Participă scriitorii: Doru Munteanu – Preşedintele Uniunii Scriitorilor, filiala Braşov – şi preot, Profesor, Dr. Ovidiu Moceanu. Volumul cuprinde 87 de sonete despre Braşov. Manifestarea va continua a doua zi, vineri, 5 septembrie, la Muzeul de Artă, unde autorul va recita din poeziile sale, alături de cvartetul Corona (Luminiţa Cucu – flaut, Izabela Grigoruţ – vioară, Mina Ciulică – violă, Ionela Cristea – violoncel).

Miercuri, 3 septembrie – Librăria OKIAN

LANSARE CD: Sirma Granzulea – "CAT FI–VOI"

Sirma Granzulea cântă muzică populară aromână.

Au prezentat Dorin Dumitrele din Constanţa şi Dorina Roman de la TVS–Braşov. Solista, de origine macedoneană, este născută în Dobrogea, mai exact în localitatea Sinoe, pe malul lacului cu acelaşi nume, din părinţi emigraţi din Grecia (tatăl) şi Bulgaria (mama). A debutat la prima etapă a emisiunii TV „Floarea din Grădină”, în 1978.

Luni, 1 septembrie – Librăria OKIAN

Vernisajul expoziţiei Virgil Ovidiu Marian: Icoane pictate pe lemn

Din partea librăriei, domnul Emil Benga a deschis manifestarea.

A vorbit artistul plastic Gabriel Stan. Din speech–ul său spicuim: „Foarte multă lume, după ’90, s–a apucat să picteze icoane, dar foarte puţini dintre ei au comuniunea necesară cu rugăciunea . . . Icoanele domnului Virgil Ovidiu Marian dovedesc tocmai faptul că sunt rugăciuni . . . Dacă vreţi să verificaţi dacă o icoană este cu adevărat o icoană sau doar o bucată de lemn pictată, încercaţi să vedeţi dacă vă puteţi ruga la ceea ce reprezintă ea. . . Faptul că Virgil Ovidiu Marian se preocupă să aducă icoana într–un spaţiu de spiritualitate mi se pare un lucru remarcabil.”

Prezent la manifestare, domnul Ştefan Aranyoşi, Preşedintele Comisiei de Cultură din Consiliul Judeţean Braşov, a spus printre altele: „Virgil Ovidiu Marian pictează icoane demult. N–a pictat pentru ca să se îmbogăţească şi nici să iasă în evidenţă. Credinţa, bunătatea lui, educaţia l–au dus aici. . . Mulţi oameni ar deveni mai buni dacă ar picta icoane.”

Cu precizarea că icoane sunt doar cele aflate într–o biserică, altfel, ele fiind tablouri ce pot deveni icoane, lucrările expuse ar putea dobândi această atribut, fiind realizate în stil bizantin de inspiraţie rusă, dar nu numai. Calitatea lor este cu totul remarcabilă, astfel că pot fi oricând nu numai icoane, ci şi obiecte de artă prezente în orice muzeu. Talentul nativ al autorului a fost cizelat la fosta Şcoală Populară de Artă de către Alexandrina Gheţie şi, apoi, de Mihai Alexandru.

Miercuri, 21 august 2008 – Librăria „Şt. O. Iosif”

Lansare de carte

Autor: Petre Istrate
Titlul cărţii: Junii Braşovului – Salvarea unui obicei românesc
Editura Lux Libris Braşov
Sponsor: Michel Couillard şi Editura Lux Libris

Au vorbit:
Doru Munteanu, preşedintele Filialei Braşov a Uniunii Scriitorilor;
Academician Alexandru Surdu, Preşedintele Despărţământului Central „Astra”;
Prof. univ. dr. ing. Florin Andreescu, Director al Editurii Lux Libris;
Petre Istrate.

Au recitat versuri: Ştefan Banaru, Dan Despan, Ion Suciu, Adrian Munteanu şi Eugen Moga.

Toată stima noastră pentru autor, un îndrăgostit al acestui vechi obicei şi un luptător pentru revigorarea lui, dar şi pentru Michel Couillard, un cetăţean canadian care a sponsorizat editarea acestei cărţi despre tradiţiile româneşti. Este un gest asupra căruia multă lume ar putea să mediteze.

