Joi, 24 iunie 2010, Galeria „Kron-Art” Braşov
 Foto reporter

Lansare de carte

Autor: Monica Ana Ştefănescu
Titlul: Sindromul Casanova
Editura: Kron-Art  Foto reporter

S-a întâmplat după „Noaptea Sânzienelor”, în atmosfera obişnuită de la Galeria „Kron-Art”.
Au vorbit: Doru Munteanu, preşedintele Filialei Braşov a Uniunii Scriitorilor din România; Virgil Borcan, conferenţiar la Universitatea „Transilvania”, şi Ioan Popescu-Topolog, scriitor.

Intermezzo muzical la chitară cu Ionuţ Naneş.

În final, Lucian Flontaş şi Ovidiu Pârjol, au oferit spectatorilor câte un mini-micro-recital la pian.
Clic pe adresa următoare pentru o foarte scurtă secvenţă. http://www.youtube.com/watch?v=1Evucq7tqBQ

 

 

 

Vineri, 18 iunie 2010, Galeria „Europe” Braşov
 Foto reporter

Vernisaj Alice Neculea

Expozanta este membră a Filialei Ploieşti a Uniunii Artiştilor Plastici, de unde a venit însoţită de un numeros grup de colegi.

Este absolventă a Academiei de Artă din Iaşi, secţia sculptură promoţia 1986.

Acum expune grafică, mai exact portrete, ce reprezintă – după propria-i declaraţie – persoane cunoscute, membrii ai familiei, un autoportret.

Au vorbit, în ordine: Nicolae Daicu, preşedintele Filialei Braşov a UAP, în calitate de gazdă, Valter Paraschivescu, preşedintele Filialei Ploieşti a UAP, Veronica Bodea Tatulea şi expozanta.

Impresionantă pentru Braşov a fost atmosfera prietenească grupului venit de la Filiala Ploieşti a UAP să-şi susţină colega, grup mai numeros decât cel al artiştilor locali.

 

1 - 18 iunie 2010, Galeria „Europe” Braşov
 Foto reporter

Jana şi Gheorghe Andreescu - expoziţie de artă plastică

Ambii expozanţi sunt din Galaţi, absolvenţi ai Academiei de Arte „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti. Este bine că mai vedem şi altceva.
 Foto reporter
Jana Andreescu este profesoara de desen, ceea ce se vede şi din ceea ce expune. Lucrări bine executate, chiar foarte bine, dar nu mai mult decât desene colorate.

Gheorghe Andreescu expune pictură. Bune şi lucrările sale, dar într-o notă tristă, poate că şi din cauza coloritului oarecum tern.

 

 

Joi, 10 iunie 2010, Librăria „Okian” Braşov
 Foto reporter

Lansare de carte: „Idolii forului”

Publicată la editura Corint şi coordonată de Sorin Adam Matei şi Mona Momescu, cartea reuneşte eseuri scrise de următorii autori: Michael Shafir, Sorin Adam Matei, Daniel Barbu, Caius Dobrescu, Mircea Flonta, Gabriel Andreescu, Stelu Șerban, Lucian Nastasă Kovacs, Marius Ghilezan, Adrian Gavrilescu, Vasile Morar, Bruno Ștefan, Alexandru Matei, Istvan Aranyosi, și Mona Momescu.

Discuţia a fost moderată de Alexandru Muşina. Au mai comentat Sorin Adam Matei, Rodica Ilie, Adrian Lacatus şi Alexandru Matei.

Deşi unii comentatori s-au uitat vorbind, nu am aflat prea multe despre conţinutul cărţii. Ea are însă un subtitlu, care dă o oarecare idee măcar asupra intenţiei, dacă nu şi asupra conţinutului: „De ce o clasă de mijloc a spiritului este de preferat „elitei” intelectualilor publici?” Sintagma „intelectuali publici” (???), precum şi punerea elitei între ghilimele, denotă o anume atitudine, ceea ce nu este rău, doar că schimbarea elitei dintre ghilimele cu ală elită, dar cu aceleaşi ghilimele nu este o soluţie tocmai nouă.

România a avut un acces întârziat în cultura europeană, aşa că cei câţiva intelectuali de dinaintea celui de al doilea război mondial au fost transformaţi în idoli. După decapitarea efectuată de regimul trecut, evident că nu mai putem vorbi despre idoli. Erijarea în noi idoli a celor ce, astăzi, au monopolizat principalele instituţii culturale şi canalele de comunicaţie nu păcăleşte pe nimeni. Soluţia nu poate fi decât dezvoltarea culturală pe toate nivelele, singura ce poate produce intelectuali autentici. Dacă vor fi puţini, se vor transforma în idoli. Dacă vor fi mai mulţi – şi expresia „clasă de mijloc a spiritului”, din subtitlul cărţii, sugerează aşa ceva – atunci nu vom mai avea nevoie de idoli, pentru că România va fi fost ridicată la nivelul unei naţiuni dezvoltate.

 

Miercuri, 9 iunie 2010, Galeria „Hora” Braşov
 Foto reporter

Dublă deschidere

Cei patru tineri din fotografie au avut lăudabila iniţiativă să deschidă în Braşov o nouă galerie de artă. În desişul de restaurante ce o înconjoară, gestul lor este de-a dreptul eroic. Felicitările noastre sunt cea mai modestă mulţumire ce le-o putem aduce; cred că ar merita şi o slujbă la biserică, dar nu ştiu dacă sunt credincioşi.

De câţiva ani buni, numărăm galeriile care s-au închis. Una care se deschide este o surpriză incredibilă. Şi totuşi, este adevărat; se află pe strada Postăvarului, la numărul 16. Este una modestă, dar există. La parter, expune obiecte de artizanat. La subsol însă, într-un spaţiu rustic, aflăm o adevărată galerie de artă, asemenea unora din Bucureşti, bineînţeles, cu reducerea la scala cuvenită.

Pentru ca deschiderea galeriei să atragă atenţia publicului amator de artă din Braşov, pentru prima expoziţie au ales un pictor reprezentativ: Doina Dănescu.

Deşi a trecut doar o lună de zile de la expoziţia anterioară (10 mai 2010), Doina Dănescu expune din nou, pentru că are ce. Dovedeşte astfel că nu este „un pictor de duminică” aşa cum s-ar exprima francezii, ci este unul adevărat, care lucrează în toate celelalte zile ale săptămânii, duminica fiind zi de sărbătoare.

La fiecare vernisaj, ea nu uită să mulţumească celor ce i-au îndrumat primii paşi în artă. Frumos gest, mai ales din partea cuiva care şi-a întrecut demult şi cu mult primii maeştri. Nu am cunoştinţă despre cei mai recenţi, dar îi ştiu pe cei permanenţi: talentul, perseverenţa şi dăruirea pentru pictură. Bravo, Doina!

