Autori: soţii Maria şi Ion Neguş.

Maria Neguş, născută la 11 iulie 1948, provine din Tulcea. Ion Neguş, cu cinci ani mai în vârstă, este din Râşnov, judeţul Braşov, unde locuiesc în prezent. Ambii sunt absolvenţi ai Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” Bucureşti, Facultatea de Desen (1973) şi ai secţiei Muzeologie a aceluiaşi Institut (1982).

Ne-am aştepta ca şi pictura lor să fie asemănătoare, ceea ce nu se întâmplă. Nu numai că nu se observă nici o influenţă reciprocă, dar în primul rând tematica lor este diferită. Dacă Ion Neguş este adeptul tablourilor de mari dimensiuni, axate pe teme religioase, cu o predilecţie pentru capul tăiat al Sfântului Ioan Botezătorul, Maria Neguş pictează natură moartă sau abstract. S-ar putea specula pe această temă, dar ne abţinem s-o facem.

La vernisaj a fost prezent doar el. Maria Neguş nu a putut participa, cu siguranţă din motive obiective. În lipsa portretului, prezentăm un tablou-simbol al creaţiei sale artistice.



În sala mică, Aurelia Stoie Mărginean expune acuarele reunite sub titlul „Jurnal pictat în China”.

Termenul „jurnal” este bine ales, stilul lucrărilor reflectând tocmai această idee, a unor notaţii rapide, menite să consemneze pictural impresiile de călătorie.

La vernisaj a participat multă lume, inclusiv un reprezentant al Ambasadei Chinei în România.

Miercuri, 12 noiembrie 2008 – Muzeul „Casa Mureşenilor”

Recitalul de la ora cinci

De data aceasta, manifestarea hebdomadară, realizată în colaborare cu Opera Braşov, a avut titlul „De dragoste…”. S-a referit, desigur, la conţinutul pieselor interpretate: în general, arii din opere, ca „Julieta şi Romeo”, „Nunta lui Figaro”, „Cosi fan tutte” etc., dar şi „Bessame mucho”, „Hello Dolly”, „Try to remember” şi altele. S-ar fi putut numi însă şi „Din dragoste” sau „Cu dragoste”, pentru că interpretele Asineta Răducan, mezzo-soprană, şi Nicoleta Chirilă, soprană, s-au dăruit publicului cu dragoste, atitudine ce a fost evidentă din prima şi până în ultima clipă, în special în cazul Asinetei Răducan.

Spectacolul a fost pigmentat cu poezie interpretată de actorul Attila Török.

Întâmplător sau nu, Asineta Răducan şi Nicoleta Chirilă, soliste la Opera Braşov, s-au înţeles foarte bine în duete. Faptul că ambele sunt născute în Brăila s-ar putea să fi jucat şi el un rol. Cine ştie?





În celelalte săli ale Muzeului, pe lângă exponatele permanente, ce evocă activitatea familiei Mureşenilor, vizitatorii pot admira o expoziţie temporară a Operei Braşov şi a instituţiei precedente, Teatrul Muzical Braşov: costume, afişe, partituri, ca şi bustul lui Dinu Niculescu (1909 – 63) – dirijor, fondator al Teatrului Muzical Braşov.

Montreal, Canada

Serată muzicală Iacob Mureşianu

Anunţam mai demult că la Montreal, în Canada, urma să se organizeze o serată muzicală Iacob Mureşianu. Iată, suntem acum informaţi că evenimentul a avut loc. Iniţiatoare a fost Ioana Gherman, nepoată a Sevastiei Mureşianu, cetăţean canadian acum. Şi-au dat concursul pianista Dana Nigrim, soprana Paula Duca şi violonista Andra Giugariu. De asemenea, o participare activă a avut doamna Elena Braga, profesoară de pian, nora Sevastiei Mureşianu, aflată în vizită la fiica ei, Ioana Gherman. Din ziarul „ZIGZAG”, ce apare în Canada, am extras următorul pasaj din articolul semnat de Laetiţia Cristolţan–Militaru, articol în care consemnează evenimentul, împreună cu o scurtă evocare a ceea ce a însemnat Iacob Mureşianu în cultura română. Evident, informaţiile au fost furnizate de către cele două braşovence, descendente ale celebrei familii.