A participat un numeros public, în special prieteni ai autorului. Prezenţa unor reprezentanţi ai oficialităţilor nu a putut fi observată. –––––––––––––––––––––

Marţi, 12 august 2008, Centrul Cultural „REDUTA”

Festivalul Internaţional „Cetatea Muzicală a Braşovului” ediţia a VI–a

Sub direcţia artistică a violonistului Şerban Lupu, s–a deschis a VI–a ediţie a Festivalului Internaţional „Cetatea Muzicală a Braşovului”.
Şerban Lupu a studiat la Conservatorul din Bucureşti şi s–a specializat în străinătate, în special la Londra şi în Statele Unite. Şirul distincţiilor şi premiilor este prea mare pentru a fi menţionat aici. Vom aminti doar titlul de Comandor al Ordinului Naţional „Meritul Cultural” pentru activităţile sale muzicale şi culturale, desfăşurate pe plan internaţional, conferit de Preşedintele României în ianuarie 2004.

Pe lângă Şerban Lupu, în ordinea apariţiei lor, au interpretat următorii:

• Sholto Kynoch – pian
• Mirel Iancovici – violoncel
• Ylvali Zilliacus – violă
• Alda Dzidari - vioară
• Ian Hobson - pian
• Dan Cavassi - violoncel
• Mirela Zafiri - soprană
• Ilinca Dumitrescu - pian
• Lory Wallfish - pian

Sholto Kynoch a studiat la Colegiul Worcester, Oxford, la Academia Regală de Muzică şi la Şcoala de Muzică şi Dramă Guildhall. Apreciat interpret al muzicii de cameră, este membru al Trio–ului Prometheus, şi este solicitat atât ca acompaniator, cât şi ca interpret solo, în Marea Britanie ca şi în străinătate, în compania a numeroşi instrumentişti remarcabili.

Mirel Iancovici a studiat cu Serafim Antropov, Radu Aldulescu şi Paul Tortelier. Despre performanţele sale vorbesc sălile de concert unde a fost invitat (Carnegie Hall, Concergebouw Amsterdam, Lincoln Center New York, Philharmonic Berlin, Kennedy Center Washington etc.) şi artiştii cu care a colaborat (Claudio Abbado, Philippe Entremont, Silvia Marcovici şi mulţi alţii). În prezent este profesor de violoncel la Conservatorul din Maastricht şi Brabant (Olanda).

Ylvali Zilliacus a studiat la conservatoarele din Stocholm, Londra şi Berlin. Interpretează cu predilecţie muzică de cameră. Împreună cu Trioul de coarde Lendval, a câştigat numeroase premii.

Alda Dizdar s–a născut în Albania, dar a studiat vioara în România, la Universitatea din Bucureşti. Şi–a continuat apoi studiile la Illinois (USA) cu Sherban Lupu şi la Londra.

Englezul Ian Hobson este pianist, dirijor şi profesor. A urmat cursurile muzicale la Royal Academy of Music la Cambridge University din Anglia şi Yale University din USA. Are o casă de discuri proprie. În octombrie 2005 a dirijat premiera americană a operei Oedip de George Enescu.

Violoncelistul Dan Cavassi s–a născut la Bucureşti. Ca fiu al compozitorului Liviu Cavassi, este la a patra generaţie de muzicieni. Absolvă Academia de Muzică bucureşteană în 1973, după care lucrează la Paris şi Geneva cu mari maeştri ai violoncelului. În 1980 creează cvartetul „Pro Muzica”, iar din 1984 este prim–violoncelist al Filarmonicii „George Enescu” din Bucureşti.

Mirela Zafiri s–a născut la Lugoj şi este licenţiată în canto la Universitatea de Muzică din Bucureşti, unde şi–a luat şi masteratul cu specializarea Artă vocală. A fost invitată să cânte pe numeroase scene celebre din străinătate. În prezent, este solistă a Operei Braşov.