 Foto reporter

 

Restitutio 12 iunie 1930
 Foto reporter

Ioan Corneliu Vasiliu – maestrul dansului din România

Dansul este puţină nebunie care ne face tuturor mult bine
Edwald Demby

La 12 iunie 2010 se împlinesc 80 de ani de la naşterea coregrafului şi maestrului de dans Ioan Corneliu Vasiliu. Nu numai că a pus în scenă multe coregrafii la Teatrul Muzical din Braşov (astăzi Opera – Braşov), la Crama “Cerbul de Aur”, la multe Festivaluri Naţionale şi Internaţionale sau la Casa de Cultură “Reduta”, dar a fost şi cel care a adus idei noi cu privire la accentele muzicale pentru muzica populară (de exemplu „Purtata”) şi în dansul sportiv.
Stilul său de antrenor şi coregraf, atât în dansul popular cât şi sportiv, s-a impus în lumea dansului românesc prin uşurinţa cu care demonstra figurile de dans, prin dinamica mişcărilor şi precizia ritmică. Datorită talentului său, avea capacitatea de a schimba cu repeziciune mişcările adecvate caracterului muzicii. Deşi talentul său de dansator a uimit pe mulţi, puţini se ridicau la cerinţele lui creatoare.
Nu mulţi oameni au avut acest simţ al misiunii, care l-a caracterizat pe Vasiliu. „Mă las condus fără teamă de instinct. Mă aflu în mâinile dansului pe care m-am hotărât să-l slujesc toată viaţa şi care se pare că vrea ca eu să fac ceea ce sunt în stare să realizez”.
Eul lui Vasiliu era atât de măreţ, încât aveai senzaţia că, în secret, se considera un zeu. Mulţi oameni se întreabă: de ce?, însă I. C. Vasiliu s-a întrebat: ”de ce nu?” El a rămas un învingător al dansului! Cu o faţă alungită, cu un zâmbet care–l însoţea mereu, a lăsat scripturi puse pe muzică sau transpuse în cuvinte şi în paşi de dans, dar a fost şi cel care i-a alungat pe toţi care nu erau de acord cu divinitatea lui. Oricum, talentul şi figurile eruptive de dans i-au adus succesul!
Dacă în 1899 s-a născut o stea a dansului internaţional, Fred Astaire, cu 100 de ani mai târziu (1999) s-a stins o stea a dansului românesc.

Prof. Dr. Corina Ungureanu Kiss
Germania

 

Mai 2010, Cluj şi Sibiu
 Foto reporter

Lansare de carte

Ştiam demult că elogiile exagerate sunt atribuite, de cele mai multe ori, unor oameni fără valoare reală. Mai nou, dimpotrivă, acerbia unor critici este singura în măsură să atragă atenţia asupra celor ce ar trebui să-i luăm în seamă. Aşa-i moda la români.
Până în urmă cu câţiva ani, marea majoritate a conaţionalilor nici nu auziseră despre existenţa lui Andrei Codrescu. Sincer să fiu, nici eu nu ştiam decât că este un emigrant român, care a reuşit să se afirme în Statele Unite ale Americii în domeniul literar. Nu citisem însă nimic din scrierile lui. Poate că nici astăzi nu aş fi făcut-o, dacă nu m-ar fi iritat înverşunarea unor invidioşi. Am tras atunci concluzia că omul are cu siguranţă valoare, din moment ce s-au ostenit să-l defăimeze atât de dur, mai ales că defăimările veneau din partea unora specializaţi în aşa ceva.
Defecte se pot găsi oricui. Nu m-ar mira să aflu într-o zi că un mare „cercetător” a descoperit în documente demne de încredere că Shakespeare, înainte de a fi mare, a fost prunc şi – culmea – a făcut unele fapte reprobabile, comune ce-i drept pruncilor, dar inadmisibile oamenilor mari, cum ar fi urinatul în pat.
Revenind la Andrei Codrescu, cu certitudine el are o operă ce îl aşează în faţa multor altora, ceea ce, evident, provoacă invidii. Scriu acum despre el, fiindcă am în faţă o nouă carte, în care el este autor doar pe jumătate. Cealaltă jumătate îi aparţine lui Nicolae Stoie, care nu îl invidiază, ci – dimpotrivă – îl consideră prieten. Are şi antecedente. Ambii sunt sibieni, iar prietenia lor datează dinainte de 1965, anul emigrării primului. Este vorba despre un epistolar, tot pe jumătate, deoarece cuprinde doar scrisorile lui Andrei Codrescu adresate lui Nicolae Stoie, nu şi răspunsurile acestuia. În schimb, Nicolae Stoie înserează după fiecare scrisoare comentarii şi explicaţii menite să-i uşureze cititorului înţelegerea contextului. Este deci o carte document, cu mai puţine pretenţii estetice, utilă însă celor ce vor dori să afle detalii despre viaţa lui Andrei Codrescu.
A fost scoasă la Editura „Gens Latina” din Alba Iulia. Până acum, a fost lansată la Cluj şi Sibiu.

 

Restitutio: 8 iunie 1810

Robert Schumann

Pe 8 iunie se implinesc 200 de ani de la naşterea lui Robert Schumann. Dr. Corina Ungureanu-Kiss, din Germania, ne aminteşte la rubrica RESTITUTIO. Click aici

 

Miercuri, 2 mai 2010, Librăria „Okian”, Braşov
 Foto reporter

Lansare carte

Astăzi am avut de ales între vernisajul expoziţiei elevilor clasei a XII a Liceului de artă Braşov, „Recitalul de la ora cinci” de la Muzeul „Casa Mureşenilor” şi lansarea cărţii „Un om din Est” de Ioan Groşan. Expoziţia pot s-o văd în următoarele două săptămâni, recitalului i-am rezervat regrete şi am ales lansarea de carte, pentru că pe autor, deşi născut la Satulung, adică foarte aproape de Braşov, acum este bucureştean şi poate fi văzut mai rar în Braşov. În plus, aveam şi o curiozitate mai mare în ceea ce îl priveşte. Îl ştiam ca autor de texte umoristice.

Au prezentat: Caius Dobrescu, Alexandru Muşina şi Andrei Bodiu, în această ordine.

Înainte de lansare, m-am informat puţin şi am aflat că a fost membru al Cenaclului de proză „Junimea” (adevărată blasfemie la adresa junimiştilor de altă dată), unde s-a lansat sintagma „generaţia ’80”, cenaclu condus în anii ‚’80 de către Ovid S. Crohmălniceanu (Moise Cohn). Despre acesta din urmă, ştiam că, după ce a obţinut o licenţă în construcţii de la Institutul Politehnic din Bucureşti în 1947, a devenit editor al revistei „Contemporanul", între 1951 şi 1953, a lucrat la Editura Didactică şi Pedagogică, la revistele Viaţa Românească şi Gazeta literară, unde a fost redactor şef adjunct între 1963-1966. Cu alte cuvinte, a făcut parte din garnitura de kulturnici în frunte cu Ana Paker, Leonte Răutu (Lev Oigenstein), Iosif Chişinevschi (Iosif Roitman), Miron Constantinescu (Mehr Kohn) şi ceilalţi. Din 1966 a devenit profesor la facultatea de Litere din Bucureşti.