„Din programul serii au făcut parte câteva piese, momente de încântare şi dulce armonie, interpretate în premieră muzicală mondială (aţi citit bine!) de către soprana Paula Duca, acompaniată la pian de Dana Nigrim („Olteanca", „Mi-a trimis bădiţa dor, „De la poarta badii-n sus"). Violonista Andra Giugariu, acompaniată de pian, a interpretat „La mormântul unui amic", după care ..Capriciul nr 3 în Fa minor" a fost interpretat de pianista Dana Nigrim. Inedită a fost prezenta dnei Elena Braga (nora Sevastiei Mureşianu) din partea Casei comemorative a Mureşienilor, de altfel profesoară de pian, cea care a acompaniat-o pe Paula Duca în piesa „Tu n-ai iubit". Dna Braga a fost aceea care ne-a explicat că în ultimii ani, dincolo de inventarierea pieselor muzicale ale lui lacob Mureşianu, noii administratori ai muzeului au reconstituit din descrierile lăsate de compozitor chiar un dans de societate numit „Româna". Acest dans nu este altceva decît un... cadril românesc ce se redansează în prezent la evenimentele legate de activităţile muzeului braşovean.”

Sâmbătă, 8 noiembrie 2008 ora 14 – Muzeul de Artă Braşov

Lansare de carte

A doua în aceeaşi zi. Ideea de a efectua lansări de carte la Muzeul de Artă nu este nouă. A practicat-o şi subsemnatul cu câţiva ani în urmă, pare-se că, pe vremea aceea, în premieră. De atunci s-au mai organizat asemenea manifestări, Muzeul dovedindu-se o gazdă primitoare, iar sălile sale o bună locaţie pentru evenimente culturale diverse. Menţionăm în special recitalurile şi concertele de muzică de camera, dintre cele mai reuşite.

Cel ce şi-a lansat cartea acum este un bine-cunoscut scriitor braşovean: Daniel Drăgan. Este cunoscut, pentru că ani de-a rândul a fost redactorul şef al fostei reviste ASTRA de dinainte de 1989. Titlul cărţii este „Umbra MARELUI PROTECTOR”. Nu, nu este protectorul autorului şi nici vreo altă persoană reală. Romanul este o ficţiune, iar protectorul se pare că este subconştientul eroului principal, subconştient ce este de cele mai multe ori mai înţelept decât eroul însuşi. Am spus se pare, fiindcă este doar o impresie după ce am frunzărit cartea, preţ de câteva minute. Sper să am răbdarea necesară să citesc volumul în întregime.

La lansare, au vorbit în ordine: Doru Munteanu, preşedintele filialei Braşov a Uniunii Scriitorilor; Ana Munteanu, editor; Tudorel Urian, critic literar; Mona Mamulea, filosof şi Virgil Borcan, de la Universitatea Transilvania Braşov, care a scris şi prefaţa cărţii.

Sâmbătă, 8 noiembrie 2008 ora 13 – Librăria Şt. O. Iosif

Lansare de carte

Se numeşte „Greşeala vraciului”, este pentru copii şi a fost editată de „Corint Junior”. Până aici, nimic interesant. Partea mai deosebită începe cu numele autorului: Joseph Delaney. Acesta este din Anglia. Nu este pentru prima oară, când scriitori străini vin în România să-şi lanseze cărţile traduse în limba română. Şi n-o fac doar în Bucureşti, ci şi în provincie. Regretabil este că n-o pot face şi scriitorii români în propria lor ţară. Aceştia din urmă reuşesc doar rareori să efectueze lansări în afara oraşului de reşedinţă. Cauza este, evident, cea financiară. Nu, nu este vorba despre banii autorului; el vine să câştige, nu să cheltuiască. Cei puşi în joc sunt banii editorului, care speră să câştige şi el din vânzarea cărţilor. Iar pentru ca să se vândă, li se face publicitate. Evident, este vorba despre un cerc vicios ce pleacă şi se opreşte în mintea organizatorilor. De data aceasta, cartea este una despre fantome şi altele asemenea. Ce nevoie au copiii de astfel de cărţi nu ştiu. În mod cert, eroarea nu este pe cerc, ci în punctele lui de sprijin.

Joi, 6 noiembrie 2008 – Filarmonica Braşov

Concert simfonic

De data aceasta, Florin Ionescu-Galaţi a cântat Bach: concertele nr. 1 şi 2, în la minor BWV 1041 şi, respectiv Mi major BWV 1042. Fiind vorba despre J. S. Bach, adjectivul potrivit este „perfect” sau, mă rog, aproape perfect. În program au mai figurat C.M.von Weber cu Uvertura „Euryanthe” şi J. Brahms, cu Simfonia a III-a în Mi major. Dirijor Paul Nadler, din SUA, aşa cum scrie în programul de sală, deşi el s-a format în Ierusalim. În 1974, a fondat Orchestra de Cameră Cincinnati, unde a rămas ca director muzical până în 1983. În 1989 a debutat la Metropolitan Opera, iar de atunci o ţine tot aşa. Mai nou, a dirijat în România la Bucureşti, Iaşi, acum la Braşov şi, poate, că şi în altă parte. Pentru pretenţiile mele de spectator, a fost o.k.

