EVENIMENTE

EVENIMENTE

Decembrie 28, 2006

A apărut numarul 4 din 2006 al revistei de literatură „Dealul Melcilor”.

Întregul conţinut este accesibil la adresa http://revistadm.home.ro.

Decembrie 27 – Muzeul de Artă

Vernisaj Tatiana Mihăilescu

Pictoriţa Tatiana Mihăilescu care-şi zice Tamina se prezintă pentru prima oară publicului braşovean, expoziţia de la Muzeul de Artă Braşov fiind însă ultima escală în cadrul periplului prin ţară, care a avut până acum 15 locaţii expoziţionale. Absolventă a Academiei de Artă din Bucureşti, practicând pentru o vreme meseria de restaurator, artista se remarcă printr-o tehnică picturală de aleasă preţiozitate, folosind cu măiestrie laviuri de transparenţa emailurilor care dau valoare aparte suprafeţelor pictate. Teritoriul inspiraţiei sale este cu precădere lumea florilor. Fire senzuală şi visătoare, sensibilă şi violentă, artista a hiperbolizat imaginea gingaşelor flori, având astfel posibilitatea să acorde o mare importanţă amănuntelor, printr-o scrupulozitate a detaliilor care n-ar fi fost observate la dimensiunea reală. Florile sale nu sunt descrise doar în structura lor, în particularităţile lor de ecleraj şi atmosferă, ci şi comentate, aprofundate, amănunţite, dincolo de prima impresie globală, astfel încât imaginea-tablou să fie cât mai completă şi mai profundă. Respectând realitatea de la care a pornit, cu o decenţă care exprimă opţiunea sa pentru exprimarea zonelor moderate ale sensibilităţii, imaginea florilor sale se caracterizează printr-o anumită ambiguitate, provenită din interferarea datelor recepţiei optice cu cele mai puţin precise ale amintirii şi ale reveriei, care aburesc spectacolul naturii şi îl acoperă cu văluri semitransparente. Lirismul imaginilor nu este blocat de descriptivism, autoarea optând pentru modulaţie mai mult decât pentru valoraţie, stăpânind deplin tehnica laviurilor şi transparenţelor care i-au permis să revină la nesfârşit asupra tabloului fără riscul opacizării sau al supraîncărcării. Sugestive atmosfere picturale le obţine şi abordând peisajul, în cele mai personale viziuni peisagistice actul pictării slujind cu adecvare unei exprimări de sine care nu mai e datoare decât în mică măsură analizei şi sintezei optice a motivului. În ansamblu, picturile Taminei sunt mai degrabă studii, fără ca desluşirea înspre concret a componentelor imaginii să ducă la ruperea unităţii tonal-afective care îi este proprie. Îmbinând echilibrat picturalul cu decorativul, Tamina realizează o pictură plină de graţie şi farmec, pe gustul tuturor, în cadrul căreia este o desăvârşită meşteră, posesoarea unei tehnici în care gestul este minuţios, repetat, suprapus, detaliile pierzându-şi autonomia, întreţesându-se cu ductul liniei, transpar sau se pierd, continuând să existe în profunzimea imaginii căreia îi dau consistenţă şi vitalitate. Fiecare lucrare se ridică la o valoare simbolică poate neimaginată de artistă dar care ne antrenează pe noi, privitorii într-o lume a poeziei, a amintirilor, a sugestiei, de o certă sensibilitate şi un neîndoielnic adevăr şi care parcă ne deschid ferestre către grădina unui gând, sporind „a lumii taină“, cum se exprimă poetul.

Veronica BODEA TATULEA

Muzeul de Artă Braşov Decembrie 2006

Decembrie 2006

A apărut numarul 3 din 2006 al revistei de literatură „Dealul Melcilor”.

Întregul conţinut este accesibil la adresa http://revistadm.home.ro.

