Miercuri, 31 martie 2010, Muzeul de Artă Braşov
O expoziţie plasată sub semnul oglinzii, simbol al eternei aspiraţii umane de a trece dincolo de aparenţe, de a cunoaşte natura profundă a realităţii. Două viziuni artistice, de tonalităţi afective antitetice, diferite stilistic, ce pot fi privite ca faţete ale unei oglinzi metaforice prin care întrezărim o altă lume, care, asemenea imaginii din oglindă, reflectă lumea noastră, fără a se identifica cu ea. Lucrările lui Radu Belcin şi ale Flaviei Pitiş se raportează într-un mod similar la real, evocat doar pentru a fi pus sub semnul întrebării şi depăşit.
Pornind de la imagini reale, instantanee cotidiene, devenite prezenţe ubicue în subconştientul şi imaginarul colectiv, Radu Belcin înlătură masca normalităţii, dezvăluind imagini tulburătoare, născute din cele mai ascunse temeri ale noastre. Lumea sa este universul banal al omului obişnuit în care iraţionalul şi absurdul irump imprevizibil. O lume familiară, devastată de un acut pesimism existenţial, populată de personaje debusolate, cuprinse de disperare, crispate, absente, dezumanizate, cu chipuri lipsite de trăsături individuale şi transfigurate în măşti, încremenind nefiresc în gesturi lipsite de sens sau surprinse în situaţii absurde.
Flavia Pitiş recurge la o descriere exactă a realului, aproape fotografică. Însă, în maniera realismului magic, obiectivitatea aparentă a realităţii este negată de atmosfera stranie a imaginilor şi prin punerea în scenă a unor situaţii insolite. Alcătuind un ciclu unitar, lucrările expuse sunt expresia unei sensibilităţi aparte, nostalgică, pentru lumea copilăriei, vârstă a începuturilor, a inocenţei şi a purităţii, trădând o viziune tonică şi optimistă asupra lumii.
Inocenţă şi pierderea inocenţei, optimismul şi ingenuitatea contrapuse pesimismului şi lipsei de speranţă, alăturate lucrările lui Radu Belcin şi ale Flaviei Pitiş generează o dialectică care restabileşte sensul şi coerenţa lumii, dovedindu-se complementare. Din confruntarea celor două perspective se naşte o interogaţie care ne provoacă să privim dincolo de oglinda realităţii.
Radu Popica,
curator
Miercuri, 24 martie 2010, librăria „Okian” Braşov
„Seara de poveşti”, organizată pentru cei mici de librăria „Okian” din Braşov, a oferit o perspectivă inedită: una gastronomică. Entuziasmul şi priceperea picilor la prepararea salatei de fructe a depăşit aşteptările organizatorilor.
Duminică, 2 mai 2010, ora 15, Montréal, Canada
Ioana Gherman ne informează din Canada:
Bonjour toute le monde,
Comme choriste dans le coeur Philharmonique Nouveau Monde,
j'aimerais vous invité a notre spectacle ou on présente
CARMINA BURANA - Carl Orff
qui aura lieu Dimanche, 2 Mai, 15:00
Eglise SAINT-JEAN-BAPTISTE
309, rue Rachel, Montréal (metro Mont-Royal)
Duminică, 28 martie 2010, ora 18.30, sala Operei Braşov
Muzicologul Petruţa Măniuţ ne invită:
După un turneu de mare succes în Germania şi Elveţia, din nou ACASĂ
ELIXIRUL DRAGOSTEI
Operă de G. Donizetti
Dirijor: Dorel Munteanu
Regia: Cristian Mihăilescu
„Bărbierul din Sevilla” şi „Traviata” alături de cea mai recentă premieră a Operei Braşov – „L’Elissir d’amore” au încântat publicul european, în ultimul său turneu (al 14-lea), răsplătind colectivul de artişti braşoveni cu meritate aplauze.
Este acum rândul românilor să concureze în aplauze, exigentul public german şi elveţian.
Nicoleta Chirilă, Mihai Irimia, Adrian Mărcan, Cristian Fieraru, Gabriela Hazarian, cu siguranţă vor convinge exigenţa unui public românesc şi, mai ales, dragostea publicului braşovean în spectacolul de la sfârşitul lui martie –„Elixirul Dragostei” .
Dulcamara, „vraciul” care vinde băutura cu efect extraordinar, ce-i face pe oameni fericiţi, „vraciul” care l-a convins şi pe regizorul Cristian Mihăilescu de puterea miraculoasă, va convinge desigur şi spectatorii de efectul său „mai liniştit ,mai bun, mai sănătos, mai fericit”
Situaţiile comice, încărcate însă de duioşie, bogăţia de idei melodice, talentul actoricesc şi calitatea vocilor soliştilor Operei Braşov, decoruri, costume, originalitatea regizorului, sunt tot atâtea date înscrise pe invitaţia la ELIXIRUL DRAGOSTEI de duminică, 28 ianuarie, ora 18.30.
ORCHESTRA, CORUL şi BALETUL OPEREI BRAŞOV
Miercuri, 24 martie 2010
1. Am cunoscut o persoană de aproape 80 de ani, ce se recomanda simpatizant al partidelor istorice, Liberal şi Naţional Ţărănesc Creştin şi Democrat, el fiind liberal din tată în fiu.
2. Persoana pe care am cunoscut-o azi nu ştia că prima zi de Paşti este întotdeauna într-o duminică.
3. Persoana în cauză trăieşte în România post-socialistă.
Montreal, Canada
La chorale „La Muse„ vous invite a explorer son site internet pour toute information:
www.la-muse.org
2 Excerpts/2 extraits du (click on):
"SPECTACLE INTERGENERATIONEL"
Bien cordialement, best wishes,
Ioana GERMAN.