Miercuri, 5 noiembrie 2008 – Muzeul „Casa Mureşenilor”

Recital

Cântecele spaniole şi zarzuele, anunţate în program în interpretarea sopranei Mirela Zafiri, acompaniată la pian de Raluca Gheorghiu, au fost, probabil, elementele ce au atras un public pentru care micile camere ale Muzeului au fost neîncăpătoare. Ţinuta scenică şi – să recunoaştem – calităţile fizice ale solistei, au dat un plus de culoare spectacolului. Preocuparea pentru tehnica interpretării a estompat, într-o oarecare măsură, melodicitatea muzicii originale

Marţi, 4 noiembrie 2008 – Librăria Okian

Vernisaj

Intitulată pompos “Salonul de toamnă al Uniunii Artiştilor Plastici”, deşi nu au mai existat altele – de primăvară-vară sau ceva similar – şi nici nu reflectă vreun curent nou ce tocmai s-ar fi ivit, sau măcar realizările de sezon ale autorilor, expoziţia este o improvizaţie de lucrări ce nici măcar nu stau bine una lângă cealaltă. Tot la categoria pompos se încadrează şi speech-ul Veronicăi Bodea-Tatulea, care s-a străduit să-şi gratuleze colegii, atribuindu-le calităţi la care nici ei înşişi nu s-au gândit. În realitate, majoritatea lucrărilor sunt de grafică, menite parcă să demonstreze că atât talentul, cât şi interesul pentru artă al autorilor s-a consumat cu ocazia examenului de admitere la facultate. Există, bineînţeles şi excepţii. Printre ele, o acuarelă din tinereţe semnată Ileana Sbârcea-Mureşanu sau câteva idei originale, ca „Peisagistul” lui Csutak Levente sau „Mersul pe sârmă” de Marcela Rădulescu. În rest. . . „aşteptăm provincia”.

Vineri, 31 octombrie 2008 – Librăria Okian

Exerciţii de bun gust

Se poate consemna faptul că, după trei sau patru episoade, iniţiativa a dat roade şi seria de audiţii muzicale comentate la care mă refer a devenit deja ceea, în obişnuit, se numeşte un „ciclu”, chiar dacă termenul este impropriu, fiindcă el presupune un circuit închis, sau o revenire la aceeaşi stare, ceea ce nu este cazul. Chiar şi cuvântul serie nu este foarte exact. În mod riguros, el presupune o însumare a elementelor unui şir. De aceea, termenul firesc este chiar cel de şir, pe care însă îl evităm, numai noi ştim de ce. Până la importul unui cuvânt englezesc, cu cât mai nepotrivit cu atât mai bine, rămânem deci la obişnuitul ciclu.

Paranteza nu are nici o legătură cu ceea ce se întâmplă la aceste audiţii. Poate că titlul nu este cel mai inspirat, dar iniţiativa şi pasiunea cu care profesorul Ovidiu Pârjol le organizează merită felicitările noastre sincere. De această dată, „materialul didactic” a fost Concertul pentru vioară şi orchestră în Re major de Ludwig van Beethoven, în interpretarea violonistului Henryk Szeryng. Artistul este renumit pentru interpretările sale riguros exacte, adică în spiritul în care ele au fost compuse. Tema pusă în discuţie a fost încadrarea lucrării în epocă şi comparaţia cu alţi compozitori. Dezbaterile au fost interesante, cu atât mai mult cu cât spectatorii-participanţi erau de profesiuni şi vârste diferite.

Miercuri 15 octombrie 2008 – Muzeul Casa „Mureşenilor”

Recitalul de la ora cinci

În această săptămână, Recitalul de la ora cinci i–a avut ca protagonişti pe Valentina Mărgăraş, soprană, Vitalii Dumitru, bariton, Ana–Maria Negrea, pianistă, şi pe Nora Vlad, actriţă.

În program au fost cu precădere piese din repertoriul francez, dar si câteva romanţe ruseşti, interpretate de Vitalii Dumitru. Era firesc pentru un bariton ce a studiat la Chişinău, (Academia de Muzică „G. Musicescu”). Influenţa binecunoscutei şcoli ruse de muzică şi–a pus în mod fericit amprenta pe tânărul în formare pe atunci. Cu toate acestea, s–a descurcat excelent şi în compoziţiile franceze, dovedind că este un muzician cu o paletă largă a posibilităţilor sale. De altfel, în repertoriul său figurează Traviata, Cavaleria Rusticană, Paiaţe, Faust, Carmen, Rigoletto şi altele.

Valentina Mărgăraş, braşoveancă prin naştere, are o voce frumoasă, cu modulaţii calde, ce i–au permis o interpretare de vârf a muzicii franceze.