Ilinca Dumitrescu a studiat pianul cu Cella Delavrancea şî Mihail Jora. Conservatorul de Stat „P. I. Ceaikovski” din Moscova i–a acordat „Diploma de Merit” în 1978. Deţine o discografie importantă, a participat la numeroase festivaluri şi a fost onorată cu si mai numeroase distincţii. Între 1994 şi 2006 a fost Director al Muzeului Naţional „George Enescu” din Bucureşti. Din 2007 este Director–coordonator al Departamentului Muzical din Televiziunea „România de Mâine” şi realizator al emisiunii „Ilinca Dumitrescu şi invitaţii săi”

Lory Wallfish este “Profesor emerit” la Smith College, în Northampton, Massachusetts, USA. Născută la Ploieşti, a studiat muzica la “Conservatorul Regal de Muzică şi Artă Dramatică” din Bucureşti, fiind eleva profesorilor Mihail Jora, Ion Chirescu şi a renumitei profesoare de pian Florica Muzicescu. În 1944 s–a căsătorit cu violistul Ernst Wallfish, ce i–a rămas partener artistic pentru următorii 35 de ani. I–a cunoscut pe George Enescu şi Yehudi Menuhin, care au apreciat în mod deosebit cuplul Wallfish şi cu sprijinul cărora a emigrat în Statele Uite, unde au desfăşurat o prodigioasă activitate artistică.

Informaţiile sunt culese din programul oferit de organizatori.

Cu toţii sunt instrumentişti excelenţi, astfel că orice comentariu îmi pare desuet.

Un moment special, ce a încântat publicul, a fost Concertul memorial Ciprian Porumbescu (125 de ani de la moarte), de luni, 18 august.

Ultima zi, marţi, 19 august a fost dedicată lui George Enescu, de la a cărui naştere s–au împlinit 127 de ani (19 august 1881)

––––––––––––––––––––––––––––

Marţi, 22 iulie 2008 – Librăria OKIAN

Verisajul expoziţiei Doinei Liliana Dănescu

A vorbit Veronica Bodea Tatulea. La două luni de la precedentul vernisaj (17 mai 2008), Doina Liliana Dănescu vine cu o nouă expoziţie, radical diferită: nuduri. Femei şi bărbaţi, dar mai ales femei, surprinse în diferite poziţii, majoritatea pe plajă, sunt redate în esenţa lor, atât prin formă, dar, mai ales, prin culoare. Există în pictura ei ceva din Theodor Pallady, dar şi din Expresionism, dacă expresioniştii ar fi fost mai optimişti. Dincolo de orice comparaţie însă, este Doina Liliana Dănescu, o pictoriţă talentată şi pasionată de arta ei.
–––––––––––––––––––––

Marţi, 22 iulie 2008 – Casa Baiulescu

Lansare de carte

G.G.Vlad a lansat la mansarda Casei Baiulescu cel de al treilea volum, intitulat „Mantia roşie”, al seriei „Drăculeştii”. Amplu roman cu caracter istoric, scris cu pasiune şi talent, a impresionat cititorii încă de la primul volum. Aşa se face că, la lansare au vorbit nu mai puţin de cinci persoane: Doru Munteanu – preşedintele Filialei Braşov a Uniunii Scriitorilor –, Daniel Drăgan, pr. Nicolae Puchianu, Ion Popescu–Topolog şi George Puşcariu. Bine şi în cunoştinţă de cauză au vorbit Doru Munteanu şi Daniel Drăgan.
–––––––––––––––––––

Joi, 17 iulie 2008 – Librăria OKIAN

O oră de istorie adevărată

Este greu de conceput istoria fără religie şi – în mod implicit – fără biserici. Au încercat unii istorici de carieră, inevitabil ataşaţi de stânga, dreapta sau oricare alte curente politice, să prezinte istoria din punctul lor de vedere. Istoria civilizaţiilor însă – cea adevărată – este indiscutabil legată de conştiinţa oamenilor, de percepţia lor asupra societăţii de concepţia lor despre lume şi viaţă. Toate acestea au fost şi sunt încă legate de credinţele religioase. Chiar şi din acest punct de vedere se pot scrie istorii fel şi fel, dar a ignora influenţa religiei în istorie ar semăna cu un joc de fotbal fără minge.
Transilvania se dovedeşte şi din acest punct de vedere a fi avut o istorie zbuciumată. Puţine spaţii geografice au avut parte de atât de multe demolări de biserici şi tot atâtea reconstrucţii, pentru că mai repede se schimbă regimurile politice, impuse ba de unii ba de alţii, decât credinţa oamenilor. Românii au fost, sunt în proporţie de peste 85% şi vor rămâne pentru încă foarte multă vreme creştini ortodocşi. Pr. Dr. Vasile Oltean a susţinut cu date acest adevăr într–o conferinţă extrem de frumoasă şi convingătoare. Regretul domniei sale şi, implicit, al nostru este delăsarea istoricilor – la care aş adăuga pe răspundere personală şi ignoranţa –, angajaţi mai mult în dispute politice decât în exercitarea profesiunii ce şi–au ales–o.
Subiectul conferinţei a fost Braşovul, mai exact istoria bisericilor din acest oraş, cu accent pe Şchei, veche vatră de locuire românească.
––––––––––––––––––––––––