Joi, 4 martie 2010 – Centrul Cultural „Reduta” Braşov
Filiala Braşov a Uniunii Scriitorilor din România şi Centrul Cultural „Reduta” au hotărât să-şi unească forţele şi să revigoreze fostele cenacluri literare independente într-unul singur, preluând numele „Ştefan Baciu”
Lucrările remarcate la acest cenaclu vor fi afişate pe acest site la rubricile de poezie, proză scurtă etc. Opere de mari dimensiuni pot fi publicate la solicitarea autorului pe site-uri separate, către care noi vom însera link-urile necesare.
Materialele propuse pentru discuţii în cadrul cenaclului şi orice observaţii sau informaţii în legătură cu cenaclul puteţi să le comunicaţi prin rubrica contact a acestui site. Dacă se va dovedi necesar, vom introduce şi un forum de discuţii. De asemenea, adresa adm@cultural-bv.ro vă stă la dispoziţie.
Miercuri, 3 martie 2010 – Muzeul „Casa Mureşenilor” Braşov
La început de martie, săptămânalul recital braşovean s-a intitulat – cum altfel? – „Mărţişoare muzicale”. L-au susţinut sopranele Simona Manole Mărcan şi Corina Klein, mezzo-soprana Cristina Roşu şi tenorul Nicolae Zaharia, acompaniaţi excelent la pian de Nina Zaharia. Intermezzo-urile poetice au fost realizate de actriţa Nora Vlad.
S-au interpretat arii şi duete din operetele „Liliacul”, de J. Strauss, „Silvia”, de E. Kalman, „M’amzelle Nitouche”, de F. Hervé, „My fair Lady” de Fr. Loewe, „Vânzătorul de păsări”, de K. Zeller şi „Bal la Savoy”, de P. Abraham.
Luni, 1 martie 2010 – Centrul Cultural „Reduta” Braşov
Centrul Cultural „Reduta” Braşov găzduieşte în perioada 1-10 martie 2010, expoziţia de acuarelă şi aquaforte a artistului olandez LEO VAN SLUIS. Este vorba despre un artist cu o bogată pregătire artistică: a studiat la Academia „Artibus”, Utrecht, Studiu Estetic, Artă Monumentală şi Decorativă, între anii 1961-1967, şi la Gerrit Rietveld Academie, Desen şi Istoria Artei. Foloseşte ca tehnici speciale în gravură linii granulare, puternic imprimate în placă de zinc, prin tehnicile acvantinta şi sugar-lift. Expune în galeriile din Olanda, Italia, S.U.A, Germania, lucrările sale aflându-se în patrimoniul Universităţilor din Philadelphia, Roma, Paris, cât şi în diverse colecţii particulare din România.
Vernisajul expoziţiei a fost urmat de un workshop în acuarelă adresat copiilor. Din nefericire, organizarea precară şi întârzierile şi pauzele inadmisibil de mari au jucat un rol negativ în educaţia copiilor.
Mai multe informaţii despre pictura artistului ne spune istoricul de artă Ana Cânpean, în cele ce urmează:
Artistul Leo van Sluis, deţine o pregătire de specialitate impresionantă. Astfel, între 1961 şi 1967, avea să studieze Estetica, Arta Monumentală şi Decorativă la Academia „Artibus” din Utrecht, iar la „Gerrit Rietveld” Academie din Amsterdam, Desenul şi Istoria Artei. Activitatea sa artistică este încununată de o serie de expoziţii avute în Italia, Germania, S.U.A, Olanda, cât şi România, fiind un bun cunoscător al tehnicii acvatinta în grafică şi folosind suprapunerea straturilor de culoare în pictură. Artistul surprinde momente, doreşte să fixeze senzaţii, cum se modifică lumina şi se schimbă totul de la un minut la altul. A fost o preocupare pe care şi peisagiştii olandezi precum ESAIAS VAN DE VERDE şi JACOB VAN RUISDAER şi-au însuşit-o în încercarea de a surprinde impresii. Însă artistul LEO VAN SLUIS, nu se rezumă doar a surprinde momente în schimbare, încearcă să prelucreze materia o aduce spre un mod propriu de exprimare ce ţine uneori de abstractizare.
Cât despre lucrările artistului Leo van Sluis pot să afirm că deţin o construcţie solidă în care raportul cer-pământ se realizează prin culori într-o armonie sobră, la început obţinută prin contrapunerea de brunuri adânci cu un albastru uşor opac. Treptat brunurile sunt înlocuite cu ocrurile, albastrul devine fluid, contraste realizate din linii puţine sau haşurări fine.
Remarcabile prin factura esenţializată a elementelor lucrările devin proiecţii ale unui figurativ orientat către stilizare şi sinteză. Artistul şi-a descoperit chiar propriul univers de forme, structuri, culori şi ipoteze estetice. Maniera în care lucrează este modernă, folosindu-se de straturi fine, imaginea de ansamblu este sintetică, redusă la elementele esenţiale.
Uneori artistul este preocupat şi de surprinderea detaliilor şi atunci apelează la înscrierea grafică a contururilor, ajungând la o interferenţă de tonuri specifică acuarelei. Uneori liniile orizontale se pierd într-un elegant descrecendo spre fundalul tabloului, alteori se desfăşoară centrifugal însă într-o ordonare echilibrată. Şi totuşi artistul nu aglomerează compoziţiile le lasă să respire, şi lasă motivului ales să-şi impună întreaga lui fascinaţie vizuală.