Evident, scriitorii de atunci şi de mai târziu nu au nici o vină. Aşa ne explicăm însă unele dintre tendinţele literaturii practicate de ei. Unii s-au înscris „pe linia partidului”, în timp ce alţii s-au eschivat. Cum? Prin umor, spre exemplu. Ioan Groşan a fost unul dintre aceştia şi a făcut-o foarte bine. Textele sale sunt de-a dreptul spumoase.

S-a născut la 3 octombrie 1954, a absolvit în 1978 Facultatea de Filologie a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca. Face parte din gruparea revistei „Echinox”, unde debutează în 1974. Debutează editorial în 1985 cu volumul de povestiri Caravana cinematografică. A fost membru fondator al grupării „Ars Amatoria”. A fost de-a lungul timpului profesor , director artistic al studioului de creaţie cinematografică al Ministerului Culturii (condus de Lucian Pintilie) si redactor la „Contrapunct” si „Academia Caţavencu”. În prezent este publicist-comentator la cotidianul „Ziua”. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România .

Cartea lansată astăzi tratează subiecte fictive, dar caracteristice perioadei de până în 1989. Ni s-a spus că este primul volum, ceea ce înseamnă că trebuie să ne aşteptăm la încă unul, cel puţin. Ar fi interesant, fiindcă ironia valabilă pentru acei ani este gustată doar de către cei ce au trăit în acea perioadă, deşi chiar şi aceştia nu mai au chef să-şi amintească. Privită din perspectiva timpului, situaţia este similară cu Tartarin din Tarascon de Alphonse Daudet, un excelent pamflet politic în epocă, dar total neînţeles azi, pe care însă profesorii de liceu se încrâncenează să-l recomande copiilor, imaginându-şi ce ei îl vor gusta. Eroare! O consideră o carte ridicolă.
Deocamdată, pe Ioan Groşan nu-l ameninţă asemenea pericole. Scrierea sa este încă valabilă.

 

Marţi, 1 mai 2010, Muzeul „Casa Mureşenilor”, Braşov
 Foto reporter

Lansare carte

S-au lansat două cărţi despre Transilvania, ambele în limba germană şi editate în Germania. Ele sunt:
- „Oraşe din sudul Ardealului. 10 rute artistico-istorice”, de Arne Franke
- „Vechiul Brasov. O istorie a oraşului şi a Transilvaniei până la 1800” de GMG v. Herrmann.

Prezentarea celor două volume: dr. Harald Roth şi Thomas Sindilariu.

 

 

 

Vineri, 28 mai 2010, Galeria „Kron Art”, Braşov

 Foto reporter

Lansare de carte şi vernisaj

Lansarea celui mai recent volum al lui Claudiu Iordache, anunţată în decembrie 2009 la Bucureşti, a avut loc astăzi la Braşov. Se numeşte „Securitatea – Confiscarea unei naţiuni” şi este primul volum dintr-o serie de” trei cărţi negre” ale biografiei sale.

Despre ea s-a mai scris. Acum, chiar există.

 Foto reporter



Manifestarea s-a completat cu două vernisaje:
- pictură de Dumitru Clinciu şi
- incizii pe sticlă de Batista Flaviu.

Ambii au furnizat surprize plăcute. Primul prin forţa unora dintre tablourile sale, demne de orice expoziţie cu pretenţii. Al doilea prin acurateţea desenelor incizate. Felicitări ambilor.
 Foto reporter

 

Luni, 24 mai 2010, Cercul Militar, Braşov
 Foto reporter

Negro Songs

Detaliile ce urmează le-am primit de la dr. Petruţa Măniuţ:
Corul Almaviva a fost înfiinţat în ianuarie 2010, în spiritul profesionalismului şi reuneşte tineri muzicieni, începând de la liceeni, studenţi şi continuând până la absolvenţi ai unei facultăţi cu profil de muzică.
Repertoriul corului cuprinde lucrări din toate genurile muzicale. Formaţia are ca obiective, performanţa şi cultivarea interesului pentru această nobilă formă a artei, interesul pentru promovarea lucrărilor muzicale ale compozitorilor de pretutindeni - tineri şi consacraţi – şi nu în ultimul rând, permanenta cooptare a tinerilor muzicieni care împărtăşesc dragostea pentru arta corală.
Debutul artistic al formaţiei a avut loc în data de 1 martie 2010, la invitaţia Filarmonicii din Braşov, cu ocazia concertului Anotimpurile mele preferate – Iarna şi Primăvara – concert al cărui protagonist a fost maestrul Tudor Gheorghe (Teatrul Sică Alexandrescu – Braşov).

GEORGIANA POPESCU, dirijorul corului, este absolventã a Facultăţii de Muzică din Braşov – secţia Pedagogie Muzicală şi a cursurilor de MASTER – Stilistică Dirijorală –la clasa maeştrilor Nicolae Bica şi Ludovic Bacs. În 2006 urmează cursurile de Master Class – Dirijat susţinute de maestrul Sabin Pautza la Târgovişte.
Din anul în care îşi începe activitatea dirijorală a susţinut mai multe concerte dintre care amintim: Concert vocal – simfonic, Corul şi Orchestra Facultăţii de Muzică, program - J. S. Bach, Biserica Romano – Catolică, Braşov; Concert coral Euphonia, cu lucrări din repertoriul de muzică românească,; Concert coral de Gospel – Negro Spirituals – Euphonia Show; Concert coral religios Euphonia – Iubite-voi Doamne ....
De asemenea a avut numeroase colaborări concretizate în concerte vocal – corale care au avut loc în Braşov la Aula Universităţi şi în Bucureşti la Sala G. Enescu, clasa conf. dr. Cristina Soreanu; Corala Credo a Bisericii Greco – Catolice din Braşov, cu aceasta aflându-se atât în ipostaza de dirijor, cu ocazia tradiţionalului concert de Sfintele Paște, Casa Armatei, Brașov cât și în ipostaza de solistã, cu lucrarea Prohodul de Fr. Hubic – concert – Biserica Catolicã din București, dirijor lect. univ. Ileana Matei; Corul Filarmonicii Oltenia din Craiova, concert vocal - simfonic, dirijor Traian Ichim. Cea mai recentă colaborare a avut-o loc cu Filarmonica din Braşov, cu prilejul concertului din 1 Martie2010, protagonist fiind maestrul Tudor Gheorghe, dirijor Marius Hristescu, Teatrul Sicã Alexandrescu, Brașov.
În anul 2002 înregistrează casetă audio cu exemplificarea vocală a repertoriului de cântece din clasele I – IV, destinată învăţătorilor – pentru uz intern -; coordonator conf. univ. N. Ţurcanu, Braşov.
În 28 martie 2008 obţine Premiul I la Concursul Naţional Coral de la Slatina cu participarea corului Liceului de Artă din Rm. Vâlcea. Repertoriu include lucrări din toate genurile muzicale: Opera - G. Bizet / Carmen; V. Bellini / Norma; G. Donitzetti / Don Pasquale, Lucia di Lammermoor; J. Offenbach / Les Contes des Hoffmann; G. Puccini / Boema, G. Rossini / Il Barbiere di Sevilla; G. Verdi / Traviata, Rigoletto, Falstaff; Opereta - J. Strauß / Wiener Blut; Fr. Lehár / Die lustige Witwe; E. Kálmán / Gräfin Mariza; Musical – Fr. Loewe / My Fair Lady; Vocal Simfonic – J. Brahms / Nänie; L. Cherubini / Requiem; G. Donizetti / Qui tollis miserere, Ave Maria; J. Haydn / Missa In Tempore Belli, Johannis Messe; Cl. Monteverdi / Vespro della Beata Vergine, W. A. Mozart / Requiem, Krönung Messe; C. Orff / Carmina Burana; M. Salvi / Messa Votiva; Acapella – Repertoriu coral românesc şi universal.
A fost secretar musical și dirijor de cor al Operei din Braşov, apoi maestru de cor al Filarmonicii Ion Dumitrescu din Rm. Vâlcea. În prezent este dirijorul corului pe care l-a fondat în ianuarie 2010, Almaviva, împreună cu acesta dorind să abordeze o arie largă a repertoriului coral. Acesta a fost unul dintre obiectivele care au determinat-o să se alăture ideii de înfiinţare a unui ONG – Asociaţia EMROMUSIC, în 2009 devenind Preşedinte al acesteia.
Printre acţiunile pe care le urmăreşte în cadrul acestei asociaţii, una determinantă este aceea de a promova tinerii muzicieni şi de a-i încuraja în demersul lor pentru propria carieră.