Actriţa Nora Vlad este binecunoscută publicului braşovean. Amfitrioană a peste 80 de baluri ale teatrului, a urcat pe scenă încă de la cinci ani, ca urmare a cursurilor de balet, pe care le–a urmat încă de mică, perfecţionându–se apoi ca actriţă. Ea a recitat din poeziile proprii.

Acompaniamentul la pian a fost asigurat de tânăra Ana–Maria Negrea (născută în 1985), recent absolventă (2008) a Facultăţii de Muzică Braşov.

10 octombrie – 9 noiembrie 2008 – Muzeul de Artă Braşov

Expoziţia Artişti Braşoveni Uitaţi 1700–1950

Muzeul de Artă Braşov organizează în perioada 10 octombrie – 9 noiembrie 2008 expoziţia Artişti Braşoveni Uitaţi 1700–1950, în colaborare cu Siebenbürgisches Museum Gundelsheim, Muzeul Naţional Brukenthal Sibiu, Muzeul „Casa Mureşenilor" Braşov, Parohia Evanghelică C.A. Braşov – Comunitatea Honterus, Biserica Evanghelică C.A. Codlea şi Forumul Democrat al Germanilor din România – filiala Braşov.
Cu o îndelungată tradiţie artistică, atestată încă din secolul al XV–lea, Braşovul a fost locul unde de–a lungul timpului şi–au desfăşurat activitatea numeroşi artişti. Indiferent dacă s–au născut aici, au sosit de prin alte părţi sau au fost nevoiţi să aleagă exilul, cu toţii şi–au lăsat amprenta asupra artei braşovene. O perioadă de apogeu o reprezintă prima jumătate a secolului XX, când Braşovul s–a afirmat ca unul dintre cele mai importante centre artistice transilvănene şi un promotor al celor mai noi tendinţe artistice ale vremii.
Iniţiativa organizării expoziţiei s–a născut pornind de la constatarea că mulţi artişti braşoveni din secolele trecute se află în prezent într–un con de umbră, fiind necunoscuţi nu numai publicului larg, dar uneori chiar şi specialiştilor. Ne–am propus să atragem atenţia asupra acestui patrimoniu artistic uitat, considerând că nu poate fi decât benefică reintegrarea creaţiei lor în circuitul valorilor culturale. Vizitatorii sunt invitaţi la o incursiune incitantă prin două secole şi jumătate de creaţie plastică braşoveană, reconstituite dintr–o perspectivă inedită.
Expoziţia reuneşte 67 de lucrări (pictură, sculptură şi grafică), provenind din patrimoniul propriu, colecţii muzeale din ţară şi străinătate, colecţii particulare şi din patrimoniul unor culte religioase şi asociaţii civice. Sunt reprezentaţi în expunere 28 de artişti de valoare, care de–a lungul timpului şi–au lăsat amprenta asupra vieţii artistice din Braşov. Printre cei mai reprezentativi se numără: Hans Bulhardt, Arthur Coulin, Ernst Honigberger, Karl Hübner, Wilhelm Kamner, Fritz Kimm, Eduard Morres, Walter Teutsch, Elena Mureşianu, Traian Mureşianu, Henri Nouveau, Oskar Gerhard Netoliczka, Johann Ölhan, Nicolae Popp, Waldemar Schachl, Heinrich Schunn, Hermann Morres, Conrad Veleanu, etc. Expoziţia este însoţită de un catalog bogat ilustrat, ce reuneşte 25 de medalioane dedicate unor artişti braşoveni.

