Acestea erau gândurile cu care mă îndreptam la vernisaj. Ce am văzut? Ce am auzit? Cu ce gânduri am plecat?

O primă confirmare a afirmaţiei de mai sus a venit de la directorul Muzeului, domnul Bartha Árpád, care a susţinut rolul personalităţii artistului, idee preluată şi de către doamna Anca Maria Zamfir, istoric de artă. La aceasta aş adăuga educaţia. Artiştii români, trăitori în primele două perioade, fuseseră şcoliţi înainte de război. Că unii dintre ei au acceptat prerogativelor impuse de către propaganda comunistă este uşor de înţeles: nu aveau de ales. Cei din ultima parte însă au fost instruiţi în spiritul epocii. Dar, ceea ce este valabil la nivel general nu este adevărat şi la nivel particular, fiindcă si unii şi alţii se diferenţiază prin talent, mod de implicare şi multe altele. Domnul Radu Popica, istoric de artă, şef de secţie al Muzeului, a accentuat necesitatea analizei ştiinţifice, diferenţiate, a fenomenului artistic din perioada comunistă.

În expoziţie, cea mai bine reprezentată perioadă este prima, atât prin lucrări de grafică expuse în sala mică a Muzeului şi, mai ales, prin tablouri în ulei de mari şi foarte mari dimensiuni, în sala mare. Aici, găsim, deopotrivă, tablouri de calitate foarte bună, dar şi lucrări penibile, de la care privirea fuge din necesităţi instinctive de apărare. „Toamna la GAC”, pictat în 1961 de Teodor Harşia, sau „Cadre noi la uzinele Semănătoarea”, pictat în 1963 de Pavel Codiţă, ne amintesc de pictura românească antebelică, în timp ce „Abataj” de Hans Mattis-Teutsch, deşi artist consacrat în acel moment, este remarcabil doar prin dimensiune – 3 metri lungime – şi prin îndoiala ce o naşte în mintea privitorului cu privire la integritatea sa intelectuală.

Perioada a doua este reprezentată prin doar două lucrări, ambele în manieră cubistă. Una aparţine lui Eftimie Modâlcă, artist remarcabil, ce a trecut prin mai multe stiluri, adaptându-se permanent momentului. Cea de a doua este semnată Neculai Codreanu, de asemenea un pictor remarcabil. Deşi adept al picturii clasice ruseşti din curentul „Peredvijniki” (pictori ambulanţi), stil însuşit şi de Ilia Repin, Neculai Codreanu a făcut şi el incursiuni în arta modernă, tabloul expus putând sta alături de oricare altul semnat de reprezentanţii genului. Regăsim, bineînţeles, şi reminiscenţe ale stilului proletcultist, ca dovadă că, în provincie, a existat o mai îndârjită şi rudimentară aplicare a „indicaţiilor de partid”.

Din perioada a treia se vede că nici măcar diriguitorii culturii, înţeleasă ca suport pentru propaganda politică, nu au avut ce alege. Oricum, reprezentarea ei în expoziţie este atât de anostă, încât nu ar merita nici măcar menţionată. De vină a fost şi apatia oamenilor, dar şi educaţia artistică ce au primit-o, la care se adaugă deteriorarea şcolii însăşi. Parveniţii noului regim, „highlife-ului roşu”, lipsiţi de cultură dar snobi, îşi trimeteau copiii la şcoli cu profil artistic, iar profesorii, interesaţi să-şi păstreze catedra, nu le spuneau acestora că sunt lipsiţi de talent. În acest mod arta s-a degradat încă din faza de instruire a celor ce, după absolvire emit pretenţii de artişti consacraţi. Dacă, în trecut, numărul studenţilor la academiile de arte era foarte mic iar concurenţa la admitere foarte mare, astăzi, datorită proliferării absurde a învăţământului artistic, critica de artă este lipsită de criterii de evaluare coerente, practicând în schimb interesele de grup.

Expoziţia de azi are subtitlul: „Arta oficială a regimului comunist în colecţia Muzeului de Artă Braşov (1945- 1989) ”. Trebuie făcută precizarea că, în acea perioadă, lucrările de artă erau achiziţionate în mică măsură de către Muzeu şi în proporţie covârşitoare de către instituţiile cu caracter politic, care le repartizau Muzeului. După 1989, datorită mult invocatei lipse a banilor, dar mai precis a lipsei de interes, nu s-au mai făcut achiziţii importante, aşa că expoziţia s-ar fi putut numi mai simplu „Arta după 1944 în colecţia Muzeului de Artă Braşov”. Pe de altă parte, deoarece în colecţia Muzeului se află doar lucrările acceptate de către propaganda comunistă, se naşte întrebarea „A existat şi o altă artă?” şi – dacă a existat – „Unde poate fi găsită?”.

10 mai 2011, Iaşi

Dicţionarul scriitorilor români de azi

A apărut la Iaşi în 602 pagini „Dicţionarul scriitorilor români de azi”. Pe lângă cei din România, dicţionarul îi cuprinde şi pe cei din Basarabia, Bucovina de Nord, Banatul Sârbesc, Europa Occidentală, Israel şi America. Sunt înregistraţi astfel 2000 de scriitori.