MIRELA ZAFIRI - soprană –
Mirela Zafiri… muzicalitate, sensibilitate bine dezvăluită, aplomb şi farmec scenic, frazare bine controlată, inteligenţă evidentă. Toate aceste atribute încorporate într-o vizibilă plăcere de a cânta. Este genul de cântăreţ care simte relaţia scenică şi oferă satisfacţie interlocutorului pe plan muzical şi intelectual deopotrivă.
Nãscutã la Lugoj, Mirela Zafiri studiazã pianul, viola și chitara încă din primii ani de şcoală. Licenţiată în canto a Universităţii de Muzică Bucureşti, clasa Prof. Univ. Georgeta Stoleriu (1997), absolventă a Masterului Universităţii de Muzică, specializarea Artă vocală, la aceeaşi clasă (1999). Master-class: Georgeta Stoleriu - Izvorul Mureşului (1994), Piatra Neamţ (1996), Mariana Nicolesco – Brăila (1998), Toma Popescu – Viena (1999), Ionel Pantea – Budapesta (2000). Doctor în ştiinţă al Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti, (2008).
Prin disponibilităţile sale largi şi vocaţia scenică evidentă, tânăra artistă a acoperit rapid, cu profesionalitate şi dăruire o paletă largă de roluri şi genuri, de la operă (23 de roluri) la operetă (5 roluri), de la recitaluri de lied (peste 60 de recitaluri în cadrul cărora 34 Prime Audiţii de Lied Românesc) la vocal-simfonic (15 titluri) şi chiar Jazz Simfonic (7 Concerte), peste 120 Concerte de Arii cu orchestră în Italia, România şi Spania, 3 CD-uri; invitată a numeroase festivaluri naţionale şi internaţionale: Timişoara, Bucureşti, Craiova, Sibiu, Bremen, Krems, Noto, Padula, Ischia, Capri, Casalbordino, Numana, Pavia, Amalfi, Tivoli, Formia, Bisceglie, Barcelona, Mataro, Vigo, Reus, Pamplona, Girona, Segovia, Alicante, Castellon, Galicija, Corint, Loutraki, etc. cât şi pe scenele operelor şi filarmonicilor din toată ţara; peste 230 minute de înregistrări radio; prima audiţie a Operei Cervantes de Jose Luis Tierno (Ana Franca), cu Cecilia Berganza si Antonio Ordonez la Teatrul Mataro, înregistrată la TvEspagna sunt doar crâmpeie din bogata sa activitate artistică.
În prezent este prim-solistă a Operei Braşov şi şef secţie muzică de cameră UICCMR. Este laureată a numeroase premii iar în 2006 a publicat cartea Fenomenul Mozart la Editura U.N.M.B.

DAN POPESCU - bass –
Absolvetnt al Liceului de Muzicã din Brãila – Secţia vioarã și licenţiat în canto al Universităţii de Muzică București, clasa Prof. Ionel Voineag, și Clasa de Operă, a regizorilor Hero Lupescu si Cristina Cottescu. În iulie 2000 participă la cursurile Master-Class de Interpretare susţinute de baritonul Ionel Pantea, la Majk – Budapesta, Ungaria. Profesionalismul si calităţile vocale excepţionale îl recomandã în numeroase concerte vocal - simfonice cu dirijori ca Gunther Neuhold Filarmonica din Köln, Horia Andreescu şi Orchestra de Cameră şi Corul Radio din Bucureşti, Allesio Vlad şi Orchestra Filarmonicii George Enescu din Bucureşti, Petre Sbârcea şi Filarmonica din Braşov, dirijorul Nicolae Racu, Stephan Schlandt şi Orchestra Filarmonicii din Braşov, Vlad Conta şi Opera Naţională Bucureşti, Corneliu Calistru şi Opera Naţionalã din Iași …
De asemenea susţine numeroase recitaluri în Bucureşti, la Muzeul C-tin Nottara, Sala Dalles, Sala G. Enescu şi în Braşov la Muzeul Casa Mureşenilor, care îi facilitează apropierea de muzica de cameră germană, franceză, românească sau rusă. În 2001 obţine Premiul Martha Joja, la Concursul de Canto I. Perlea de la Slobozia şi tot în acest an devine primsolist al Operei din Braşov, unde, până în prezent abordează un impresionant număr de roluri din operă, operetă şi musical, cu acestea fiind prezent în toate turneele Operei din Braşov şi invitat al diferitelor instituţii din ţarã și din strãinãtate.


SENA DUCARIU -pianistă -
Este absolventă a Universităţii de Muzică din Bucureşti, având ca profesor pe Viorica Zorzor. Urmează cursurile de perfecţionare în Germania, cu prof. Rudolf Kehrer. În palmaresul pianistei sunt prezente diferite distincţii primite la concursuri de interpretare muzicală, precum şi numeroase recitaluri în străinătate şi în majoritatea centrelor muzicale din ţară.
Ca lector univ. este desemnată pianist acompaniator la Cursurile de vară de la Rm. Vâlcea şi la Cursurile internaţionale de măiestrie artistică organizate de Facultatea de Muzică din Braşov (la clasele prof.: Petre Munteanu, Viktor Pikaisen, Georgeta Stoleriu, Gheorghe Roşu, Wolfgang Guttler şi Eva Mohos).
A susţinut recitaluri alături de violoniştii Octavian Raţiu, Florin Ionescu-Galaţi, tenorul Marius Brenciu, basul Gheorghe Roşu şi clarinetistul Iulian Rusu. În prezent este maestru corepetitor al Operei din Braşov.

