sunt:
Lucia Neagoe – vioara I,
Raluca Irimia – vioara a II-a,
Leona Varvarichi – violă
Sebastian Vârtosu – violoncel.

După absolvira studiilor, ei devin solişti ai Filarmonicii din Braşov. De atunci, ei susţin o bogată activitate concertistică în numeroase oraşe din România şi stăinătate.

Marţi, 22 ianuarie 2008, Muzeul „Casa Mureşenilor”

Recital cu concursul Facultăţii de Muzică a Universităţii „Transilvania” Braşov

În program:
- Telemann, Duo viori - Alexandru Bobu şi Cătălin Burlăcescu
- J.S. Bach, Fuga BWV 1000 - la chitară, Samuel Roman
- J.S. Bach, Ciaccona – la chitară Radu Corboş
- I. Kramskoi, Concert pentru chitară, partea I-a – Laszlo Bakk
- R. Di Marino, Sonata – Radu Corboş, chitară şi Claudia Lela, flaut
- N. Coste, Le Montagnard – Radu Corboş, chitară, şi Claudia Lela, flaut
- R. Di Marino, Suita – duo chitare: Lucian Naneş şi Carmen Vieru
- Francis Kleynjans, Anotimpurile – cvartet de chitare: Lucian Naneş, Laszlo Bakk, Samuel Roman, Almoş Gaspar

Joi, 17 ianuarie 2008

Filarmonica Braşov – Concert simfonic

Dirijor: Mark Kadin (Rusia)
Solist: Viniciu Moroianu – pian
În Program:
Robert Schumann – Concert pentru pian şi orchestră în la minor, op. 54
Serghei Rahmaninov – Fantezia pentru orchestră The Rock, op. 7
Piotr Ilici Ceaikovski – Suită din baletul Lacul lebedelor.

Tânărul diriror Mark Kadin a urmat Academia de muzică din Moscova, pe care a absolvit-o in 1993. Din 2004 conduce Orchestra simfonică din Krasnoyarsk.
Viniciu Moroianu s-a născut în 1962, la Bucureşti, unde şi-a început studiile muzicale de la o vârstă fragedă, cu Pascal Bentoiu, Constantin Bugeanu şi Doru Popovici. A absolvit Universitatea naţională de muzică din Bucureşti în 1985.
Concertul pentru pian, deşi bine primit de către public, a părut oarecum fragmentat, datorită lipsei de legătură dintre pasajele romantice, interpretate aproape feminin, probabil pe placul primei interprete, Clara Schumann, soţia compozitorului, alternate cu altele de-a dreptul eroice.
Dirijorul, mai rus decât Ceaikovski, s-a simţit în apele lui în Suita Lacul lebedelor , chiar în scenele de inspiraţie mediteraniană, ca Dans spaniol sau Dans napolitan. Reuşita interpretării, îndelung aplaudată de către public, a avut un efect reparatoriu asupra psihicului nostru, după Fantezia lui Rahmaninov. Se spune că acesta, ar fi suferit o adâncă depresie după cronica defavorabilă la premiera Simfoniei nr. 1, interpretată dezastruos datorită stării de ebrietate a dirijorului Alexandr Glazunov. Cred că, de fapt, Rahmaninov se afla deja într-o stare depresivă când a compus Fantezia The Rock.

Miercuri, 16 ianuarie 2008

Muzeul Casa Mureşenilor – Recitalul de la ora cinci

Mezzosoprana Sonia Hazarian şi pianistul Codruţ Bârsan au susţinut un recital romantic cuprinzând cântece de Walter Gross, Leonard Bernstein, Charlie Chaplin, Michel Legrand, Sigmud Romber, R.S. Louiguy, Henry Mancini, Jerome Kern şi Consuelo Velasquez.
Sonia Hazarian este născută în 1977 în oraşul Constanţa, unde face Liceul de muzică, secţia canto şi Universitatea naţională de muzică din Bucureşti, Facultatea de interpretare muzicală, Sectia canto. Obţine numeroase premii, atât ca elevă, cât şi – mai ales – ca studentă. Din septembrie 2001, devine solistă a Operei Braşov.
Codruţ Bârsan este născut în 1974 la Braşov. A început Scoala de muzică din Braşov, iar apoi a continuat la Liceul „Dinu Lipatti” din Bucureşti. Este absolvent al Facultăţii de muzică din Braşov şi a Universităţii de muzică din Bucureşti.  A urmat mai multe cursuri de master în Germania, Ungaria şi SUA. Din 2007 este solist al Operei Braşov.