Nu este singurul lucru ce îl diferenţiază de alte lucrări similare. Este echilibrat, fără comentarii exagerate laudative sau denigratoare, obiectiv, informând cititorul asupra biografiei şi operei scriitorilor. Este un dicţionar adevărat şi nu o lucrare de critică literară subiectivă. Din acest motiv, este şi va rămâne un instrument util celor ce doresc să cunoască literatura română de azi.

Volumul a apărut sub îngrijirea lui Boris Crăciun, director fondator al Editurii „Porţile Orientului”, la care a fost editată şi această carte, şi a Danielei Crăciun-Costin.

9 mai 2011, Librăria „Şt. O. Iosif”, Braşov

Lansare de carte

De ziua Europei, am avut parte de o lansare de carte deosebită, din mai multe puncte de vedere. În primul rând, deosebit a fost proiectul ce s-a finalizat prin această carte şi la care s-a lucrat doi ani. Din calculele celei ce iniţiat şi condus acest proiect, doamna psiholog Cândea Rodica, la el au lucrat 89 de persoane. Să nu vă imaginaţi că a ieşit ceva de genul unui dicţionar enciclopedic. Nu! Este o carte obişnuită, iar realizatori sunt copii de la Colegiul naţional „Unirea” din Braşov, cărora li s-a sugerat o temă, şi anume Europa, iar ei au întocmit textul, sub forma unor scrisori, dar şi desene, sugerând modul în care percep ei ideea de Europa. Am spus ‚ideea de Europa’, fiindcă, în concepţia copiilor, Europa nu poate fi decât o idee abstractă, mai ales pentru cei care nu au părăsit graniţele României. Concepţia lor însă devine cu atât mai importantă pentru cititori, deoarece ea reflectă educaţia ce au primit-o în şcoală, ca şi opiniile părinţilor, ale căror comentarii le-au auzit vrând-nevrând. Dacă textele exprimă direct poziţia lor faţă de Europa, desenele o fac indirect. Având însă mai multă libertate în exprimare, sugestia este uneori mai puternică decât cuvintele. De realizarea şi selectarea desenelor s-a ocupat profesorul Andrei Dimeny. În majoritatea desenelor sunt alăturate simboluri ale unor capitale europene sugerând ideea de unire. Altele însă redau un singur simbol, cu precădere din Paris sau Londra, ceea ce ne duce cu gândul că acel oraş este o ţintă pentru autorul desenului. Această idee se vede şi din unele texte. Un desen amuzant reprezintă un căţel cu trei covrigi în coadă şi cu emblema Europei atârnată de gât.

Deoarece textele sunt traduse în engleză, franceză şi spaniolă, se cuvin menţionaţi şi cei se s-au îngrijit de aceste traduceri. Ei sunt Dana Medişeanu şi Magdolna Luca pentru franceză, Gabriela Hurghiş şi Aurora Petrea pentru engleză şi José Luis Vega Encabo împreună cu Magdalena Langa pentru spaniolă. Profesor coordonator pentru limba româna a fost doamna Luminiţa Cocoş.

Cartea a apărut la Editura „Pastel”.

Manifestarea a fost moderată de către preşedintele Filialei Braşov a Uniunii Scriitorilor din România, Doru Munteanu.

1-15 mai 2011, Biblioteca judeţeană „George Bariţiu” Braşov

„Galeria de pe scară”

Expune Emma Ersek. Nu este prima sa expoziţie. Dimpotrivă, a expus de câteva ori în ultimii doi ani, în special la galeria librăriei „Okian”, astfel că stilul ei este binecunoscut publicului braşovean. De data aceasta, am menţionat expoziţia de la Biblioteca judeţeană fiindcă, deşi mai modestă - dat fiind dimensiunile spaţiului de expunere -, lucrările sale sunt mai orientate spre pictură, în special portrete, şi mai puţin pe acel gen de grafică specific ei, prezent în toate expoziţiile anterioare. El nu lipseşte nici de această dată, dar apare ca ornament al subiectului principal.

1-15 mai 2011, Galeria „Europe” Braşov

Mihai Chisăliţă revine

Mihai Chisăliţă este un artist plastic adevărat. Născut în Bucovina, absolvent al Colegiului Republican de Arte Plastice „Alexandru Plămădeală” din Chişinău, deci posesor al instruirii şcolii de pictură ruseşti, trăieşte din arta sa. Este deci un pictor profesionist în adevăratul înţeles al cuvântului. A mai urmat şi Academia de Arte Vizuale „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca, aşa că are toate actele în regulă. În Braşov a mai avut expoziţii personale tot la Galeria „Europe” în 2007 şi 2006, iar coloritul oranj-bleu al tablourilor sale este uşor recognoscibil în majoritatea expoziţiilor colective ale filialei Braşov a U.A.P., la care a participat. Ceea ce mi-a atras atenţia la primul contact cu arta sa a fost însă profesionalismul unor naturi statice, realizate în manieră clasică, menit să dovedească măsura în care stăpâneşte meşteşugul învăţat în şcoală.

Acum, nu a venit singur. Un perete al galeriei este dominat de grafica soţiei sale, ale cărei flori vor atrage cu siguranţă cumpărătorii. Ea, Eleonora Chisăliţă, este născută în Belarus, unde a urmat Universitatea de Stat, secţia pictură, dar a trăit şi expus câţiva ani în Portugalia.