Iată o scurtă segvenţă din spectacol (prin clic pe adresă): http://www.youtube.com/watch?v=Xa323fNBRHg

 

 

Vineri, 21 mai 2010, Librăria „Şt. O. Iosif”, Braşov
 Foto reporter

Lansare carte

Avocaţii prof. univ. Ioan Adam şi asist. univ. Nicolae Codruţ Savu, de la Universitatea Transilvania Braşov, sunt autorii cărţii „LEGEA SOCIETATILOR COMERCIALE - Comentarii si explicaţii”, scoasă la editura „C.H. BECK”
Au vorbit directorul editurii, juriştii prof. univ. dr. Cristinel Murzea, decan al Facultăţii de Drept şi Sociologie şi conf. univ. dr. Titus Prescure, de la Facultatea de Drept şi Sociologie a Universităţii “Transilvania” Braşov, prof. univ. dr. Emil Poenaru şi economistul dr. Mihai Fercală, director la SIF Transilvania.
Aşa după cum era de aşteptat din partea unor jurişti, s-a vorbit mult. Pe lângă laudatium cuvenit autorilor, vorbitorii nu au scăpat prilejul de a se auto-lăuda.
Cu toţii au dovedit o foarte bună cunoaştere a mecanismelor juridice ale României de azi, ca dovadă că sunt cu toţii oameni de succes. Ceea ce a surprins a fost credinţa că ele sunt normale într-un stat european şi că legislaţia ar trebui să le omologheze.

 

Vineri, 21 mai 2010, Galeria „Kron Art”, Braşov
 Foto reporter

Lansare publicaţie

Locuitorii cartierului Şchei din Braşov au fost şi sunt încă patrioţi. Aşa să-i ţină Dumnezeu!
Aici s-a lansat cântecul „Deşteaptă-te române”, imnul naţional al României moderne. Tradiţiile şcheienilor, active încă prin „Juni” sunt renumite.
 Foto reporter Şi dacă aici a funcţionat prima şcoală românească, cineva s-a gândit să lanseze şi o revistă. Acel cineva este profesorul Eugen Moga, cunoscut prin sârguinţa cu care culege informaţii despre istoria Şcheiului şi, mai ales, despre obiceiurile şcheienilor, pe care le consemnează în cărţi, de regulă ilustrate cu desene proprii. Despre talentul său de grafician s-a mai scris şi sunt convins că lucrările sale vor rămâne în colecţii şi chiar în Muzeele oraşului.
Revista se numeşte - cum altfel? - „Între chetri”. Pentru început, este modestă, dat fiind posibilităţile financiare. Iniţiativa este însă cu, atât mai valoroasă, cu cât acestea au fost mai mult decât modeste. Este de presupus însă că ea va produce valuri şi ne aşteptăm să aibă succes. I-l dorim din tot sufletul.

 

Joi, 20 mai 2010, Studio „Museion”, Braşov
 Foto reporter

Primul studio de teatru particular din Braşov

O iniţiativă mai mult decât lăudabilă: Asociaţia Culturală „Museion” Braşov, sub egida căreia funcţionează Teatrul „Strada”, inaugurează prima sală particulară de teatru din Braşov – Studio „Museion”.

Conferinţa de presă prilejuită de acest eveniment a avut loc joi, 20 mai 2010, în noua sală de spectacole situată în Piaţa Enescu nr. 2.

Primul spectacol, intitulat „Farse Medievale”, va avea loc sâmbăta, 22 mai, ora 19. El este format din trei farse : “Studentul calator in Rai”, ” Fierul Rosu” si “Jupanul Pathelin”. Distribuţia este următoarea : Mona Codreanu, Silvian Duica, Adrian Iuga, Marian Tret, Alina Csiki, Adina Comsa si Mihai Marian. Regia artistică este semnată de Gavril Borodan. Pentru celelalte spectacole, consultaţi site-ul museion.

asoc.museion@gmail.com
www.museion.ro
Contact:
Silvian Duică – preşedinte Asociaţia Culturală „Museion” Braşov
Telefon: 0724.99.07.53

 

Vineri, 14 mai 2010, Muzeul de Artă Braşov
 Foto reporter

Braşovul în Imagini – Artă şi Document

Expoziţia este prilejuită de împlinirea a 775 de ani de la prima atestare documentară a Braşovului şi este organizată în colaborare cu Biblioteca Academiei Române Bucureşti, Muzeul Municipiului Bucureşti, Parohia Evanghelică C.A. Braşov şi Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale Bucureşti.

Redăm în cele ce urmează prezentarea expoziţiei, realizată de către curatorului ei, Anca Maria Zamfir.

Braşovul este printre puţinele oraşe din ţară care au suscitat un interes susţinut şi constant din partea artiştilor, atât a celor locali, cat şi a celor străini. Acest lucru s-a datorat aspectului particular al arhitecturii sale şi cadrului natural, ambele conferindu-i pitorescul generator de emoţii estetice. Reprezentările grafice ale oraşului din secolele XVIII - XX, dincolo de calităţile lor artistice, au, în multe cazuri, un pronunţat caracter documentar, fiind singurele mărturii ale imaginii oraşului şi a clădirilor sale, unele dispărute, înainte de inventarea fotografiei. Fotografii de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX surprind, la rândul lor, în paralel cu artiştii, imaginea oraşului şi a transformărilor sale, lăsându-ne, ca şi aceştia, imagini care, dincolo de calităţile lor artistice, surprind oraşul aşa cum era atunci, şi, întregind imaginea sa de-a lungul timpului, constituie documente care contribuie la cunoaşterea Braşovului şi a istoriei sale.

 

Vineri, 14 mai 2010, Librăria „Şt. O. Iosif”, Braşov
 Foto reporter

Lansare de carte

Autorul se numeşte Dragoş Cojocaru, este avocat, a fost şef de cabinet al ministrului Afacerilor Externe, pe timpul lui Corneliu Mănescu, dar este mai cunoscut în lumea fotbalului, pasiunea sa de-o viaţă, unde a fost, atât jucător, cât şi antrenor. Cartea, apărută la Editura „Pastel”, este intitulată „Ziua cu mai multe nopţi”, este autobiografică. Explicaţia autorului asupra titlului a fost numărul nopţilor pierdute/câştigate, în special în perioada lucrului la minister, când volumul de muncă nu-i permitea să doarmă decât puţine ore, uneori deloc. În cea mai mare parte, cartea este scrisă sub forma unui dialog dintre autor şi o persoană care îl incită să-şi scrie amintirile. Stilul este direct, aproape oral, ceea ce dă lecturii o notă de autenticitate. Din partea editurii, au prezentat Gabriela Daraban şi Ion Popescu-Topolog.