Conducerea Muzeului

Din Germania, de la Corina Kiss, despre

Mihaela Ungureanu

Din Germania, am primit un interviu cu Mihaela Ungureanu, solist de renume internaţional, realizat de Corina Kiss, ea însăşi o pianistă plecată din Braşov şi stabilită în Germania.
Amintim pe această cale că Mihaela Ungureanu a făcut parte din corul „Camerata Infantis”, deosebit de activ în urmă cu ceva ani, cu multe turnee în străinătate şi premii de tot felul. Între timp, a devenit o mezzo–soprană matură, cunoscută şi apreciată peste hotare pentru calitatea muzicii sale. După o carieră de 14 ani la Viena (Stadtsoper şi Volksoper Wien), dar şi mulţi ani în întreaga lume, reîntoarsă după un turneu din Japonia, Mihaela Binder–Ungureanu este invitată la Festivalul Radio–France, în Montpellier şi în multe alte locuri, cu activităţi culturale importante.
Reproducem mai jos interviul complet.
Corina Kiss: S–au scurs aproape 25 ani, de când pentru prima dată ai vizitat Franţa, împreună cu renumitul cor al anilor ’70, „Camerata Infantis” (Braşov), condus de prof.univ.dr. Nicolae Bica, când aţi câştigat cel mai de preţ premiu “Discul de Aur”– Paris. Cu ce sentimente priveşti în trecut?
Mihaela Binder: Mă copleşeşte un autentic sentiment de mândrie! Şi anume că, atunci, mai de “demult” am fost un grup mic de români din Braşov, care am reprezentat România la un nivel elitar, iar azi, sunt singura româncă pe afişul acestui Festival Radio–France din Montpellier, în opera Fedra de Ildebrando Piezetti, în rolul mezzosopranei La Nutrice Gorgo, sub bagheta dirijorului Enrique Mazzola.
Corina Kiss: Sincere felicitări! Ştiu că ai fost şi singura elevă a două artiste deosebite, care au avut o carieră naţională şi internaţională de excepţie, pe urmele cărora mergi, mă refer aici la mezzosoprana Marta Kessler şi Iulia Buciuceanu (sora actriţei Tamara Buciuceanu). Cum ai putea să le mulţumeşti, după atâta vreme?
Mihaela Binder: Din păcate doamna Marta Kessler numai este printre noi, dar sunt recunoscătoare fiindcă ambele mi–au insuflat o mare parte din experienţa lor artistică şi ţinuta de scenă, am interiorizat de timpuriu seriozitatea cu care mă obişnuiseră, ca să fac faţă în această meserie şi am ţinut cont de sfaturile lor, ce mi–au fost de mare ajutor.
Corina Kiss: Care este “lumea ta”? Cum arată o zi “normală” din viaţa ta?
Mihaela Binder: “Lumea mea” începe dis–de–dimineaţă la orele 7:00 împreună cu familia (Michael – 3 ani, Andrea –12 ani şi soţul meu)... şi se termină de regulă pe o scenă, într–o revelaţie a sentimentului frumos, cântul.
Corina Kiss: Desigur, îţi place mult să cânţi. Putem vorbi chiar despre o vocaţie?
Mihaela Binder: Fără să mă gândesc prea mult, am să mă pronunţ cu un “DA”, cât se poate de sigur. Mai ales că, după Liceul de Muzică “George Enescu” din Bucureşti, pe care l–am terminat pe vremuri la secţia pian (la 15 ani am obţinut chiar Premiul II, la concursul internaţional din Marea Britanie, în Welles), mai apoi modul meu de a face şi a trăi nu a mai fost “gigatul” pian, fiindcă am dat ulterior curs certitudinii şi pasiunii mele de o viaţă, astfel am devenit cântăreaţă.
Corina Kiss: Cum vezi această “luptă” cu sinele?
Mihaela Binder: Deoarece astăzi sunt într–un punct culminant al meseriei (să–i spunem la “maturitate”) şi am avut plăcerea să cânt alături de mari artişti ca: Agnes Baltza, Placido Domingo, Jenis Dalibor, Edita Gruberova, Thomas Hemsen, etc. pot doar să trag o concluzie firească: a meritat, a fost o decizie pentru viaţă. Nesiguranţa şi dubiile de început s–au transformat cu timpul într–o certitudine, iar mai nou într–o fericire constantă.
Corina Kiss: Se poate spune că ai avut şi noroc?
Mihaela Binder: O întrebare grea! Sigur că în viaţă am avut parte de şanse. Am avut de exemplu norocul să am un soţ care mă înţelege, să am doi copii sănătoşi şi frumoşi, dar în ce priveşte realizările mele profesionale am întâmpinat unele dificultăţi.
Corina Kiss: De ce, care ar fi acelea?
Mihaela Binder: Încă nu am întâlnit se pare, în această branşă, persoana care să facă ceva pentru un suflet de artist, în mod altruist, adică ceva din suflet. Dimpotrivă, determinant este şi aici profitul. Nici managementul nu a fost decât rareori la înălţimea aşteptărilor.
Corina Kiss: Ce roluri preferate ai?
Mihaela Binder: Toate care mă reprezintă, pornind de la muzica vocal–simfonică şi până la Operele mari (Strauss sau Wagner)! Pe toate le îndrăgesc, pentru că îmi dau voie să fiu autentică...să fiu eu cu “jucăria” mea preferată, cea mai veche posibilă, de care nu m–am despărţit de la vârsta de cinci ani: MUZICA!

Corina Kiss: Mulţumesc! Şi mult succes!

Vineri, 10 octombrie 2008 – Librăria Okian

Exerciţii de bun gust

Profesorul Ovidiu Pârjol îşi propune ca, împreună cu invitaţii săi, să organizeze, începând cu această vineri, un ciclu de manifestări sub egida „bunul gust în muzică”




Forma de manifestare se doreşte un dialog cu publicul, însoţit de exemplificări muzicale interpretate de către Ovidiu Pârjol şi invitaţii săi. De data aceasta, ei au fost elevi talentaţi ai Liceului de Muzică din Braşov.