Ştiinţa culorii, îi transformă şi grafica în pictură, avem aici lucrări de grafică colorată ce denotă aceeaşi materialitate. Imprimarea pe suport poate arăta de fiecare dată altfel, în funcţie de factori obiectivi şi externi voinţei artistului. Demersul artistic e aşezat undeva în zona armoniilor. Se nasc astfel mici universuri ordonate după legile dictate de sensibilitatea artistică, unele calme, statice altele dinamice şi tensionate.
Ana Cânpean
Frédérich Chopin: 200 de ani de la naşterea compozitorului
Dr. Corina Ungureanu Kiss ne trimite un amplu comentariu privind Valsul op. 69 Nr. 1 şi Nocturna op. 9 Nr. 2 de Chopin, dedicate Mariei Wodzinski. Poate fi citit la rubrica „Cronica”, sau prin clic aici.
Februarie 2010 – Expoziţia Cristache Gheorghiu „Portrete Braşovene”
La modul general vorbind, premizele unei opere de artă sunt foarte numeroase: sociale, politice, ideologice, economice, istorice, culturale, în sens mai larg, morale, estetice. Prin transfigurarea artistică a acestora, sub o formă sau alta, creatorul operei de artă, prin specificul limbajului artistic ales, începe şi desăvârşeşte un proces de codificare, iar din premize rămân acele valori artistice, acele sensuri şi semnificaţii pe care timpul le păstrează.
Portretele domnului Cristache Gheorghiu se încadrează într-un limbaj propriu viziunii sale, datorită unui obiectivism şi unui atent receptivism la formulări novatoare. Personajele sale sunt, de fapt, o imagine transparentă a cotidianului, iar scenele la care ne face părtaşi sunt felul său de a vedea, în anumite momente, oamenii, lumea. Se urmăreşte astfel atât captarea atenţiei, cât şi accentuarea expresivităţii.
Întregul complex de gânduri şi trăiri nu putea fi mai propriu formulat decât prin acest mod de exprimare foarte personal. Creaţiile sale sunt rodul unei viziuni conştientizate, iar unele transpuse cu umorul care le caracterizează. Este un demers interesant acela de a putea sesiza ceea ce este amuzant sau tragic în momentul divers al vieţii cotidiene.
Domnul Cristache Gheorghiu este un fin analist al fizionomiei, ştiind să compună imaginea plastică cu răbdare şi să evidenţieze materialitatea, să accentueze consistenta şi să obţină tonuri de culori, grave, intense chiar. Denotă astfel încrederea acordată formei şi culorii, încrederea în puterea de a transmite un mesaj clar, semnificativ. Construind forme şi planuri, tuşa devine modul întregii elaborări. De aici şi calitatea aparte, nici mimetic, nici divergent cu realitatea.
Portretistica a fost abordată cu succes de-a lungul timpului, de la formele bine definite prin efecte de culoare, în tuşuri suple din lucrările lui Andrew Wyeth până la expresivitatea cromatică, dezinvoltă, din lucrările lui Alexander Sacharoff.
Concluzionând, se poate spune că echilibrul lucrărilor domnului Cristache Gheorghiu se sprijină pe execuţia liberă, alertă, trăsături repezi de pensulă, o anumită siguranţă a gestului ce iveşte aproape de la sine picturalităţile bogate între transparenţa zonelor de lumină şi matitatea celor de umbră, trăsături evidente parcă şi în peisajele abordate de autor.
Ana Câmpean – istoric de artă
Vineri, 17 & 19 februarie 2010 – Muzeul de Artă Braşov
Expoziţia Arthur Coulin, deschisă în urmă cu trei luni, a cuprins lucrări din mai multe colecţii, care trebuiau restituite. Altfel, probabil că ar mai fi dăinuit încă, deşi vizitatori nu mai avea demult. Probabil că acesta este motivul, pentru care ceea ce găsim acum în muzeu este – în mod evident - o improvizaţie. Sala mare a fost cedată unei expoziţiei de fotografii comercial-artistice (Mihai Moiceanu – „Povestiri din Himalaya”), majoritatea expuse pentru a doua oară la Muzeu şi de nenumărate (de către mine) ori prin alte locuri. Nu am nimic cu fotografiile domnului Moiceanu, unele foarte bune, de altfel, dar faptul infirmă declaraţia actualului director al Muzeului, domnul Árpád Bartha, cum că, în viziunea sa, care urma să devină strategia Muzeului, se vor organiza doar expoziţii cu caracter muzeal, cu alte cuvinte, ale artiştilor ce nu mai sunt în viaţă, sau, în viaţă fiind, au dovedit deja că au intrat în istoria artelor. Domnului Moiceanu îi doresc viaţă lungă şi fotografii frumoase. Din partea directorului unei instituţii publice, însă, îmi doresc să fie consecvent măcar cu propriile sale afirmaţii. În realitate, încă de la primele expoziţii organizate sub patronajul său, criteriul invocat nu a fost respectat, mai ales la cele importate din ţări vecine, cu autori contemporani insignifianţi şi lucrări apreciate doar de către domnia sa. Se pare că adevăratul obiectiv al domnului Árpád Bartha a fost (şi este încă) îndepărtarea artiştilor plastici braşoveni de la posibilitatea expunerii în Muzeu. Dacă înainte, în această sală se organiza câte o expoziţie la fiecare două săptămâni, de câţiva ani buni nu a mai fost nici una. Cineva spunea că o naţiune există prin cultură sa. Dacă este adevărat, şi eu cred că este, atunci ar trebui să reflectăm mai mult la strategiile adoptate.