 

Joi, 13 mai 2010, Librăria „Okian”, Braşov
 Foto reporter

Lumina de avarie - Linişte! Se recită!

Sub această siglă a avut loc o nouă seară de poezie organizată de către Claudiu Komartin.

De data aceasta, în afara tinerilor poeţi braşoveni, invitat a fost Caius Dobrescu, profesor de Literatură Comparată la Universitatea din Bucureşti.

Tablourile din spate fac parte din expoziţia Doinei Dănescu, vernisată cu trei zile în urmă.

 

Joi, 13 mai 2010, Librăria „Şt. O. Iosif”, Braşov
 Foto reporter

Lansare de carte

Cartea lansată azi la Braşov este prima dintr-un proiect editorial iniţiat de către Monica Tatoiu şi este intitulat „Cele 4 dimensiuni ale feminităţii româneşti”. Cele patru dimensiuni sunt, de fapt, întrebările unui chestionar, la care sunt invitate să răspundă personalităţi feminine române:
- Eu cu mine, încotro?
- Eu cu restul lumii. Eu cu cei din afara mea.
- Eu cu profesia mea. Care dintre ele?
- Eu cu Creatorul.

În acest prim volum răspund 72 de doamne. Cartea a apărut sub sigla editurii „Neverland”. S-a promis că, până în toamnă, va fi editat volumul doi, semnat de alte autoare.

La lansare, au vorbit: Ana Oniţă, din partea librăriei, scriitorul Doru Munteanu, Mariana Manta şi Porumb Marinela, respondente la chestionar, George Cîrstea, directorul editurii şi, bineînţeles, Monica Tatoiu, iniţiatoarea proiectului.

Surpriza manifestării au furnizat-o doi artişti: Georgia Gulea a cântat la nai, iar George Custură a recitat din Marin Sorescu şi Jacques Prévert.

 

Marţi, 11 mai 2010, Galeria „Kron-Art”, Braşov
 Foto reporter

Vernisaj, expoziţie de ceramică şi pictură

Cele două expoziţii, vernisate în atmosfera intimă a Galeriei „Kron-Art”, se completează reciproc, nu numai pentru că una este de ceramică şi alta de pictură, dar şi fiindcă autorii lor au o abordare oarecum asemănătoare.

Ceramica aparţine lui Otto Scherer, braşovean la origine, astăzi trăitor în Germania.

Dumitru Şchiopu expune pictură abstractă, voită a fi minimalistă, aşa după cum declară autorul, adică maximum de mesaj cu minimum de mijloace.

A prezentat administratorul galeriei, Gabriel Stan.

 

Luni, 10 mai 2010, Galeria „Okian”
 Foto reporter

Vernisaj Doina Liliana Dănescu

Această expoziţie este consacrată portretului african. Sursa inspiraţiei este George Paul Meiu, nepotul autoarei, care i-a furnizat materiale documentare din Kenia, unde a efectuat o cercetare etnografică. Expoziţia cuprinde doua secţiuni: acuarelă şi pictură mixtă pe carton presat (pfl) combinată cu lemn, sugerând astfel arta africană. Expresivitatea portretelor este însă cea care cucereşte privitorul. Expoziţia este completate cu elemente de artă decorativă, bineînţeles, tot de inspiraţie africană.

Personalitatea autoarei ne obligă la câteva consideraţii. Dacă alături de numele Doina Liliana Dănescu cineva ar pune eticheta „pictor amator profesionist”, cititorul ar rămâne nedumerit: amator sau profesionist? De vină nu este ea, ci limba română a anului 2010, când, pe de o parte, se adoptă, din snobism, cuvinte din limba engleză cu alte semnificaţii şi, pe de altă parte, se menţine semnificaţia unor cuvinte şi expresii din „iepoca de aur”, deşi ele nu mai sunt de actualitate. În ambele cazuri, sensul lor a devenit ambiguu, dacă nu deformat.

Pentru a nu fi şi eu ambiguu, voi preciza de la început că Doina Liliana Dănescu este o profesionistă, iar această expoziţie – pe lângă foarte multe altele – o dovedeşte. Urmează să explic de ce.

Dicotomia amator vs profesionist vine din trecut, când întreaga cultură era strict controlată de către stat şi folosită ca suport pentru propaganda politică. Nu aveau acces la publicaţii, spre exemplu, decât autorii înregimentaţi. Cum termenul „înregimentat” nu era acceptabil, s-a folosit cel de profesionist. Interpretarea era corectă, pentru că aceasta era ocupaţia lor principală şi erau plătiţi pentru ea. Astăzi, s-au constituit câteva coterii, care încearcă să monopolizeze termenul pentru toţi absolvenţii unor şcoli de artă (ivite şi ele ca ciupercile după ploaie), indiferent de nivelul şcolii şi al absolventului şi – culmea - indiferent dacă cel în cauză lucrează sau nu ca artist. Ceilalţi sunt amatori, diletanţi, autodidacţi, oricum numai profesionişti nu. Francezii, mai subtili, au avansat termenul de „pictori de duminică” pentru cei ce practică pictura ca hobby şi nu fac nici o referire la modul în care artistul a şi-a însuşit cunoştinţele necesare. În felul acesta, pictori ca Van Gogh şi mulţi alţii au scăpat de adjective peiorative, idee valabilă şi în România, dacă ne gândim la Grigorescu, Ţuculescu şi alţii.

Doina Liliana Dănescu nu pictează duminica. Pictează însă în aproape toate celelalte zile. În consecinţă, nu poate fi numită „pictor de duminică”. Dimpotrivă, este pictor profesionist în toată puterea cuvântului, fiindcă asta face toată ziua.

Se împlinesc 45 de ani de la prima sa expoziţie. În ultimul timp, a avut cel puţin o expoziţie pe an. Nu poate fi vorba deci despre o diletantă.

A învăţat pictura de la pictori consacraţi, cu rezultate certe ca profesionişti adevăraţi. Deci nu este autodidact, decât prin faptul că ea şi-a propus să se instruiască şi nu a mers la vreo şcoală de artă trimisă de părinţi, din greşeală.

Este amatoare: amatoare de artă, desigur, altfel nu ar picta. Poate că o precizare este necesară: este amatoare de artă de bună calitate, de artă adevărată.