Joi, 9 octombrie 2008 – Filarmonica Braşov

Concert Simfonic

Dirijor: Octav Calleya
Solişti:
– Raluca Ouatu – pian
– Lucia Millan Barance – dansatoare

În program:
– Manuel de Falla: „Nopţi în grădinile Spaniei” pentru pian şi orchestră
– Albeniz – G. Enescu: „Rapsodia spaniolă” op. 70
– Numeroase lucrări spaniole de mare popularitate

Născut în România, dar trăitor în Spania, într–o românească fără cusur, Octav Calleya şi–a prezentat singur programul, cu o dragoste evidentă pentru ambele ţări. Pregătirea artistică de bază şi–a realizat–o la Conservatorul de Muzică din Bucureşti, desăvârşindu–o apoi la Viena. De–a lungul timpului, a dirijat numeroase orchestre importante de pretutindeni.

Mare parte dintre lucrările de inspiraţie populară spaniolă au fost însoţite de baletul Luciei Millan Barranco, o dansatoare profesionistă, născută în Montilla (Cordoba), studentă a celebrei Encarna Lopez, una dintre artistele apreciate pe plan internaţional în domeniul dansului de tip flamenco.

Miercuri, 8 octombrie 2008– Muzeul „Casa Mureşenilor”

Recitalul de la ora cinci

Trei solişti ai Operei Braşov, acompaniaţi la pian de Sena Ducariu au realizat, împreună cu actorul Attila Török, un program mult apreciat, intitulat „De la canţonetă la operă”.

Ei au interpretat lucrări de Paolo Tosti, C. Frank, Tiberiu Brediceanu, E. Lalman, W.A. Mozart, Marchesi şi alţii.



Cei trei solişti, cu toţii de la Opera Braşov, sunt:

Soprana Doina Curelaru, născută în 1951, la Rădăuţi, în judeţul Suceava, este absolventă a Conservatoruli „G. Dima” din Cluj Napoca, secţia Canto.




Soprana Corina Klein, născută în 1975, este absolventă a Facultăţii de Muzică – Universitatea „Transilvania” Braşov, secţia Canto clasic.




Baritonul Mugur Curelaru, născut în 1951, are un bogat repertoriu ce include lucrări de Verdi, Bizet, Donizetti, Leoncavallo, Pergolesi, Puccini, Rossini şi mulţi alţii.




Pianista Sena Ducariu, absolventă a Universităţii de Muzică din Bucureşti, este acompaniatorul frecvent al concertelor organizate la Muzeul „Casa Mureşenilor” în tradiţionalul ciclu „Ceaiul de la ora cinci”

Actorul Attila Török, născut în 1951 la Clu–Naoca, face studii teologice la Bucureşti, ia lecţii de canto cu Ludovic Dandree şi de dicţie cu Bela Horvath de la Teatrul Maghiar din Cluj–Napoca.

Marţi, 7 octombrie 2008 – Librăria Şt. O. Iosif

Lansare de carte: Mircea Pora, Iertaţi–mi acest strigăt

Născut în 1944, Mircea Pora este la originea sa profesor de istorie, dar s–a remarcat ca jurnalist şi scriitor, excelând în proza scurtă. Mizantrop din fire, a aflat în decesul iubitei sale un motiv de cădere într–o depresie, din care s–a gândit să iasă scriind. După propria sa afirmaţie, ideea i–a fost sugerată de vărul său mai bătrân cu patru ani, Virgin Nemoianu, astăzi cetăţean american. De altfel, autorul a avut şi el o scurtă experienţă în diaspora, mai exact în Franţa, pe care însă o etichetează cenuşie şi grea, după care a revenit în Timişoara, unde locuieşte şi în prezent. Din punct de vedere psihologic, ieşirea din criză prin autoanaliză poate fi o soluţie, deşi există şi riscul agravării, mai ales atunci când autorul îşi adânceşte starea străduindu–se să–şi aştearnă gândurile pe hârtie. Oricum, aceasta este problema lui şi, eventual, a psihologului. Din punctul nostru de vedere, al cititorilor, întrebarea este dacă asemenea texte merită să fie publicate. Din fericire, cărţulia are mai puţin de o sută de pagini, inclusiv pozele, o prefaţă semnată Dorin Murariu, o schiţă în stilul său caracteristic – acceptabilă – şi un pseudo–interviu la sfârşit, menit s–o caracterizeze pe eroină şi relaţia lor. Restul este o trăire dureroasă, reflectată într–un jurnal mai mult sau mai puţin intim. Atât autorul cât şi eroina fuseseră căsătoriţi, ea chiar de două ori, înainte ca autorul să–şi găsească marea dragoste, declarată postum prin această carte.
Totuşi, având în vedere titlul ei – „Iertaţi–mi acest strigăt” – sunt tentat să dau curs rugăminţii autorului, mai ales că au făcut–o şi Andrei Bodiu, Decan al Facultăţii de litere, şi Alexandru Muşina, profesor, ambii de la Universitatea „Transilvania” Braşov, care au prezentat cartea cu prilejul lansării.