Expoziţia din sala mică, de fapt o mini-expoziţie, este radical diferită. Ea cuprinde stampe din colecţia Muzeului. Ceva trebuia făcut, iar acel ceva l-a realizat domnul Radu Popica, istoric de artă, căruia trebuie să-i mulţumim pentru că ne oferă contactul cu arta, fie ea şi cu valenţe istorice. Redau de aceea în continuare chiar spusele sale:
„Expoziţia Peisaje Transilvănene - stampe din colecţia Muzeului de Artă Braşov propune, prin intermediul a 22 de stampe vechi, o călătorie inedită prin Transilvania de altădată. Cu o singură excepţie, gravurile expuse provin din a doua jumătate a secolului XIX, veac al călătoriilor şi explorărilor prin excelenţă. Sub influenţa romantismului, artiştii călători străbat ţinuturile îndepărtate consemnând în peregrinările lor peisaje, costume şi tradiţii. Situată la hotarele Europei Centrale, Transilvania oferă un bogat material imagistic publicaţiilor ilustrate din străinătate şi albumelor de gravuri, foarte apreciate în epocă.
. . .
Majoritatea lucrărilor aparţin artistului german Ludwig Rohbock (1820-1880), prolific desenator şi gravor. Rod al călătoriilor întreprinse în Ungaria şi Transilvania, desenele sale vor fi publicate în lucrarea realizată în colaborare cu János Hunfalvy, „Ungaria şi Transilvania în vederi pitoreşti autentice”, publicată la Darmstadt în anul 1864. Artiştii transilvăneni sunt reprezentaţi de Theodor Glatz (1818-1871), artist şi fotograf vienez stabilit la Sibiu, şi de Carol Popp de Szathmáry (1812-1887). Un caracter aparte are gravura „Clujul în secolul al XVII-lea”, apărută într-o lucrare dedicată asediului Vienei de către turci din anul 1683, editată la scurt timp după evenimente de Jacobus Peeters din Anvers.”
Miercuri, 17 februarie 2010 – Muzeul „Casa Mureşenilor”
A fost mai mult decât un recital; a fost un mini-spectacol, conceput de către soprana Lăcrămioara Schuller, ajutată de bas-baritonul Gabriel Oană şi pianista Sena Ducariu.
Un rol important l-a jucat actorul Attila Török. Pe lângă prezentare, realizată cu vervă şi umor, a cântat şi a intervenit chiar în timpul unor piese, uneori împreună cu Gabriel Oană, simulând astfel atmosfera operelor, sau operetelor, din care acestea fac parte.
S-au cântat lucrări de Marvin Hamlisch (The Way We Were), Richard Rodgers (Oklahoma), George Gershwin (The Man Love, Porgy and Bess), Harold Arlen (Over the Rainbow), Frederick Loewe (My Fair Lady), Gerd Natschinsk (My Friend Bunbury), Leonard Bernstein (Candide).
A fost un spectacol amuzant, pentru care realizatorii merită felicitări.
Marţi, 16 Februarie 2010 – Centrul Cultural „Reduta”
Se pare că Centrul Cultural „Reduta” îşi revine. Nu din propria-i cenuşă, aşa cum ne-am fi aşteptat, adică prin contribuţie locală, ci prin aport extern. De unde? Din Târgu Mureş! Este cel puţin pentru a treia oară când Asociaţia Artiştilor Plastici Mureş deschide o expoziţie aici. Şi nu una oarecare, ci una cu lucrări realizate în tabăra de creaţie organizată de această asociaţie în Grecia, ca dovadă a unei activităţi extrem de bogate. Pe de o parte, este tristă pentru noi comparaţia cu Braşovul, unde fosta Asociaţie a Artiştilor Plastici Amatori s-a auto-dizolvat, iar conducerea filialei locale a Uniunii Artiştilor Plastici îşi ascunde neputinţa prin izolare în spatele unor etichete fără acoperire. Pe de altă parte, lecţia târg-mureşenilor ne demonstrează că inteligenţa şi dorinţa de a crea sunt productive chiar dacă au trebuit să se unească persoane de etnii şi profesiuni diferite, sau poate tocmai de aceea.
Despre calitatea lucrărilor expuse a vorbit istoricul de artă Ana Câmpean. Textul său poate fi citit accesând rubrica Cronica, sau prin
clic aici.
Meritul Centrului Cultural „Reduta”, pe lângă cel de a aduce la Braşov această expoziţie, constă şi în spectacolul organizat cu ocazia acestui vernisaj.
A contribuit inimosul profesor din Şirnea, Radu Frunteş, cu un film realizat în Grecia cu ocazia aprinderii flăcării olimpice.
Momentul culminant al spectacolului a fost realizat prin cooptarea Comunităţii Elene din Braşov, prin preşedinta ei, doamna Lemonia Chiriac, care – la rândul său – cu motoul „Fie ca spiritul de învingător al grecilor şi optimismul care îi caracterizează să influenţeze omenirea, aşa cum cultura greacă a influenţat întreaga umanitate”, a adus pe scenă grupul vocal „Dionyssos”, condus de doamna Ermioni Cucu Saris şi formaţia de dansuri „Efthimos” (ceea ce înseamnă vesel), condus de domnul Bogdan Anagnastopol. La costumele frumoase, muzica grecească autentică, dăruirea şi decenţa lor nu putem adăuga din partea noastră decât un călduros BRAVO.
Dacă fereastra de pornire a filmului nu se deschide, deblocaţi scripturile ActiveX, prin clic pe bara de sus (To help protect . . . ), sau deschideţi o fereastră nouă prin clic pe adresa:
http://www.youtube.com/watch?v=KPArgK_vDKw
Luni, 15 februarie 2010 – Galeria „Europe”
Autorul îşi propune şi reuşeşte să comunice cu privitorul prin simboluri. Aproape în fiecare dintre lucrările sale se intuieşte existenţa unui mesaj, care poate fi desluşit prin simbolurile ce le conţine.