Joi, 17 iulie 2008 – Galeria Europe

Expoziţia Seniorilor”

Galeria Europe şi–a deschis astăzi grilajul de protecţie seniorilor artei plastice braşovene, pentru o expoziţie intitulată chiar aşa: „Expoziţia Seniorilor”. De data aceasta, prin seniori trebuie să înţelegem – la cererea lor, bineînţeles – artişti ce au depăşit deja venerabila vârstă a pensionării. Iniţiativa este mai mult decât lăudabilă, mai ales dacă avem în vedere faptul că majoritatea artiştilor tineri refuză să expună, iar cei mai mulţi au abandonat deja creaţia artistică în favoarea altor ocupaţii mai profitabile. În ordine alfabetică, cei care nu şi–au abandonat visele şi s–au încumetat să expună chiar „numai de amorul artei” sunt: Albert Sandor, Boceanu Doina, Bodea Tatulea Veronica, Czutak Levente, Ferencz Agnes, Jakabos Imola, Klement Eleonora, Kolo Margit, Rădulescu Marcela, Simo Eniko. O notă pozitivă, ce nu poate fi neglijată, este calitatea exponatelor, unele mai bune decât cele din expoziţiile cu care ne–a obişnuit Filiala Braşov a Uniunii Artiştilor Plastici. Am remarcat pictura, dar şi sculptura mică expuse de Ferencz Agnes. Nu pot să închei fără să le adresez un călduros BRAVO! Felicitări!

Joi, 10 iunie 2008 – Librăria OKIAN

Conferinţă

În cadrul ciclului săptămânal „Dialogurile credinţei”, asist. univ. dr. Virgil Borcan a susţinut o foarte interesantă şi incitantă disertaţie cu titlul „Logos şi semn lingvistic”. Pornind de la sensurile cele mai generale şi iniţiale ale termenului şi până la consecinţele lui cele mai diverse şi actuale, s–au abordat subiecte dintre cele mai diferite. Din convingere sau/şi din dorinţa de a se încadra în tematica ciclului, autorul a atins şi unele aspecte religioase, deschizând astfel subiecte faţă de care opiniile noastre pot fi cât se poate de diferite şi stimulând în acest fel şi mai mult imaginaţia ascultătorilor. De asemenea, el a avut inteligenţa să nu încerce să „lichideze” asemenea chestiuni prin soluţii concluzive, ci doar să puncteze ideile.
A rostit căteva cuvinte de deschidere şi încheiere preot dr. Cristian Muntean.
A fost o manifestare culturală ce poate fi declarată fără reţinere ca fiind reuşită.

Cândva, undeva

Lansare de carte

Judecând după numărul cărţilor de poezie ce apar aproape în fiecare zi, se pare că este mai uşor să scrii versuri decât proză. În consecinţă, o carte în plus nu mai miră pe nimeni. Singura problemă este identificarea celor cu adevărat bune, ceea ce începe să semene cu căutarea acului în carul cu fân. Deşi m–aş bucura să greşesc, nu cred este cazul acestui volum. Şi, dacă nu este cazul, de ce vorbesc despre el? Nu voi vorbi despre el, pentru că nu merită, şi nici nu voi da nume, dar – iată o ciudăţenie – se întâmplă ca tocmai atunci când subiectul principal este insignifiant, se stârnesc subiecte adiacente cu mult mai pertinente, chiar dacă pe alte planuri. Cartea lansată de curând într–una din librăriile centrale din Braşov a provocat asemenea reacţii, mai ales că, după lansare, a avut loc o a doua întâlnire cu poetul, mai largă, la care majoritatea participanţilor au fost elevi, poate unii studenţi, mobilizaţi cu mult sârg de către organizatori.