În artă, stilul lor este cât se poate de diferit. Adevărata sinteză o reprezintă copilul lor, despre care nu mă pot abţine să declar că este o capodoperă.

Joi 28 aprilie 2011, Braşov

Grecia 2011

Pe măsură ce am amânat afişarea notele de călătorie prin Grecia, textul a crescut, astfel că acum nu mai are loc în această rubrică, mai ales că i-am ataşat şi câteva fotografii.

Se află la adresa:
http://cristache.freehostia.com/eseuri/Grecia_2011.htm,
dar poate fi accesat şi printr-un clic aici.

Lectură plăcută!

Duminică 24 aprilie 2011, Braşov

Muzeul viselor neîmplinite

Nu, nu este chiar un muzeu. De fapt, nu este deloc un muzeu; este un volum de poezii, pe care tocmai l-am primit de la autorul ei, Sorin Voinea. Chiar şi numai după ce doar am frunzărit cartea – ceea ce este o insultă adusă poeziei – pot afirma că Sorin Voinea este un poet adevărat, fiindcă are acea stare psihică ce îi permite să poetizeze. Am folosit cuvântul insultă şi nu blasfemie, sau impietate, pentru a nu provoca admonestări din partea unor cititori mai riguroşi, ca să nu zic rigizi, deşi, pentru mine, poezia are în ea ceva sfânt, deci nu aş fi greşit prea mult. Ea trebuie citită în linişte, pe îndelete, şi nu „pompiereşte”, doar pentru a ne forma o impresie generală. Dar, pentru orice există un început. Acesta fiind acum consumat, îmi propun să revin mai târziu asupra „muzeului” lui Sorin Voinea. De fapt, muzeul este el însuşi, iar visele neîmplinite sunt ale unui bărbat de vârstă mijlocie, la vârsta întrebărilor. Dacă, în general, tristeţea juvenilă forţată a adolescenţilor ce cred că aceasta este motivaţia poeziei şi singura ei condiţie îmi repugna, Sorin Voinea nu mai are demult această vârstă, iar gândurile sale au o mai serioasă înclinaţie meditativă asupra vieţii.

Nu voi insista cu opiniile mele – încă nesigure, după o primă şi superficială lectură – şi voi culege la întâmplare două poezii, lăsându-i astfel cititorului posibilitatea formării propriei sale opinii.

Volumul este ilustrat de către Ioan Bompa, artist plastic, absolvent al Institutului „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti. Desenele sale, deşi fără o legătură directă cu textul, au în ansamblu aceeaşi notă mizantropică. Desenul de pe copertă este, poate, cel mai sugestiv.

 

Duminică 24 aprilie 2011, Braşov

Prima zi de Paşti

Deşi este prima zi de Paşti, m-am sculat hotărât ca, după micul dejun, să reiau activitatea, după o pauză cam lungă, pentru care îmi cer scuze faţă de cititorii acestui site, dornici să afle noutăţi. Acum însă, după tradiţionalul ou roşu, cozonac etc., dar mai ales după paharul de „ouzo”, adus din excursia din Grecia (cauza inactivităţii scriitoriceşti) mi s-a făcut somn din nou. Încerc să mă înviorez cu o nouă ceaşcă de cafea; dacă voi reuşi sau nu, se va vedea în cele ce urmează. Despre experienţa grecească, deşi cea elină este mai impunătoare, voi relata mai târziu; fie şi numai transcrierea notelor de călătorie necesită mai multă concentrare decât sunt eu capabil acum. Mă voi referi doar la cele câteva evenimente întâmplate în ţară, de când m-am întors.

Cel mai important este – evident – deschiderea unei expoziţii intitulată „Portrete braşovene” la Biblioteca Judeţeană „George Bariţiu” din Braşov. Majoritatea sunt portrete realizate în primăvară acestui an, ne-expuse încă, tocmai din cauza pregătirii şi emoţiilor premergătoare excursiei în Grecia. Impresia – subiectivă, evident – este că expunerea unor portrete într-o bibliotecă arată mai bine decât în oricare altă parte. Cele mai pertinente opinii vor aparţine însă vizitatorilor şi nu mie, aşa că mă abţin de la orice alte consideraţii

 

24-27 martie 2011, Aula Universităţii „Transilvania”, Braşov

„Târgul de Carte şi Muzică”

În perioada 24-27 martie 2011, în Aula „Sergiu T. Chiriacescu” a Universităţii Transilvania din Braşov (Bd. Iuliu Maniu nr. 41A), se desfăşoara cea de-a VIII-a ediţie a Târgului Internaţional de Carte şi Muzică.

Evenimentul cu ecou consacrat pe plan local şi naţional face parte, prin ediţia din acest an din seria manifestărilor dedicate celui mai cunoscut brand pe piaţa distribuţiei de carte braşovene, Libris care în 2011 împlineşte 20 de ani de activitate.

Recunoscut ca o bunăvestire în cultura românească, Târgul Internaţional de Carte şi Muzică 2011 continuă în linia reperelor solide şi de înaltă ţinută a ediţiilor precedente: carte-muzică-pictură-grafică-tradiţii, dar rezervă şi o mulţime de surprize, atât pentru expozanţi, cât şi pentru public.