Grafician sută la sută, Árpád Bartha ţine să se remarce şi prin exactitatea şi migala realizării unor desene reprezentând frânghii şi lanţuri, dar – chiar şi în aceste lucrări – ceea ce se remarcă este tot simbolistica lor, ilustrată cu tristeţe sau umor, ca de exemplu o poartă legată cu lanţ şi un lacăt în formă de inimă. În schimb, o fereastră pe care s-au bătut două scânduri indică o casă părăsită. Pe fiecare scândură însă este schiţat portretul unor bătrâni, amintindu-ne de trecut. Deasupra uneia dintre scânduri însă, o pasăre ne aminteşte că, pe undeva, există încă viaţă.
Expoziţia merită vizitată şi este regretabilă administrarea precară a Galeriei „Europe”, aproape permanent închisă.
Februarie 2010 – Galeria „Okian”
La 9 februarie, Cristache Gheorghiu a vernisat expoziţia sa de pictură, centrată pe portrete ale unor oameni de cultură braşoveni, dar nu numai.
Au vorbit preşedinţii filialelor Braşov ale Uniunii Scriitorilor şi a Uniunii Artiştilor Plastici, Doru Munteanu şi respectiv Nicolae Daicu, şi preşedintele Comitetului de Cultură din Consiliul Judeţean Braşov, Ştefan Aranyiosi.
Au participat peste o sută douăzeci de persoane.
Expoziţia va fi deschisă până pe 20 februarie 2010.
Dacă fereastra de pornire a filmului nu se deschide, deblocaţi scripturile ActiveX, prin clic pe bara de sus (To help protect . . . ), sau deschideţi o fereastră nouă prin clic pe adresa:
http://www.youtube.com/watch?v=RQt0ORy6SDA
Februarie 2010 – Opera din Memphis
De la dr. Corina Kiss aflăm:
„La opera din Memphis, a avut loc în regia lui Patrick Hansen opera tragică în trei acte, Orfeo ed Euridice, compusă în anul 1762 de Christoph Willibald Gluck (1714 – 1787) pe un libret de Ranieri de’Calzabigi, într-un scenariu tradiţional respectând atât scriitura, cât şi evenimentele timpului. La pupitru a fost Michael Ching.
Opera s-a cântat tradusă în limba engleză, Mirela Ungureanu-Biser având un succes deosebit, unde a demonstrat şi de data aceasta nu numai o voce cu mari capacităţi, dar şi un joc de scenă remarcabil.
Un impuls important este dat de o reprezentaţie a baletului în actul al doilea când apare dansul ispititor între spiritele fericite şi cele demonice, moment important în această operă. Lumea opusă acestor spirite este reprezentată de Orpheus care o iubeşte pe Euridice. În actul al treilea, după moartea ei, tristeţea liedului de neuitat se încheie cu „Che faro senza Euridice“ (Ce mă fac fără Euridice). Atât muzica, cât şi textul operei îl însoţesc pe Orpheus de-a lungul întregii compoziţii, simbolizând viaţa cu efortul iubirii şi a credinţei pentru Euridice.
Este de subliniat că această operă s-a pus în scenă (ca dealtfel cum se realizează toate operele în U.S.A) numai în trei săptămâni, repetiţiile fiind lungi de la 5 la 9 ore pe zi, combinaţia de timbru a lui Orfeo fiind de o structură inedită, unde putem spune că la opera din Memphis a avut loc de fapt trei premiere:
- 22 ianuarie 2010, rolul lui Orfeo (Orpheus) a fost interpretat de către un contra-tenor;
- 23 ianuarie 2010, în rolul lui Orfeo a fost un tenor;
- 24 ianuarie 2010 cu mezzo-soprană.
Dr. Corina Kiss
3 februarie.2010”
11 Februarie 2010 – Casa „Baiulescu”
Eugen Moga a lansat cea mai recentă carte a sa, intitulată "Pe Tocile - Graiul scheian de la lepşitură la elocvenţă".
Au vorbit: Doru Munteanu, Mircea Brenciu, Ioan Popa, Gabriel Stan şi, evident, autorul.
A participat un numeros public, în special scheieni.
Dacă fereastra de pornire a filmului nu se deschide, deblocaţi scripturile ActiveX, prin clic pe bara de sus (To help protect . . . ), sau deschideţi o fereastră nouă prin clic pe adresa:
http://www.youtube.com/watch?v=7Ert02iplT4
1 Februarie 2010 – Galeria „Europe”
Intitulată pompos „Saloanele de artă Braşov - sesiunea grafica, arte decorative”, expoziţia membrilor filialei Braşov a Uniunii Artiştilor Plastici, majoritatea profesori de desen, a avut ca public doar 29 de persoane, adică mai puţin decât numărul expozanţilor.
Expoziţia nu s-a limitat la grafică şi arte decorative, ci a strâns tot ce s-a putut.
Programată să ţină până pe 15 ale lunii, s-a închis cu cinci zile mai devreme. Nu cunoaştem motivele, singura explicaţie fiind, poate, jena organizatorilor.
Acum, sala goală oferă trecătorilor o imagine de magazin desfiinţat, cu lucrările răspândite pe pardoseală, ca înainte de mutare.
Duminica, 14 februarie 2010 – Montreal, Canada
Spectacle intergénérationnel où les arts mettent la joie au coeur
Dimanche le 14 février 2010
Résidence Le Sommet de la Rive
Foyer et Salle Océanie
14h00-15h30
Vernissage et récital chorale Ode à la joie et à l’amitié.
Exposition des tableaux.
Les chorales "Chantons" et "La Muse"
15h30-17h00
Atelier d’arts visuels Création-Interaction où le public est invité
à partager avec les artistes peintres.
Tous les artistes qui souhaitent participer seront les bienvenus
Moment artistique.