Prima întrebare este de ce atâta osteneală pentru o carte fără valoare? Pentru că a fost editată de către o editură adevărată, care a investit în carte şi urmăreşte recuperarea cheltuielilor. De ce investeşte în asemenea cărţi, în timp ce altele mai bune apar la edituri minuscule, neinteresate de distribuţie, este o întrebare la care nu este necesar să răspund, fiindcă cei implicaţi cunosc răspunsul, iar pe cei neimplicaţi nu–i interesează.

Mai amuzante au fost consecinţele. Doi specialişti de ţinută academică au fost mobilizaţi să vorbească la lansare şi să întreţină discuţia ce a urmat. Jenaţi de faptul că materialul furnizat de carte nu oferea un subiect de discuţie cât de cât literară, au etichetat poeziile în cauză ca fiind suprarealiste, încercând să discute în continuare despre suprarealism şi relaţiile autorului cu acest curent. Într–un târziu, obosit probabil de o încercare de dezbatere din care nu prea înţelegea mare lucru, autorul a declarat franc că el nu se consideră suprarealist, lăsând astfel auditorul siderat.

Al doilea subiect, sugerat de către autorul însuşi, a fost pretinsa sa persecuţie de către regimul comunist, persecuţie ce l–a determinat să emigreze. Nu a fugit. A plecat legal, cu acte în regulă, ceea ce i–a permis să revină în ţară ori de câte ori a avut chef. Înainte de a emigra, publicase două cărţi în România comunistă. Cine a trăit acele timpuri ştie că nu oricine putea publica şi că filtrul editării făcea imposibilă apariţia cărţilor inacceptabile de către regim. Le–am răsfoit. Conţin doar poezii, fără nici o conotaţie politică. Că autorul o fi avut tot felul de refulări pe alte planuri este posibil. Cine nu a avut? Diferenţa este că el a avut posibilitatea atât să publice, cât şi să emigreze, în timp ce majoritatea celorlalţi nu. Încercarea sa de auto–victimizare este de aceea o jignire la adresa celor ce cu adevărat au avut de suferit. Regretabil este faptul că acceptarea unor asemenea atitudini diminuează în ochii tinerilor şi a viitorimii sacrificiile celor realmente persecutaţi, dintre care unii chiar au murit.

Dacă infatuarea autorului produce repulsie, ideea curentelor literare produce uneori ceaţă. Deşi necesitatea lor este indubitabilă, dorinţa exagerată de a delimita şi, mai ales, de a identifica tot felul de curente inexistente poate produce ilaritate. În artă, spre exemplu, oricine poate recunoaşte apartenenţa unui tablou la un anume curent: cubism, expresionism etc., deoarece aici criteriile sunt clare. În literatură, în schimb, rareori se întâmplă aşa ceva. Se ajunge astfel la stabilirea unor criterii temporale: scriitori/poeţi optzecişti, postmodernişti etc. Cât despre termenul postmodern, acesta este cel puţin hilar, denotând în ultimă instanţă lipsa de imaginaţie a celor ce ar trebui s–o aibă în exces. Denumirea vine din arhitectură, unde – după o perioadă de modernism exagerat – a apărut o tendinţă de revenire la normal. Literaţii au înţeles că postmodern înseamnă mai modern decât modern. Ne întrebăm: ce urmează? Îmi pare rău să remarc că modern – şi implicit postmodern – nu poate fi un curent. Cuvântul ne spune doar că este vorba despre ceva „la zi” şi, în funcţie de context, este valabil în orice secol, cu adaptările de rigoare. Un curent literar ar trebui definit prin caracteristicile sale intrinseci şi nu prin asemenea adjective.

Se pare că lumea este în criză de imaginaţie, sau o folosesc pe cea care o au în alte direcţii.