1 – 15 octombrie 2008 - Galeria EUROPE

Expoziţia Constantin Micu

După doar un an de la o amplă expoziţie organizată la Muzeul de Artă Braşov, Constantin Micu ne prezintă o expoziţie inedită, cu tablouri, care – deşi realizate în decursul anilor -, nu au fost expuse niciodată.

De dimensiuni relativ mici (30 / 25), potrivite spaţiului expoziţional oferit de galerie, ele au un caracter oarecum intim, fiind – după declaraţia artistului – rezultatul unor experimentări de atelier, reflectând deci starea psihică a autorului din acele momente.

Precizăm că artistul este absolvent al Academiei de Arte „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, iar în prezent, lucrează ca restaurator la Muzeul de Artă Braşov.

Vineri, 3 octombrie
Studioul de concerte "Mihail Jora" – Bucureşti

Societatea Română de Radiodifuziune a împlinit 80 de ani.

Cu acest prilej, Orchestra Naţională Radio şi-a deschis stagiunea 2008-2009 cu un concert Beethoven
Dirijor HORIA ANDREESCU
Solist Gerhard Oppitz - pian

În program:
- Uvertura Victoria lui Wellington, op 91
- Concertul nr.5 în mi bemol major pentru pian si orchestra Imperialul, op. 73
- Simfonia nr.3 în mi bemol major Eroica, op 55

Horia Andreescu este suficient de cunoscut pentru a nu mai avea nevoie de prezentare.
Pianistul Gerhard Oppitz s-a născut la 5 februarie 1953 în Brampton, Bavaria. A studiat cu Paul Buck, Hugo Steurer şi Wilhelm Kempff, ultimul fiind şi modelul său în interpretarea lucrărilor beethoveniene. În 1981, el a fost numit profesor la Academia de Muzica din Munchen, fiind cel mai tânăr profesor din istoria institutului. În 1977 câştigă Concursul Rubinstein, care îi deschide calea către o activitate concertistică spectaculoasă, colaborări cu importante orchestre ale lumii şi mari dirijori ca Sir Colin Davis, Carlo Maria Giulini Riccardo Muti, Wolfgang Sawalisch, Lorin Mazel, Zubin Mehta. Este considerat un specialist în interpretarea muzicii lui Brahms.