Rencontre avec les poètes et les interprètes-compositeurs qui vous proposeront un spectacle unique,
conçu comme une ode à l’amour, à la paix, à l’amitié, à la générosité, à la tolérance.
16h MICRO OUVERT
Une belle brochette d'artistes seront au rendez-vous
pour fêter la Saint-Valentin autrement,
en excluant tout aspect commercial
Informations et réservations:
514 884-6530; 514 767-7142
reception.spectacle@yahoo.fr
Résidence Le Sommet de la Rive
3501 boul. Gaétan-Laberge H4G 0A2
Métro LaSalle
Vous êtes invités à faire connaître votre art et vos p ro chains spectacles,
vous êtes appelé à partager l’amour et l’amitié.
Miercuri, 3 februarie 2010 – Muzeul „Casa Mureşenilor”
„Vis de iarnă” este titlul, sub care trei tineri au delectat auditoriul din saloanele arhipline ale Muzeului. Este o tradiţie – de fapt o tradiţie preluată de la familia Mureşenilor – ca aici să se facă muzică de calitate, aşa că afluenţa publicului nu este o noutate. Problema pentru spectatori este prinderea un loc. De data aceasta, s–a stat şi pe jos, ceea ce nu se întâmpla pe vremuri, dar este o notă pozitivă în 2010, dovedind interesul pentru muzică al supravieţuitorilor secolului XX.
Cei trei tineri muzicieni sunt:
– Anca Manea, mezzo–soprană;
– Meda Nemeş, soprană;
– Liviu Iftene, tenor.
Toţi trei sunt absolvenţi ai Facultăţii de Muzică din Braşov şi angajaţi la Opera Braşov.
A acompaniat la pian Sena Ducariu, maestru corepetitor al Operei Braşov.
S–a cântat muzică din Mozart, Lalo, Lehar, Bellini, Massenet, Gluck, Puccini, Ceaikovski, Offenbach.
Februarie 2010 – La Braşov, pe aleea de sub Tâmpa
Pe lângă binecunoscutele bastioane, ale ţesătorilor, tăbăcarilor etc., din fostul zid de apărare a Braşovului, au existat şi turnuri mai mici, astăzi amenajate ca spaţii expoziţionale. Unul dintre ele, despre care am mai scris şi în toamna anului trecut, se află în custodia lui Ioan Croitor–Brădescu, artizan, remarcabil cioplitor în lemn.
Imagini concludente despre arta sa pot fi văzute în cele trei mici filme de la adresa:
http://www.cbioan.vrbrasov.ro
Joi, 28 ianuarie 2010 – Muzeul „Casa Mureşenilor”
Este numărul 8 din seria a treia. Se numeşte anuar de cultură, deşi ne-am fi aşteptat la unul de istorie. Este totuşi un act de cultură, chiar dacă aria de cuprindere este limitată doar la unele aspecte ale culturii, iar autorii – deşi destul de mulţi – sunt recrutaţi dintr-o sferă şi mai limitată. Lucrarea cuprinde două capitole:
- Centenarul naşterii academicianului Victor Tufescu
- Sesiunea ştiinţifică de comunicări „Ţara Bârsei” – 7-8 mai 2009 - „Învăţământ şi educaţie în secolele XIX-XX”, cu două subcapitole:
- Istorie şi Literatură
- Muzică
Lăudabilă este iniţiativa conducerii Muzeului de a introduce pe Internet textul integral al anuarului. Poate fi găsit la adresa:
http://www.tara-barsei.ro />
Marţi, 26 ianuarie 2010 – Galeria librăriei „Okian”
Deşi este intitulată „Dobrogea”, expoziţia nu-şi propune să realizeze o frescă a acestei provincii. Majoritatea fotografiilor reprezintă flori şi păsări din Delta Dunării. Asta nu înseamnă că este lipsită de calităţi. Dimpotrivă, unele fotografii sunt chiar foarte frumoase. Autor este Octavian Chinde. Este inginer, absolvent al Facultăţii de Electrotehnică, deci face fotografie din pasiune, ceea ce este o garanţie că serveşte arta fotografică şi nu se serveşte de ea. Drept recunoaştere, în anul 2006 a obţinut titlul AFIAP (Artiste de la Fédération Internationale de l'Art Photographique).
Vineri, 22 ianuarie 2010 – „Okian-sofia”
Tema: ANTICOMUNISMUL. O perspectivă filosofică
Invitat: SORIN LAVRIC – scriitor
Nu ştiu dacă Sorin Lavric şi-a propus să calce pe urmele lui Schopenhauer. Fapt este că a urmat mai întâi Facultatea de Medicină (1993) şi apoi pe cea de Filosofie (1996). După terminarea studiilor medicale a lucrat, timp de un an, ca stagiar, pentru ca mai apoi să renunţe la practica medicală. În 1997 a devenit redactor la Editura Humanitas, iar din 2003 ţine cursuri semestriale la Facultatea de Filozofie Bucureşti, a căror tematică este axată pe filozofia lui Constantin Noica.
De data aceasta şi-a propus ca subiect eroismul partizanilor din Munţii Făgăraşului, în special cel al grupului Arnăuţoiu Toma din Nucşoara. Informaţiile i-au fost furnizate de către Arnautoiu Ioana, fiica lui Toma, născută în 1956, în peştera în care se ascundeau. În primii doi ani de viaţă, ea nu a ieşit din peşteră. După ce partizanii au fost arestaţi, ea a crescut la un orfelinat, dar i s-a ascuns identitatea. A aflat-o după 1989 şi a început cercetările privind trecutul familiei sale. Le-a consemnat într-o carte, intitulată "Luptătorii din munţi. Toma Arnăuţoiu. Grupul de la Nucşoara".