În cele patru zile de desfăşurare, cele mai importante nume editoriale de pe piaţa de carte şi muzică din România vor prezenta oferte, totalizând zeci de mii de produse, expuse în peste 70 de standuri, la preţuri speciale . De asemenea, vor fi prezenţi: Alianţa Franceză Braşov, Centrul Cultural German Braşov şi Centrul Cultural Musashino Japonia pentru a-i încânta pe vizitatori în atmosfera diversităţii culturale. Evenimentul se bucură de o acoperire largă în presă, având peste 40 de parteneri media.

Ediţia a VIII- a a Târgului Internaţional de Carte şi Muzică de la Braşov beneficiază de un program de excepţie, variat şi de interes larg. Vor fi prezente personalităţi ale spaţiului public cunoscute şi îndrăgite: Adrian Cioroianu, Aurora Liiceanu, Caius Dobrescu, pr. Vasile Oltean şi Alteţa Sa Regală Principesa Margareta care ne va onora prin lansarea unei cărţi regale de bucate. Serile târgului, vor fi spectaculoase, cu recitaluri de muzică şi poezie susţinute de interpreţi şi artişti îndrăgiţi: Florin Piersic, Mircea Baniciu, Paula Seling, Florin Săsărman, Silvan Stâncel, Ovidiu Scridon care vor oferi reprezentaţii de neuitat. Agenda târgului cuprinde, ca în fiecare an şi un generos spaţiu dedicat tradiţiei româneşti: artiştii promovaţi de Asociaţia Libris Cultural vor oferi publicului recitaluri folclorice de excepţie, încheindu-se cu recitalul extraordinar al Corinei Chiriac.

 

Vineri, 18 martie 2011 – „Coroana” Braşov

Lansare de carte

Atila Socaciu este binecunoscut braşovenilor de mai bine de o jumătate de secol. Fost ziarist, realizator constant al rubricii satirice, îşi continuă cu aceeaşi energie profesiunea la vârsta senectuţii, acum sub formă de carte.

Virgil Borcan, în „Precuvântare” la acest al şaptelea volum din serialul „Zece duzini de hapuri ardelene”, scrie: „ Peste mulţi ani, când foarte probabil fi-vom cu toţii. . . ceramică, „Hapurile ardelene” vor depune mărturie despre lumea noastră, aşa cum a fost ea, nu aşa cum ne place nouă să credem că este. ”

La lansare, au vorbit: Gabriel Stan, editorul cărţii, Virgil Borcan, Ion Popescu-Topolog, Sorin Basangiac şi, bineînţeles, autorul.

 

15-31 Martie 2011 – Galeria „Europe”, Braşov

Un clasic în zilele noastre”

Se numeşte Mihai Coţovanu şi nu este un clasic al zilelor noastre, pentru că pictura sa nu este caracteristică acestor zile. Nu se poate spune nici că este rătăcit printre noi, fiindcă ştie foarte bine ce face şi – mai ales – face foarte bine ceea ce ştie, adică pictează excelent. Sunt sigur că nu duce lipsa unor cârcoteli din partea unor colegii de breaslă, ceea ce este de fapt confirmarea valorii sale.

Este absolvent al Academiei de Arte „G. Enescu” din Iaşi, membru al Uniunii Artiştilor Plastici, membru al prestigioasei Societăţi Culturale „Junimea” din Iaşi. Născut în 1967, a avut până în prezent numeroase expoziţii personale şi premii, prea multe pentru a le enumera aici.

Este de presupus că la baza predilecţiei sale pentru pictura clasică se află - pe lângă pasiune şi seriozitate – dorinţa de a-şi practica profesiunea ca un adevărat profesionist, în sensul că îl interesează vânzarea tablourilor sale, ca dovadă că este un artist autentic.

 

Joi, 10 martie 2011 – Muzeul de Artă Braşov

Vernisaj: artişti contemporani arădeni

În sfârşit, o acţiune lăudabilă a conducerii Muzeului de Artă din Braşov: organizarea unei expoziţii cu lucrări ale unor artişti din alte judeţe ale României. Bineînţeles, ne dorim ca evenimentul, inedit de această dată, să fie doar un început. Speranţe ne dă declaraţia din comunicatul de presă, din care aflăm intenţia muzeului de a oferi „oportunitatea ca publicul şi artiştii din Braşov să cunoască în mod direct creaţia unor artişti contemporani din alte părţi ale ţării”.

Numele expozanţilor sunt: Aculina Straşnei Popa, Adrian Stana Raţă, Adrian Sandu, Dana Stana şi Maria Balea. Evident, stilurile lor sunt diferite; şi totuşi, există un element comun, datorat influenţei tradiţiei zonei de apus a ţării, în special a celei din Timişoara. Cu excepţia desenelor lui Adrian Sandu, majoritatea dominate de roşu, celelalte sunt abstracte sau semi-abstracte, dominate de gri, cu foarte mici pete de culoare, galben sau roşu.

Desigur, opiniile noastre pot fi diferite, deschiderea către altceva fiind, în acest caz, cel mai important câştig, atât pentru public, cât şi pentru artiştii locali.