 


Olandezii şi Turul Italiei

Pasiunea pentru muzică a olandezilor nu se dezminte. Vedem şi la televizoarele noastre concerte în aer liber, cu spectatori pe trotuare, pe la ferestre în bărci, uneori cu mâncare şi băutură la ei. Doamna R., din Braşov, acum olandeză cu acte în regulă, ne scrie: „Trecerea plutonului de biciclişti din Giro d'Italia, care a început în Amsterdam şi a trecut prin câteva oraşe, îndreptându-se spre sud, a ocazionat diverse evenimente culturale, printre care şi corul nostru de muzică italiană de operă, aşa că am fost, oarecum, în ton. Asemenea evenimente au avut lor prin diverse locuri, împreună cu muzică de alte feluri, gondole pe canale, gustări tipic italiene etc. În alcătuirea corului, persoanele din dreapta purtau o floare roşie, care, împreună cu plastroanele albe ale bărbaţilor din mijloc şi o floare sau broşă verde pe pieptul doamnelor din stânga, au avut drept scop ca, în ansamblu, să redea cele trei culori ale steagului italian: roşu – alb - verde. Nu ştiu câtă lume a înţeles, dar noi ne-am făcut misiunea.”

Frumos, nu?

 

Sâmbătă, 8 mai 2010
 Foto reporter

Aniversare Robert Schumann

Se împlinesc anul acesta 200 de ani de la naşterea compozitorilor şi pianiştilor Frédéric Chopin şi Robert Schumann. Primul s-a născut pe 1 martie 1810, la Zelazowa Wola, în Polonia, iar al doilea pe 8 iunie 1810 la Zwickau, în Germania.

Cum era de aşteptat, cele două aniversări se bucură de celebrări pe măsură.

Despre Chopin am vorbit la timpul cuvenit. Acum, din Statele Unite ale Americii, ne scrie braşoveanca Mirela Ungureanu-Biser, în prezent, soprană la Opera Memphis – Tennessee, U.S.A.

Textul complet poate fi citit la rubrica Literatură – Proză scurtă, eseuri, sau direct, prin clic aici. .

 

Vineri, 7 mai 2010, Aula Universităţii Transilvania, Braşov
 Foto reporter

George Custură – proiectul continuă

Actorul George Custură, Alexandra Enache la violoncel şi Corneliu Voicescu la chitară au susţinut un spectacol de muzică şi poezie.

Este o continuare a proiectului organizat de către Asociaţia „Libris Cultural” Braşov, cu sprijinul Primăriei Municipiului Braşov, în cadrul evenimentelor dedicate celor 775 de ani de atestare documentară a Braşovului.

Din partea Asociaţiei „Libris Cultural”, vorbit domnul Virgil Oniţă.

Despre Marin Sorescu şi Jacques Prévert, cei doi poeţi din care a recitat George Custură, a vorbit dr. Rodica Ilie, de la Universitatea Transilvania din Braşov

 

Duminică, 2 mai 2010, Biserica Sait-Jean-Baptiste, Montréal, Canada
 Foto reporter

Concert CARMINA BURANA

Ca de obicei, prietena noastră Ioana Gherman ne informează din Canada, despre evenimentele din Montéal, în care este implicată.
Acest concert a fost realizat de următoarea „echipă”:

Choeur Philharmonique NOUVEAU MONDE
Petit Chanteurs de Mont-Royal
Soprano: Susanna Eyton-Jones Tenor: Pascal Mondieig Baryton: Jeffrey Carl
Pianistes: Gianfranco Pappalardo et Roberto Carnevale
Chef d'orchestre Michel BROUSSEAU

 

Vineri, 23 aprilie 2010, „Conacul <Ţara Bârsei>”
 Foto reporter

Lansare de carte

De Sfântul Gheorghe, George Puşcariu şi-a lansat noul său volum de poezii „Evantaie sub cireşii înfloriţi”.

Aşa cum ne-a obişnuit în ultimii ani, multe dintre ele sunt haiku-uri.

Într-o notă aparte, cele 39 de strofe ale poeziei „Legendă cu Ana”, o versiune proprie după „Meşterul Manole”, au fost excelent traduse în limba franceză de către Virgil Borcan.

Au vorbit Gabriel Stan, editorul şi ilustratorul cărţii şi Mircea Brenciu.

Ecaterina Pavel şi Virgil Borcan au citit câteva strofe din poemul „Legendă cu Ana” în limbile română şi franceză.

 Foto reporter

 

Vineri, 16 aprilie 2010, Casa „Baiulescu” Braşov
 Foto reporter

Lansare carte

„Zece duzini de hapuri ardelene” este titlul celei de a şasea cărţi din ciclul de schiţe umoristice, semnate Atila Socaciu. Autorul, în vârstă de 84 de ani, a fost jurnalist la ziarul local „Drum nou”, ce apărea în Braşov înainte de 1989.
Majoritatea schiţelor sunt selectate dintre cele publicate în trecut, la care a adăugat şi unele noi. Vârsta nu i-a ştirbit umorul, dimpotrivă, este parcă mai spumos ca în tinereţe.
Au vorbit Doru Munteanu, Florea Dudiţă, Ion Popa, Sorin Basangiac, editorul Gabriel Stan şi evident, autorul.
A participat un numeros public, format din foşti colegi, prieteni şi rude.

 

Vineri, 16 aprilie 2010, Colegiul „Şaguna” Braşov
 Foto reporter

JACQUES PRÉVERT…MARIN SORESCU „DIALOGURI POSIBILE?”

A fost un spectacol de muzică şi poezie, susţinut de actorul George Custură, acompaniat de Alexandra Enache la violoncel şi Corneliu Voicescu la chitară.
Fără îndoială, spectacolul a fost foarte bun. George Custură este un foarte bun recitator, muzica aleasă a fost plăcută, adecvată textelor şi bine interpretată.
Nota maximă trebuie acordată iniţiatorilor acţiunii, din mesajul cărora aflăm: „Asociaţia „Libris Cultural” Braşov cu sprijinul Primăriei Municipiului Braşov, în cadrul evenimentelor dedicate celor 775 de ani de atestare documentară a Braşovului, demarează o serie de proiecte culturale, artistice şi educative pentru promovarea valorilor culturale naţionale şi internaţionale în rândul tinerei generaţii .”.
Într-adevăr, şcoala românească, aflată în penibilă derută de peste 50 de ani, are acută nevoie inserţii culturale. Proliferarea continuă a subculturii are ca explicaţie tocmai degradarea învăţământului de după reforma din 1948, cu o temporară şi uşoare revenire după 1960.
De aceea, este lăudabil pentru conducerea Colegiului „Şaguna” este că a acceptat organizarea acestui spectacol în frumoasă sală de festivităţi a Colegiului (ce ne aminteşte de alte timpuri) şi a asigurat audienţa prin mobilizarea elevilor.
Am devenit mai optimist în privinţa viitorului României, atunci când priveam o sală plină de elevi, ascultând poezie şi muzică de bună calitate. Deoarece „cu o floare nu se face primăvară”, îmi doresc să aflu despre cât mai multe asemenea iniţiative.