Conferinţa domnului Lavric s-a axat pe eroismul partizanilor, dar şi pe postura de erou în general.
A fost o lecţie de istorie, centrată pe ideea necesităţii educării tineretului prin asemenea exemple. Intenţia a fost frumoasă, conferinţa de asemenea, întâlnirea agreabilă, pentru că Sorin Lavric este un intelectual onest. Se cunoaşte sfatul lui Schopenhauer, de a-şi verifica aptitudinile studiind o altă disciplină înainte de filozofie.
Fără să minimizez exemplul eroilor în educaţie, mă gândesc că ar merita puşi în valoare şi cei ce nu şi-au dat viaţa, dar au făcut servicii ţării chiar mai mari, în condiţiile cunoscute, ceea ce nu este cu nimic mai puţin eroic. I-aş numi martiri pe cei ce au murit şi eroi pe cei ce au riscat, dar au reuşit să rămână în viaţă.
Români care ne reprezintă
Despre organizarea concertului de Crăciun la Biserica „Înălţarea Domnului” din Montreal am aflat din timp de la Ioana Gherman, descendentă din familia Mureşenilor. Acum, am primit fotografii şi extrase chiar din timpul spectacolului şi plasate pe youtube. Iată adresele (clic pe nume):
Sus, Boieri
Praznic Luminos
Domn, Domn
Bună dimineaţa
Componenţa corului - a cărei conducere aparţine aceleaşi Ioana Gherman - a fost următoarea:
Carolina Brad, Giulia Brad, Liliana Cornescu, Mădălina Lupu, Eftimiţa Roman, Doina Saramet, Raluca Stoleru, Valeria Todoran şi
Bogdan Ion, Travis Holt, Nicolae Marinescu, Cătălin Stoleru, Florin Stoleru, Leonid Saramet.
Nu puteam să nu afişez numele acestor oameni de toată lauda. Iată şi fotografiile lor:
Sâmbătă, 16 ianuarie 2010, Galeria „Europe”
Dacă expoziţia precedentă a aparţinut artiştilor plastici de până în 35 de ani, aceasta este a celor ce au depăşit această vârstă, unii chiar de două ori. Tehnici diferite, stiluri diferite, unele lucrări chiar frumoase… De data aceasta, tradiţionala prezentare a expoziţiei - la care tot nu aflam nimic - a lipsit. În compensare unii participanţi au dat glas situaţiei precare în care se află filiala Braşov a Uniunii Artiştilor Plastici din România, datorată lipsei de interes şi – mai ales – de fonduri, din partea Consiliului judeţean. Preşedintele filialei s-a arătat totuşi optimist: numărul membrilor a crescut cu cinci tineri absolvenţi ai unor şcoli de artă. Cel puţin viitorul copiilor este asigurat. Despre cum va fi acest viitor se ştie mai puţin. El e, oricum, înainte. Poate cineva îl va ridica.
|
|
|
Vineri, 15 ianuarie, 2010, „Okiansophia”
„Okiansophia”, despre care am mai vorbit, este un ciclu de conferinţe organizat la librăria „Okian” de către domnul Adrian Sandu, profesor de filosofie la Colegiul Naţional „Andrei Şaguna”, din Braşov. De data aceasta, invitatul său a fost profesorul universitar dr. Mircea Dumitru, de la Universitatea Bucureşti. Conferinţa a fost, în general, interesantă. Este necesar să precizăm acest aspect, pentru a nu crea confuzii, datorate comentariilor, inevitabil interpretabile.
Cu excepţia câtorva persoane mai în vârstă, majoritatea profesori, cea mai mare parte a auditoriului a fost formată din tineri. Cei pe care i-am iscodit eu nu erau studenţi la filosofie şi mă întreb, atunci, „de ce au venit la această conferinţă?”. Care erau aşteptările lor? De obicei, oamenii pleacă de la ideea că filosofia ar avea ceva comun cu înţelepciunea – cândva, chiar aşa era, dar e mult de-atunci – şi toată lumea ar vrea să afle cum ar putea să-şi însuşească această taină. Dacă acestea erau aşteptările auditoriului, rămâne să aflăm cu ce au plecat. O bună parte din dizertaţie, în care expresia „filosof profesionist” a fost deseori repetată, s-a centrat pe „obiectului muncii” acestor profesionişti. Acesta, obiectul muncii, a fost diferit în decursul secolelor şi nu este încă pe deplin elucidat nici astăzi. Ba, mai mult, profesioniştii sunt parcă într-o derută mai mare ca niciodată. Nu e rău, ba dimpotrivă, este de natură să ne asigure că profesiunea de filosof nu va dispărea niciodată, fiindcă vor avea oricând ceva de studiat: măcar căutarea propriului domeniu de cercetare. Pe acest considerent s-a bazat, probabil, şi afirmaţia domnului profesor Mircea Dumitru, atunci când şi-a exprimat credinţa că „filosofia este departe de a fi un subiect încheiat”. Personal, sunt de părere că filosofia este nu numai departe de a-şi fi încheiat misiunea, dar că ea este veşnică, cel puţin din două motive:
- Dragostea (filo) pentru înţelepciune (sofia) este o componentă stabilă a preocupărilor oamenilor;
- Vor exista întotdeauna persoane care filosofează.
Cei mai eficienţi dintre ei ar avea dreptul să se numească filosofi, cu adevărat.
Nu întâmplător, Nae Ionescu spunea că nu există filozofie ca domeniu ştiinţific, ci doar oameni care filosofează, iar că profesioniştii s-ar putea ocupa de istoria acestor filosofări.
Revenind la conferinţă, tinerii despre care vorbeam la început au plecat veseli şi mulţumiţi că au scăpat de un obiect de studiu. Cât despre filosofie, cea adevărată, or mai vedea.