 

1-15 Martie 2011 – Galeria „Europe”, Braşov

Ferencz Agnes Veronika

Fără pretenţii moderniste exagerate, în limitele bunului simţ, Ferencz Agnes Veronika ne încântă cu o expoziţie frumoasă.

De dimensiuni relativ mici, realizate în manieră clasică, tablourile sale pot decora orice locuinţă decentă. Pe lângă peisaje, naturile statice sunt punctele forte ale expozantei, cel puţin în această expoziţie.

Cu suflet sensibil, cu simţ estetic, Ferencz Agnes Veronika este un artist autentic. Sunt convins că ar putea lucra în orice stil şi că doar sinceritatea, caracteristică adevăraţilor creatori, este cea care o determină să-şi aleagă subiectele.

 

 

Vineri 25 februarie 2011 – Muzeul de Artă Braşov

Antony Penrose: Conferinţa „Lee Miller şi Roland Penrose la ferma Farley”

Antony Penrose este fiul şi biograful celor doi, director al Arhivelor Lee Miller şi al Colecţiei Penrose. A publicat mai mult cărţi dedicate lui părinţilor săi.

Sir Roland Penrose, artist suprarealist britanic, istoric de artă şi poet, s-a născut în 14 octombrie 1900. A studiat arhitectura la „Queens College”, Cambridge, apoi a trecut la pictură şi s-a mutat în Franţa, unde a locuit din 1922. Aici, s-a căsătorit cu poeta Valentine Boué. În această perioadă, a devenit prieten cu Picasso, Paalen Wolfgang şi Max Ernst, care au avut o puternică influenţă asupra muncii sale de pictor. A revenit la Londra în 1936 şi s-a stabilit în Hampstead. A deschis Gallery din Londra pe Cork Street, unde a promovat pictorii englezi suprarealişti. În 1938, a organizat o expoziţie itinerantă cu tabloul „Guernica” al lui Picasso, strângând astfel fonduri pentru guvernul republican în Spania. A divorţat de Boué în 1937 şi a început o relaţie cu modelul şi fotograful Lee Miller cu care s-a căsătorit în 1947. În timpul războiului a ajutat mai mulţi artişti fugiţi din Europa, cum ar fi Kurt Schwitters şi Salvador Dali, să ajungă în SUA. După război a fondat, împreună cu istoricul de artă Herbert Read, Institutul de Arte Contemporane din Londra. A organizat expoziţiile „40 Years of Modern Art” şi „40,000 Years of Modern Art”. A publicat cărţi despre Pablo Picasso, Max Ernst, Joan Miró, Man Ray şi Antoni Tapies. Roland Penrose este cunoscut ca biograf al lui Pablo Picasso.

Elizabeth „Lee” Miller (1907 - 1977) s-a născut la Poughkeepsie, statul New York. În anii 20’ s-a afirmat ca model celebru în lumea modei din New York, iar din 1929 s-a stabilit la Paris, unde a devenit asistenta lui Man Ray şi s-a integrat în cercurile avangardiste frecventate de: Pablo Picasso, Paul Éluard, Jean Cocteau, Gertrude Stein şi Alice B. Toklas. A apărut în filmul lui Cocteau, The Blood of a Poet (1930). În 1932 s-a întors la New York unde a deschis un studio fotografic. În 1934 s-a căsătorit cu omul de afaceri egiptean Aziz Eloui Bey şi a trăit la Cairo până în 1937. Ulterior, a revenit la Paris, unde îl cunoaşte pe Roland Penrose. În 1938 călătoreşte în România, realizând numeroase fotografii şi unde îi întâlnesc pe Victor Brauner şi Constantin Brâncuşi. La începutul celui de Al Doilea Război Mondial s-a stabilit la Londra. A devenit fotograful oficial al revistei Vogue, realizând fotografii ale bombardamentelor germane asupra oraşului. Din 1944 a însoţit armata americană în campania din Franţa şi Germania în calitate de corespondent al grupului Condé Nast Publications. În 1947 s-a căsătorit cu Roland Penrose şi din 1949 s-au stabilit la ferma Farley din Sussex (Marea Britanie). În anii ‘60 şi ‘70 ferma Farley a devenit locul de întâlnire al unor artişti celebri: Picasso, Man Ray, Henry Moore, Eileen Agar, Jean Dubuffet, Dorothea Tanning şi Max Ernst. Lee Miller. Este cunoscută ca fotograf, corespondent de război şi muza lui Picasso

Conferinţa prezintă ultimele decenii de viaţă ale artiştilor, pe care le-au petrecut împreună la ferma Farley, casa lor din Sussex, care era frecventată de numeroşi artişti suprarealişti şi avangardişti faimoşi cum ar fi Picasso, Man Ray, Henry Moore, Max Ernst.

 

Vineri, 25 februarie 2011 – Librăria „Okian” Braşov

Lansare de carte

Autor: avocat DRAGOŞ COJOCARU
După volumul „Ziua cu mai multe nopţi”, publicată anul trecut, avocatul Dragoş Cojocaru lansează acum trei cărţi: “Nigeria”, “Viaţa în serpentine si “Zamfira”.