-------------------

LIBRARIA OKIAN
Str.Muresenilor; Nr.1
Tel. 0372 713 692
Fax 0268 477 132

UN AN IMPREUNA CU OKIAN

Cu prilejul unui an de la inaugurare Libraria Okian a organizat o expozitie de pictura in guasa cu teme londoneze realizate de cunoscutul artist brasovean Gheorghe Dumitriu. Lucrarile au fost realizate in calatoriile sale succesive in capitala Marii Britanii si reprezinta aspecte cu valoare culturala si istorica din marea metropola londoneza.
Cele 30 de lucrari, rod al experientei londoneze au fost expuse la Muzeul de Arta Brasov si la Fundatia "Hospice - Casa Sperantei" Brasov. Vernisajul organizat de aceasta din urma s-a bucurat de prezenta Excelentei Sale Ambasadorul Marii Britanii la Bucuresti, care, de altfel, a si achizitionat una din lucrari. Artistul insusi a donat Fundatiei un numar de 20 de lucrari, fondurile obtinute urmand a fi directionate in beneficiul bolnavilor ingrijiti de Hospice - Casa Sperantei. Ratiunea "intalnirii" dintre maestrul Gheorghe Dumitriu si Okian rezida in faptul ca libraria are, inainte de toate, un profil britanic : aici pot fi gasite carti in limba engleza ale celui mai mare grup editorial Pearson - Longman. In felul acesta expozitia d-lui Gheorghe Dumitriu marcheaza implinirea unui an de activitate a acestui spatiu cultural.
Situata in plin centru al Brasovului, aproape de Piata Sfatului, intr-o cladire istorica ( fosta Sparkasse in secolul al XIX-lea ) libraria si-a deschis portile la 1 octombrie 2007, in prezenta unor personalitati ale spatiului cultural si politic romanesc oferind publicului larg un cadru de exceptie, amenajat cu gust in spiritul interioarelor traditionale brasovene. Pe langa activitatea specifica unei librarii ( desfacere de publicatii, in anumite situatii cu reduceri substantiale, in limba engleza si romana ce pot fi gasite si pe site-ul www.okian.ro ) Libraria Okian s-a impus in peisajul cultural brasovean printr-o serie de manifestari devenite deja traditie. Importanti artisti romani si-au expus lucrarile in Galeria de Arta Okian : Camelia Toma, Dorina Dutkay, Ovidiu Marian ( icoane ), Dan Dinu ( fotografie artistica ), Exilul Romanesc - Expozitie Filatelica, Aurelia Stoie Marginean, Gabriel Stan, Doina Danescu, Ioan Oratie, Eugen Moga, Dorina Padineanu ( prezentati si comentati de Veronica Bodea Tatulea, Ligia Fulga, Ioan Popa, Roxana Pasculescu, Cristina Petrut, Cristina Lica Zincovschi, Stefan Aranyosi ) fiind urmati, in curand, de Salonul UAP, Salonul de Iarna AAP, Salonul de Icoane la Craciun. Tot aici s-a deschis expozitia filatelica itineranta "Exilul Romanesc".
In primitoarea mansarda a librariei s-au desfasurat activitati avand ca invitati diverse personalitati : intalniri cu caracter spiritual - Dialogurile credintei ( coordonate de Cristian Munteanu, cu participarea lui Sorin Apan, Cristian Tabara, Constantin Necula, Ovidiu Moceanu, Razvan Ionescu, Adina Coman, Luiza Goga ), Seminarul Ku Filosofie ( Sorin Lavric, Claudiu Mesaros, Adrian Sandu, Gheorghe Cutieru, Stefan Ungureanu ), Festivalul de Scurt Metraj Best Film, lansari de carte ( Mihail Neamtu, Monica Fermo, Vasile Coman, Radu Bellu, Florian Bichir, Cristache Gheorghiu, Gheorghe Nistorescu, Rodica si Silvia Grigore, Mihaela Malea Stroie prezentati si comentati de personalitati cum ar fi Ovidiu Moceanu, Doru Munteanu, Elisabeta Marin, Bianca Osnaga, Virgil Mihailescu, Caius Dobrescu, Vasile Olteanu, Ion Popescu Topolog ), lansarea site-ului www.brashow.ro ( Razvan Pascu ), seara de film clasic "Okianoteka" Luna", "Marele Gatsby", "Face to Face" ), filme cu valente spirituale in cadrul proiectului "Puterea Gandului" ( "Fantana", "Dincolo de vise", "Ce stim ca nu stim" ), concursuri de limba engleza ale elevilor din liceele brasovene ( "Unirea", "Andrei Muresanu" ), sesiuni de comunicari ale studentilor si profesorilor de la Universitatea "Transilvania", "Ziua Pearson Education", seri de muzica cu Cvartetul Gaudeamus, Grupul Anatoly, Jazz Live cu Ramiro Junger si Smart Jazz Band, Concertul Olimpicilor Muzicieni.
Spatiul generos al librariei a permis dezvoltarea unor proiecte inedite pentru Brasov : Scoala de Tango "Libertango" coordonata de Mirela Muntean, "Dintotdeauna Teatrul" - eveniment care a marcat Ziua Mondiala a Teatrului, intalnirile Grupului de litere-sunete-si-culori "Caii verzi de pe pereti" - coordonator poetul Adrian Munteanu, "Exercitii de Bun Gust - interferente culturale" - coordonator prof. Ovidiu Parjol, Liceul de Arta.
Toate aceste demersuri au ca scop largirea orizontului de cunoastere, aspect ilustrat de simbolul Librariei Okian : un om impreuna cu un instrument - ochianul - pe Marea Cunoasterii. Parteneri fideli, in toata aceasta "calatorie" ne-au insotit prietenii nostri din presa scrisa, presa virtuala si nu in ultimul rand cititorii si iubitorii de cultura brasoveni carora le multumim !
Va invitam sa ramanem impreuna exploratori in universul cartii si al culturii !

Monica Andriesei - PR Representative              Coordonator : Florin Ifrim

Clic aici pentru evenimentele din trimestrul 3, 2008
Clic aici pentru evenimentele din trimestrul 2, 2008
Clic aici pentru evenimentele din trimestrul 1, 2008
Clic aici pentru evenimentele din trimestrul 4, 2007
Clic aici pentru evenimentele din trimestrul 3, 2007
Clic aici pentru evenimentele din trimestrul 2, 2007
Clic aici pentru evenimentele din trimestrul 1, 2007
Clic aici pentru evenimentele din august-decembrie 2006
Evenimentele lunii iulie 2006
Clic aici pentru evenimente mai vechi