Sâmbătă, 16 ianuarie 2010, Opera din Bolzano
Daca aveţi ocazia să fiţi în Bolzano pe 16 ianuarie, nu rataţi premiera operei „Electra”, de Richard Strauss, după libretul lui Hugo von Hofmannsthal. Dacă nu, sau – şi mai rău – nu v-aţi procurat bilete, consolaţi-vă la gândul că avem acolo ca reprezentat pe mezzo-soprana născută în Braşov, Mihaela Ungureanu-Binder, care va interpreta rolul Klytämnestrei. Iată programul complet şi comentariile furnizate de doamna Corina Kiss.
În roluri principale:
Elektra: Anna – Katharina Behnke
Chrysothemis: Maida Hundeling
Klytämnestra: Mihaela Ungureanu – Binder
Aegisth: Richard Decker
Orest: Thomas Gazheli
Îngijitorul lui Orest: Igor Bakan
Confidenta: Elisa Maffi
Dirijor: Gustav Kuhn
Regia: Manfred Schwiegkofler
Dirijor de cor: Corrado Casadi
Mihaela Ungureanu – Binder se mândreşte cu faptul că este româncă, plecată din Braşov, făcând o carieră internaţională.
O carieră deosebită pentru o artistă care nu s-a realizat decât prin dorinţă, ambiţie, muncă şi nu în ultimul rând prin emoţii şi iubire de scenă.
Scenele de operă din Olanda, Luxemburg, Austria, Germania, Franţa, Italia şi Japonia se bucură de prezenţa permanentă a mezzo-sopranei Mihaela Ungureanu–Binder nu numai pentru rolurile în care arată un profesionalism la nivel înalt, dar mai ales că după o carieră de aproape 25 de ani a rămas fidelă vocii de mezzo-soprană (multe alte mezzo-soprane trecând deja la roluri de soprane) clădindu-şi apogeul spre rolurile de importanţă absolută în Wagner şi Strauss.
Vocea învăluitoare a mezzo-sopranei, cu o precizie perfectă în intonaţie, cu un timbru particular, face să se afirme în lumea operei, ducând „drapelul” poporului român cu cinste (din 1996) peste hotare.
Despre ea, Christoph Schulte a scris în ziarul Im Walde: „... Mihaela Ungureanu – Binder, ein Mezzo von enormem Ambitus und elektrisierenem Ausdruck”.
Expoziţiile începutului de an
Expune Beatrice Ionescu – Anando. Am aflat că anando ar fi însemnat în limba sanscrită beatitudine, astfel că expozanta şi l-a ales ca pseudonim, deşi - sau poate pentru că - Beatrice însemnă cam acelaşi lucru. Dacă ignor câteva pânze, a căror prezenţă nu am înţeles-o, toate celelalte pot concura oricând o expoziţie realizată de către cei ce se autointitulează profesionişti, autoarea fiind funcţionară de bancă. Pe pânze de 1,2 metri înălţime şi 1 metru lăţime, ea practică o pictură abstractă, lăsând fantezia în voia ei. Cu toate acestea, pot fi recunoscute unele motive florale. Nu excelează prin originalitate, dar armonia culorilor face o impresie plăcută ochiului.
Galeria „Europe”
Se intitulează abscons „Saloanele BV secţiunea A35”. În realitate este vorba despre o expoziţie colectivă a câtorva artişti plastici în vârstă de până la 35 de ani, absolvenţi ai diverselor forme de învăţământ artistic. Singurele criterii de selecţie fiind vârsta şi şcolarizarea, diversitatea exponatelor este egală cu numărul participanţilor. Deşi m-am străduit, nu am reuşit să desprind nici un curent, stil sau dominantă a acestei generaţii, ceea ce este foarte bine. Spun asta pentru că cineva îşi exprima regretul că, după opinia sa, grafica este prea puţin reprezentată, în această expoziţie, deşi şcoala braşoveană şi-a făcut un titlu de glorie din ea. Fără să minimalizez rolul graficii – adevărat abecedar al artelor plastice – apreciez dorinţa expozanţilor de a depăşi acest nivel, la care, cu siguranţă, au ostenit suficient în timpul şcolarizării.
Oricând, oriunde
Nu este doar despre Uniunea Sovietică şi nu este vorba doar despre istorie, adică trecut. Este şi prezent şi – mai ales – viitor, fiindcă s-a mai întâmplat şi se va mai întâmpla, sub diferite forme.
Clic aici: „The Soviet Story”
Nemernicia lui Marx, cel de la care a pornit povestea filmului, constă în faptul ca a creat o ideologie pentru justificarea instinctelor criminale.
Nemernicia noastă constă în faptul că facem astfel ca lucrurile să se poată repeta, evident, sub alte forme.
Clic aici pentru evenimentele din noiembrie-decembrie 2009
Clic aici pentru evenimentele din octombrie 2009
Clic aici pentru evenimentele din august-septembrie 2009
Clic aici pentru evenimentele din ianuarie-iulie 2009
Clic aici pentru evenimentele din trimestrul 4, 2008
Clic aici pentru evenimentele din trimestrul 3, 2008
Clic aici pentru evenimentele din trimestrul 2, 2008
Clic aici pentru evenimentele din trimestrul 1, 2008
Clic aici pentru evenimentele din trimestrul 4, 2007
Clic aici pentru evenimentele din trimestrul 3, 2007
Clic aici pentru evenimentele din trimestrul 2, 2007
Clic aici pentru evenimentele din trimestrul 1, 2007
Clic aici pentru evenimentele din august-decembrie 2006
Evenimentele lunii iulie 2006
Clic aici pentru evenimente mai vechi