 

Miercuri, 14 aprilie 2010, Librăria „Okian” Braşov
 Foto reporter

Lansare carte

Doru Viorel Ursu a lansat al treilea volum din seria „Ministru de interne”, intitulat „Radiografia unei lovituri de stat”.
Am întârziat puţin consemnarea evenimentului, deoarece am fost vrut să citesc, mai întâi, cartea. Pentru o vedere de ansamblu, le-am citit acum pe toate trei.
La lansare, m-a surprins numărul relativ mic de participanţi. O carte scrisă de un fost ministru de interne este, în primul rând un document. Unul subiectiv, fireşte, dar adevărul în politică nu poate ieşi la iveală decât ca înfăşurătoare a tuturor subiectivismelor. De aceea, ideal ar fi ca toţi oamenii politici să-şi scrie memoriile şi să aibă un jurnal. Îmi amintesc de jurnalul regelui Carol al II-lea, cel atât de hulit, dar unul dintre puţinii conducători în timpul căruia România a progresat. Ei bine, el începe declarând că îi repugnă să ţină un jurnal, dar îşi dă seama că are obligaţia morală s-o facă, dat fiind poziţia sa socială. Iată un minimul de morală la o persoană etichetată ca fiind lipsită de moralitate de către cei cărora le lipseşte chiar şi acest minimum necesar.
Cartea lui Doru Viorel Ursu tratează perioada în care a fost ministru de interne, adică între mineriada din iunie 1990 şi cea din septembrie 1991. Prin subtitlul „Radiografia unei lovituri de stat”, autorul sugerează ideea că întreagă perioadă a fost o conspiraţie, la care şi-au dat mâna politicieni din formaţii diferite, cu speranţe diferite. Singurii eroi pozitivi sunt Petre Roman şi autorul însuşi, împreună cu subordonaţii săi. Vinovaţii principali sunt preşedintele Ion Iliescu, Al. Bârlădeanu - preşedintele de atunci al Senatului - şi V. Măgureanu – şeful Serviciului Român de Informaţii -, dar şi foarte mulţi alţii, interesaţi fie în înlăturarea lui Petre Roman, fie a lui Ion Iliescu, a întregului regim, sau doar pentru ca să facă opoziţie.
Pe de o parte, opiniile autorului – ca orice opinii – sunt subiective. Pe de altă parte însă, faptele sunt fapte, susţinute de documente, de care cartea abundă.
Furat de informaţiile cu caracter istoric, am uitat să precizez că Doru Viorel Ursu are talent. Printre documente şi relatări, el strecoară pasaje, uneori capitole întregi, cu vădite calităţi literare. În acest scop recurge chiar la rapeluri în propria-i copilărie, pe care le evocă destul de frecvent.
Cu spiritul critic ce nu lipseşte românilor, cartea e bine să fie citită, fie şi numai pentru luare aminte.

 

Vineri, 9 aprilie 2010, Muzeul „Casa Mureşenilor” Braşov
 Foto reporter

„Recitalul de la ora cinci”

În Săptămâna Luminată, un concert cu teme religioase.

Ave Maria, psalmi şi alte piese de Verdi, Schubert, Caccini, Gounod, Faure, Perglesi, Mozart, Mascagni şi alţii au luminat sufletele ascultătorilor fideli „Recitalului de la ora cinci”.

A interpretat mezzo-soprana Asineta Răducan, acompaniată la pian de Sena Ducariu.

Actorul Attila Török a recitat din O. Goga, T. Arghezi, I. Alexandru.

 

Joi, 8 aprilie 2010 – Muzeul „Casa Ştefan Baciu” Braşov
 Foto reporter

„Ferestre în Cetatea Braşovului”

Spectacol complex de poezie, muzică, artă şi literatură.
Actorul George Custura a recitat poeme de Ştefan Baciu, despre Braşov.
Au evocat Braşovul poeţii Adrian Munteanu şi Ioan Suciu.
Eugen Moga a fost prezent cu câteva lucrări de grafică, reprezentând clădiri din Braşovul de azi şi, mai ales, de ieri.
Muzica a fost reprezentată de către flautiştii Nicoleta Trocaru şi Andrei Ionescu, elevi la Liceul de Muzică “Tudor Ciortea” (profesor Ana-Valentina Oancea).
Laurenţiu-Ciprian Tudor a prezentat volumul „Adevărul are coaja tare – convorbiri cu scriitorul Daniel Drăgan”.
Au prezentat: Adrian Munteanu şi Laurenţiu-Ciprian Tudor

 

 

 

2 – 15 aprilie 2010, Galeria „Europe” Braşov

Expoziţie de sculptură

Liceul de artă din Braşov nu-şi uită elevii. Galeria „Europe” găzduieşte în aceste zile o expoziţie a unui fost elev, în prezent student la Timişoara. Cam acesta pare să fie şi singurul obiectiv al expoziţiei. Tinereţea îl absolvă pe expozant de responsabilitate. Nu şi pe organizatori.
Sunt expuse obiecte din fier, asamblate prin nituire sau sudură.
Expoziţia îmi sugerează o comparaţie. Unii dintre profesorii liceului susţin ideea că regina artelor este grafica, iar graficianul este artistul la superlativ. Grafica, nu ca disciplină de studiu, ceea ce ar fi acceptabil, ci ca produs finit. Putem avea înţelegere pentru pasiunea lor, ca profesori de desen la nivel mediu, dar nu şi cu exagerările. Într-adevăr, grafica este abecedarul artelor plastice. Când vorbim însă despre artă, obiectul realizat trebuie să posede valenţe estetice. Până atunci, grafica este doar un meşteşug.
În cazul obiectelor asamblate prin sudură, înseamnă că profesionist este sudorul şi nu artistul care l-a conceput? Cam aşa ar rezulta după logica profesorilor invocaţi mai sus.
Tot în legătură cu profesorii, mai apare un aspect. Universităţile pregătesc, în general, profesori de liceu. În acest caz, profesori de desen. Sunt rarisime cazurile în care absolvenţii devin profesori universitari sau profesionişti – în sensul de performeri - în domeniul în care s-au pregătit: matematicieni, biologi etc. Este, de aceea, imoral ca tinerilor cu aptitudini modeste să li se întreţină false iluzii. Este în joc cariera lor viitoare.
Nu am menţionat numele expozantului, tocmai pentru a nu-i afecta cariera, indiferent care va fi ea.

 

 

Clic aici pentru evenimentele din trimestrul 1, 2010
Clic aici pentru evenimentele din noiembrie-decembrie 2009
Clic aici pentru evenimentele din octombrie 2009
Clic aici pentru evenimentele din august-septembrie 2009
Clic aici pentru evenimentele din ianuarie-iulie 2009
Clic aici pentru evenimentele din trimestrul 4, 2008
Clic aici pentru evenimentele din trimestrul 3, 2008
Clic aici pentru evenimentele din trimestrul 2, 2008
Clic aici pentru evenimentele din trimestrul 1, 2008
Clic aici pentru evenimentele din trimestrul 4, 2007
Clic aici pentru evenimentele din trimestrul 3, 2007
Clic aici pentru evenimentele din trimestrul 2, 2007
Clic aici pentru evenimentele din trimestrul 1, 2007
Clic aici pentru evenimentele din august-decembrie 2006
Evenimentele lunii iulie 2006
Clic aici pentru evenimente mai vechi