Aniversarea lui Eminescu

a început la Braşov încă de săptămâna trecută, mai exact sâmbătă 12 ianuarie, când, la Cenaclul filialei Braşov a Uniunii scriitorilor, Petre Bucinschi a pus în discuţie oportunitatea menţinerii poetului pe cel mai înalt soclu al poeziei româneşti. Evident, era vorba despre un soclu virtual, pentru că o statuie reală a lui Eminescu nu există în Braşov. Din cauza numărului prea mic de participanţi, dar nu numai, provocarea nu s-a bucurat de succes, ceea ce a fost foarte bine, mai ales că subiectul, lansat în discuţie cu mulţi ani în urmă, nu a produs nici un efect şi nici nu va produce. Prezenţa sau absenţa unor personalităţi în memoria naţiunii nu depinde de hotărârile de guvern şi cu atât mai puţin de cele ale unui cenaclu literar mai mult decât modest.

Ziua de 15 ianuarie a fost atât de plină cu evenimente consacrate aniversării lui Eminescu, încât era imposibil pentru cineva să participe la toate. Ele au cuprins aproape întreaga plajă a subiectelor posibile, atât ca tematică cât şi ca nivel de interpretare, de la cele mai naive şi până la cele mai savante, de la simpla credinţă că, vorbind despre Eminescu, suntem şi noi pe-aproape de el şi până la interpretarea cu adevărat artistică a mesajului său.

Muzeul de artă Braşov

De departe, cel mai înalt omagiu a fost adus de către Facultatea de muzică a Universităţii Braşov, prin simpozionul „Eminescu 2008” susţinut de cadre didactice ale Facultăţii şi recitalul de lieduri pe versurile poetului, în interpretarea studenţilor Catedrei de canto.
Meritul pentru înalta ţinută a manifestării şi organizarea perfectă i se cuvine celebrei cântăreţe Mariana Nicolesco. Cu personalitatea şi dăruirea ce îi sunt caracteristice, profesor universitar doctor Mariana Nicolesco a invitat pe scenă profesionişti ai artei ce au alternat discursul ştiinţific cu evocarea prin muzică a marelui nostru poet. Au conferenţiat conf. univ. dr.Cristina Soreanu, conf. univ. dr. Claudia Pop, prof. univ. dr. Ilie Dumitraşcu, conf. univ. dr. Petre Marcel Vârlan, conf. univ. dr. Corneliu Voicescu, lect. univ. dr. Petruţa Măniuţ, prof. asociat Mihai Bica.

Interesantă a fost alocuţiunea prof. univ. dr. Ilie Dumitraşcu, decanul Facultăţii de muzică, cu titlul: „Consideraţii despre fiinţa vidului în poema eminesciană Rugăciunea unui dac”. Pornind de la ideea că Eminescu a fost preocupat de filosofia indiană, traducând chiar primele patru strofe din Rig-Veda, autorul compară cele două texte din punctul de vedere al concepţiei metafizice, constatând asemănări dar şi remarcabile deosebiri, deosebiri ce pun în evidenţă atitudinea poporului român faţă de divinitate.

Galeria „Kron-Art”,

ca de obicei, a reuşit să adune laolaltă poeţi, scriitori şi artişti plastici, iubitori de cultură ce şi-au etalat afinităţile faţă de Eminescu.

Atmosfera generală a fost cu totul remarcabilă, participanţii manifestându-se pe măsura posibilităţilor fiecăruia.

Mansarda „Casei Baiulescu”

a găzduit lansarea cărţii „Adevărul ucide” a autorului sibian Vasile Rusu. Au prezentat Doru Munteanu, preşedintele Filialei Braşov a Uniunii scriitorilor şi Ion Popescu-Topolog, coleg cu autorul la Şcoala normală de băieţi din Sibiu. Redăm mai jos însemnările lui Iulian Cătălui la acest eveniment.

Eminescu aniversat la Casa Baiulescu

Iulian CĂTĂLUI