Sunt cărţi scrise în perioade diferite ale vieţii sale, pe care s-a hotărât să le publice acum. Nigeria este ţara în care a stat şi a lucrat o vreme ca antrenor de fotbal. „Viaţa în serpentine” relatează un tur al Europei, văzut de către un om – acelaşi Dragoş Cojocaru – care vizitase înainte numeroase alte ţări, atât ca fotbalist şi antrenor, dar şi ca diplomat, în slujba Ministerului de Externe al României. În sfârşit, „Zamfira” este povestea unei mame cu nouă fete şi evoluţia lor.

La lansare au vorbit scriitorii DORU MUNTEANU (preşedintele filialei Braşov a Uniunii Scriitorilor din România), CRISTACHE GHEORGHIU, precum şi colegul şi prietenul autorului, avocatul SILVIU JECU.

Speech-ul scriitorului Cristache Gheorghiu este postat pe site-ul acestuia, la adresa http://gheorghiu.bizhat.com

 

 

Joi, 3 februarie 2011 – Biserica „Sf. Treime”

Istorie, biserică şi economia de piaţă

Pe panoul de afişaj al Bisericii „Sfânta Treime” din centrul Braşovului (strada Bariţiu 12) scrie că, în 1786, când a fost construită, în oraş existau:
- 41 familii ortodocşi români însumând 218 persoane;
- 9 familii ortodocşi ne-români, însumând 27 persoane;
- Total 50 familii ortodocşi, însumând 245 persoane
Biserica s-a construit în doi ani.

Da, doar câţiva oameni au avut forţa financiară şi voinţa să construiască o biserică şi încă într-un timp atât de scurt. Nu vreau să mă gândesc la biserica din cartierul Triaj din acelaşi oraş, începută cu mai bine de treizeci de ani în urmă, şi care se află încă în construcţie, deşi acolo locuiesc câteva mii de ortodocşi.

De pe o placă alăturată, aflăm că biserica este monument istoric. Dar nu numai biserica este remarcabilă, ci şi cimitirul minuscul din spatele ei.

Bătrânii o cunosc şi sub numele de „biserica grecească”, fiindcă cele 9 familii de „ne-românii” erau greci. Ei au fost principalii fondatori, alături de câţiva membri ai familiei Brâncoveanu. S-a întâmplat după ce împăratul Iosif al II-lea, prin „edictul de toleranţă”, a dat dreptul românilor de a pătrunde în cetăţile fortificate din Transilvania. Atunci, patru creştini ortodocşi au cumpărat două case în scopul construirii unei biserici. În anul 1786, magistratul Braşovului aprobă tranzacţia, dar cu condiţia ca biserica să fie făcută ,,în fundul grădinii; acoperişul să aibă forma obişnuită a unei case şi să nu aibă clopot sau toacă".

Astfel că, arhitectonic, biserica este frustrată estetic şi incomodată de clădirile ce o înconjoară; interiorul, în schimb, de o rară frumuseţe, este ornat cu picturi realizate în 1859 de Gulimievici, icoane pe pânză şi lemn din sec. XVII-XVIII, precum şi un iconostas din 1855. Aici se află şi o icoană veneţiană din 1633 şi o evanghelie grecească ferecată în argint aurit de Samuil May, meşterul lui C.Brâncoveanu. Cea mai valoroasă donaţie de obiecte de cult şi cărţi a fost oferită de prinţul Grigore Brâncoveanu.

Din punct de vedere istoric, cimitirul din spatele bisericii este – sau era – cel puţin la fel de valoros. Se aflau acolo înmormântaţi ctitorii bisericii, inclusiv câţiva membri ai familiei Brâncoveanu, mitropolitul Dosoftei, personalităţi marcante ale urbei. Era arhiplin încă de acum două secole. Aflat în centrul oraşului, înconjurat de clădiri, spaţiul minuscul l-a făcut inaccesibil pentru generaţiile următoare. Era un adevărat monument istoric. Asta până nu demult. Acum, numărul mormintelor datate în mileniul 3 creşte vertiginos, cu cât mai centrale, cu atât mai recente şi, evident, mai scump plătite. Bineînţeles că noii locatari nu vor intra în istorie doar cu o cruce indecent plasată, care va fi înlocuită, la rândul ei, cu alta. Oraşul însă îşi pierde astfel istoria, neştiind să-şi preţuiască adevăratele personalităţi.

În economia românească de piaţă nici nu ne surprinde prea mult. Avem chiar şi explicaţia preferinţei oamenilor pentru adevăraţii profesionişti ai pieţei, în dauna bisericii, din moment ce preoţii şi-au trădat menirea.

Vineri 28 ianuarie 2011 – Librăria „Okian”

In memoriam Marin Constantin

Omul sfinţeşte locul.
Locul este Braşov, un oraş fost muncitoresc, în căutarea altei identităţi. Până la a fi sfinţit mai este cale lungă, mai ales că nici România nu se află într-o situaţie cu mult diferită. În cazul ei problema este chiar a drumului pe care se îndreaptă. La funeraliile marelui dirijor, decedat la 1 ianuarie, Ministrul Culturii, domnul Kelemen Hunor, nu a participat. Desigur, este o persoană ocupată, deşi zece zile mai târziu a venit la Braşov să onoreze cu prezenţa sa o expoziţie care putea să lipsească, dar fusese organizată de către colegii săi din UDMR. Dacă prezenţa ministrului am putea-o scuza, lipsa oricărui alt reprezentat al Ministerului, oricât de neînsemnat, rămâne un mare semn de întrebare. Angela Gheorghiu, în schimb, a venit, deşi agenda ei de lucru pentru o singură zi are mai multă greutate decât cea a întregului staff al Ministerului Culturii pe un an întreg.