Vineri, 4 iulie 2008 – Librăria OKIAN

Expoziţie de grafică – Eugen Moga

La o lună fără două zile după lansarea cărţii Troiţele, Eugen Moga vernisează o expoziţie de grafică. A intitulat-o Timpul vopsit cu stele. Romantic, nu? Subiectul nu este departe de cel al cărţii, ci tot de acolo, adică din Scheii Braşovului: case, monumente, străzi, dar şi portrete, arătându-ne astfel că este nu numai un foarte bun desenator, ci şi un bun colorist. Aici, la culoare, se simte influenţa pictorului Mironescu, cel care a fost şi va rămâne pentru multă vreme – dacă nu cumva veşnic – pictorul Scheiului. În consecinţă, influenţa unui asemenea dascăl nu slăbeşte valoarea lucrărilor. Dimpotrivă, bine însuşită, ea devine o calitate, un semn de profesionism.

Au prezentat Veronica Bodea Tatulea, Vladimir Bârsan şi Virgil Mihăilescu.

Am mai aflat de la Eugen Moga, care a studiat monumentele din Schei cu osârdia unui istoric, deşi el este absolvent al Facultăţii de Biologie, că în scrierile vechi, chiar şi în cele cu caractere chirilice, numele localităţii, azi cartier al Braşovului, este scris cu S şi nu cu Ş, aşa cum se obişnuieşte în zilele noastre, probabil sub influenţă germană.

2 – 27 iulie 2008 – Muzeul de Artă Braşov

ANIMATED FILMS FROM GERMANY

Muzeul de Artă Braşov găzduieşte în perioada 2 - 27 iulie 2008 expoziţia “Animated Films from Germany” - 15 filme, 15 poveşti, 15 stiluri personale, prezentată de Institutul pentru Relaţii Externe din Stuttgart în colaborare cu Centrul Cultural German Braşov. Vernisajul expoziţiei a avut loc, miercuri, 2 iulie 2008, ora 14, la sediul Muzeul de Artă Braşov, cu participarea lui Jochen Ehmann (Germania), invitat special. Expoziţia ilustrează prin imaginile şi figurinele expuse stilurile personale ale celor 15 artişti germani prezenţi în expunere.

Pe toată durata expoziţiei, de marţi până vineri, la orele 11 şi 15, au loc proiecţii de filme de animaţie. Publicul are posibilitatea ca timp de două ore să vizioneze cele 15 scurte filme de animaţie prezente în expoziţie, fiecare dezvoltând un limbaj vizual original. În 3 şi 4 iunie se vor defăşura workshop-uri, coordonate de Jochen Ehmann, în cadrul cărora copii participanţi vor realiza câte un mic film de animaţie.

1 iulie 2008 – Galeria EUROPE

Expoziţie Ileana Sbârcea Mureşanu

Tablourile şi personalitatea artistei Ileana Sbârcea Mureşanu sunt binecunoscute braşovenilor şi nu numai lor. Pentru cei ce doresc să vadă lucrările sale, le recomandăm site-ul personal de la adresa http://painting.bizhat.com/ sau direct la http://painting_2.tripod.com/Sbarcea/

În expoziţia cu vânzare organizată acum, pe lângă tablouri, vizitatorii pot admira originalele aranjamente florale – specialitatea casei -, pe care nu de puţine ori le oferă interpreţilor la concertele săptămânale ale Filarmonicii Braşov, muzica simfonică fiind a doua ei pasiune.

Marţi, 1 iulie 2008 – Bastionul Ţesătorilor

Închiderea Stagiunii 2007-2008 a Operei Braşov

A fost un spectacol festiv, pentru toată lumea, iar lumea nu s-a lăsat aşteptată. Păcat că spaţiul din incinta Bastionului Ţesătorilor a fost prea mic pentru mulţimea spectatorilor, mai ales că a fost gratis.

În program au fost arii din opere şi din operete, ceea ce a încântat publicul şi a făcut o bună propagandă Operei pentru stagiunile viitoare.

Acustica ideală şi forma bună a majorităţii interpreţilor au contribuit la realizarea unui spectacol reuşit.

Clic aici pentru evenimentele din trimestrul 2, 2008
Clic aici pentru evenimentele din trimestrul 1, 2008
Clic aici pentru evenimentele din trimestrul 4, 2007
Clic aici pentru evenimentele din trimestrul 3, 2007
Clic aici pentru evenimentele din trimestrul 2, 2007
Clic aici pentru evenimentele din trimestrul 1, 2007
Clic aici pentru evenimentele din august-decembrie 2006
Evenimentele lunii iulie 2006
Clic aici pentru evenimente mai vechi