Chiar dacă drumul pe care mergem nu duce chiar către sfinţire, în orice direcţie ne-am îndrepta, el este marcat de persoanele care ne călăuzesc şi orientează. De data aceasta, omul pe care îl apreciem este conf. univ. dr. Petruţa Măniuţ-Coroiu. Ea a avut iniţiativa organizării la Braşov a unei conferinţe despre Marin Constantin şi principala lui creaţie, Corul Naţional Madrigal. A atras un auditoriu ce a umplut până la refuz spaţiul disponibil, dovadă că există şi oameni interesaţi de cultură. În afara unor exemplificări cu discurile imprimate de însuşi Marin Constantin şi formaţia sa, Corul Facultăţii de Muzică a Universităţii „Transilvania” a dat amploare întregului eveniment şi a creat o atmosferă ce, într-adevăr, ne-a adus în memorie imaginea spectacolelor cu marca Madrigal şi creatorul ei.

Cinste ţie, Petruţa, ne mândrim cu tine!

Marţi, 25 ianuarie 2011 – „Cramele lui Decebal”

Lansare de carte

Titlul: Şcheii Braşovului
Autor: Alexandru Surdu.
Este o monografie, iar despre monografii nu se poate spune mare lucru, decât că sunt nişte cărţi serioase. Era de aşteptat din partea unui academician. Iată un extras din cuprins:
- Ţara Bârsei şi zona Braşovului
- Date preistorice
- Grupurile de vârstă, iniţierea şi ritualurile de trecere la daci şi popoarele indo-europene
- Zona Braşovului în epoca daco-romană
- Ocupaţiile românilor din Şcheii Braşovului
- Junia şi organizaţia junilor
- Sărbătorile de primăvară şi de iarnă
- Semnificaţia călăritului şi legenda junilor
- Credinţe şi superstiţii
- Şcoala şi cultura
- Etc.
Sunt doar câteva dintre titlurile unor capitole, de fapt cu mult mai multe. Interesante sunt şi anexele, în număr de şase, dintre care le menţionăm pe ultimele, ce tratează originea numelui oraşului Braşov, având la bază studiile mai vechi, printre care şi cele ale lui N. Densuşianu.

La lansare au vorbit Doru Munteanu, Aurel Brumaru, Mircea Brenciu, Virgil Borcan şi alţii.

13 ianuarie 2011 – Mansarda „Baiulescu”

Lansare de carte

Este un roman în versuri, se numeşte „Euromorphotikon” şi este semnat de către Caius Dobrescu. Dacă titlul vi se pare ciudat, înseamnă că nu aveţi nici o idee despre conţinut. La prima vedere, acesta pare de-a dreptul de neînţeles. Impresia se schimbă însă, pe măsură ce lectura se desfăşoară. Aşa ne-au asigurat invitaţii autorului, care au vorbit la lansare despre carte: scriitorul Ovidiu Simion şi foştii săi colegii de la Universitatea „Transilvania” din Braşov: Andrei Bodiu, Adrian Lăcătuş şi Alexandru Muşina.

Caius Dobrescu este profesor de literatură comparată la Universitatea Bucureşti. Este o persoană delicată, foarte cultă şi cu mult umor. Dacă la catedră adoptă un stil academic, în romane este – dimpotrivă – cât se poate de original. De data aceasta, originalitatea vizează nu numai stilul ci multe altele, începând cu convenţiile uzuale de punere în pagină a unui text. Este revoluţionar. Obiectivul său nu este originalitatea cu orice preţ, ci dorinţa de a realiza o modalitate mai bună de comunicare cu cititorul. O declară chiar el în prolog, unde explică noile reguli ce le-a imaginat. Astfel, dialogurile sunt scrise decalat, sau chiar intersectat, pentru a reda dinamismul discuţiilor.

Soluţia unui roman în versuri provine din dorinţa de a „explora virtuţile narative ale versului” şi de a „nu produce pur şi simplu o proză ale cărei rânduri sunt frânte ca nişte grisine, doar pentru a simula stângaci intensitatea poetică, şi, deopotrivă, de a nu dezamăgi cititorul prin agitarea unor fantoşe epice în spatele cărora nu există nimic decât efuziuni lirice.”

Textul este plin de metafore şi trimiteri la literatura tuturor timpurilor – şi nu numai la literatură – multe scrise cu umor, în spatele cărora însă se ascund idei profunde. Caius Dobrescu este un fin observator al societăţii; remarcile sale sunt subtile, redate indirect. Cartea este dificil de citit, mai ales la început. Interesul cititorului creşte însă pe măsură ce se obişnuieşte cu stilul autorului.

11 ianuarie 2011 - Două vernisaje în aceeaşi zi

Spuneam mai demult că o naţiune există (şi rezistă) prin cultură. Iată că astăzi avem la Braşov două vernisaje în aceeaşi zi.

Expoziţie de fotografie la Muzeul de Artă Braşov

Conducerea Muzeului şi diriguitorii culturii braşovene din Consiliul Judeţean îşi încalcă din nou propriile afirmaţii, conform cărora Muzeul va găzdui doar expoziţii cu caracter muzeal. Intitulată pompos „Luna fotografiei din România – Festival naţional cu participare internaţională”, expoziţia este una modestă, chiar foarte modestă pentru pretenţiile enunţate. Cum era de aşteptat, participarea internaţională este doar simbolică, prin prezenţa câtorva fotografi cu nume ungureşti. Unele fotografii alb/negru ar fi primit note bune în perioada interbelică şi . . . cam atât.

Explicaţii am primit la conferinţa de presă acordată de către domnii Kelemen Hunor, Ministrul Culturii şi Patrimoniului Naţional, Ştefan Tóth, preşedintele Asociaţiei Artiştilor Fotografi din România, Attila Kovacs, din partea Consiliului Judeţean şi Bartha Árpád, directorul Muzeului de Artă Braşov. Din păcate, câţiva ziarişti cu vederi înguste (ca să mă exprim delicat) au blocat discuţiile prin întrebări politice, adresate domnului ministru Kelemen Hunor, întrebări la care, bineînţeles, au primit răspunsuri standard, pe care le cunoaştem cu toţii de douăzeci de ani şi pot fi văzute, auzite şi citite pe toate mijloacele media. Domnii Attila Kovacs şi Bartha Árpád nu au spus nimic relevant, aşa că singurele informaţii reale le-a furnizat domnul Ştefan Tóth, dealtfel şi cel mai informat, în calitate de preşedinte al AAFR. Am aflat astfel că data de 11 ianuarie a fost stabilită ca Ziua Artei Fotografice din România, ceea ce explică data acestui vernisaj, dar nu şi organizarea lui la Muzeul de Artă. A fost aleasă ziua de 11 ianuarie, aceasta fiind data naşterii unuia dintre primii fotografi români, Carol Popp de Szathmary.

Am reţinut dorinţa preşedintelui AAFR de a unifica toate cluburile fotografice din ţară într-o singură instituţie centrală. Argumentele sunt uşor de imaginat; surprinzătoare este persistenţa preferinţelor pentru centralism – cu sau fără de partid – din mentalitatea unor persoane.

Pe lângă cei ce au susţinut conferinţa de presă, la vernisaj, au mai participat domnii Ştefan Aranyoşi, preşedintele Comisiei de Cultură din Consiliul Judeţean şi Aristotel Căncescu, de etnie română, preşedinte Consiliului Judeţean şi aripa ocrotitoare a celorlalţi.

După cum se vede, cultura română se află pe mâini hotărâte. (Or fi şi bune? Pentru cine?)

Galeria librăriei „Okian” – GRUPUL ART O.K.

Expoziţia este intitulată „CARTE” şi îşi propune să ilustreze evoluţia tipăriturilor de la cele mai vechi forme şi până la cele mai moderne. Este o expoziţie de artă plastică, aşa că nu sunt expuse cărţi, ci imagini menite să sugereze ideea de carte. Spre deosebire de expoziţia de la Muzeul de Artă, aceasta, cu pretenţii infinit mai modeste, este totuşi cu mult superioară, şi nu numai din punct de vedere estetic, ci şi intelectual, în general. Calitatea expoziţiei aste asigurată atât de valoarea unor exponate cu adevărat deosebite, cât şi a mesajului cultural transmis.

Grupul Art O.K. s-a înfiinţat în ianuarie 2006. Din el fac parte artişti vizuali, din generaţii diferite, care şi-au propus să colaboreze şi să ofere la fiecare expoziţie un concept nou. Ei sunt: Lucica Burkus, Marius Daniliuc, Csaba Kovacs, Silvester Munteanu, Gabriela Leventu Năftămăilă, Gabriel Stan, Victoria Ţăroi, Camelia şi Condrea Toma, Ioan Vladimir şi Ioan Aron Ţăroi.

A prezentat scriitorul Doru Munteanu

 

 

 

Clic aici pentru evenimentele din trimestrul 4, 2010
Clic aici pentru evenimentele din trimestrul 3, 2010
Clic aici pentru evenimentele din trimestrul 2, 2010
Clic aici pentru evenimentele din trimestrul 1, 2010
Clic aici pentru evenimentele din noiembrie-decembrie 2009
Clic aici pentru evenimentele din octombrie 2009
Clic aici pentru evenimentele din august-septembrie 2009
Clic aici pentru evenimentele din ianuarie-iulie 2009
Clic aici pentru evenimentele din trimestrul 4, 2008
Clic aici pentru evenimentele din trimestrul 3, 2008
Clic aici pentru evenimentele din trimestrul 2, 2008
Clic aici pentru evenimentele din trimestrul 1, 2008
Clic aici pentru evenimentele din trimestrul 4, 2007
Clic aici pentru evenimentele din trimestrul 3, 2007
Clic aici pentru evenimentele din trimestrul 2, 2007
Clic aici pentru evenimentele din trimestrul 1, 2007
Clic aici pentru evenimentele din august-decembrie 2006
Evenimentele lunii iulie 2006
Clic aici pentru evenimente mai vechi