Decembrie 12, Editura ARANIA

Salonul literar ARANIA

O interesantă şi foarte frumoasă reuniune a avut lor la sediul Editurii ARANIA din Bd. 15 Noiembrie numărul 3. Doar spaţiul restrâns a limitat numărul participanţilor. Evident, gazda a fost domnul Daniel Drăgan, director al editurii, secondat de amabila şi ospitaliera sa soţie.

Primul vorbitor a fost domnul inginer Tiberiu Roth, care – cu ocazia împlinirii în 2007 a două secole de prezenţă evreiască în Braşov - a făcut o scurtă, dar originală, istorie a poporului evreu cu interesante observaţii filologice.

Următorul ‚vorbitor’ a spus mai puţine cuvinte, pentru că este compozitor, aşa că a cântat. Este vorba despre Marius Ciulică. Secondat la vioară de soţia sa, Mina Ciulică, tânărul compozitor a interpretat la vioară, câteva dintre cele mai recente compoziţii ale sale, majoritatea în stil preclasic şi clasic.

Artiştii Silvian Duică şi Miruna Vâju au încântat publicul într-o adaptare originală după Matei Vişnec.

Invitat de onoare a fost domnul inginer Gheorghe Duţu, preşedintele Consiliului de administraţie Temvar Braşov, fost deputat in Parlamentul Romaniei (2000-2004). Domnia sa a răspuns întrebărilor.

Decembrie 8, 2006, Libraria Şt. O. Iosif

Lansare revista ASTRA, serie nouă

Consiliul Judetean Braşov a iniţiat şi subvenţionat o nouă serie a revistei ASTRA. Nu ne rămâne decât să-i urăm „VIAŢĂ LUNGĂ” atât seriei cât şi subvenţiei, de care depinde. Director a fost numit Doru Munteanu.

Lansarea a avut loc la libraria Şt. O. Iosif şi a fost deschisă de patronii ei, domnul şi doamna Oniţă, după care a vorbit directorul revistei, Doru Munteanu. Acesta a făcut un scurt istoric al revistei şi a mulţumit celor care au facut posibilă apariţia noii serii, inclusiv celui ce s-a ocupat de primul număr în calitate de redactor şef, domnul Nicolae Stoie.

Reproducem de pe prima pagină articolul „La un nou început de drum” al directorului revistei, Doru Munteanu.

În acest an, când "Astra" împlineşte 40 de ani de la apariţie, cu unele intermitenţe, ce ne-am putea propune la un nou început de drum? Cred că promisiuni şi atitudini programatice ar fi de prisos. Mai bine să lăsăm rândurile de salut, din 1966, ale poetului "Cuvintelor potrivite" să vorbească de la sine şi pentru noi, fiind actuale şi perfect valabile peste timp.

P.S. Pentru memoria culturală, reproducem alăturat (după unicul exemplar salvat şi aflat, graţie publicistului I. Al. Barbu, în păstrarea Bibliotecii Judeţene "George Bariţiu") prima pagină a adevăratului număr inaugural al ”Astrei", trimis "la topit", deşi întregul tiraj era gata pentru difuzare. "Raţiunile" cenzurii nu le ştim, dar bănuim că printre ele se afla şi afirmaţia lui Arghezi: "Occidentul începe la Braşov", care nu a mai apărut şi în versiunea acceptată în "primul numar" oficial, oferit cititorilor de acum 40 de ani.

(Asupra acestui post scriptum, precizări autorizate aduce Daniel Dragan în post scriptum-ul său la „Scurta istorie” a revistei ASTRA, pe care o prezentăm la rubrica <literatură>. Este vorba despre un fragment din volumul „Apel la memorie”, în pregătire la Editura Arania. Prin acest text, Daniel Drăgan ne informează nu numai despre seria 1966-1989 a revistei ASTRA, ci şi despre întreaga activitate literară a Braşovului din această perioadă.)

Ioan Popescu-Topolog a transmis urările cuvenite din partea Consiliului Judeţean Braşov, sponsorul revistei.

Poetul George Puşcariu, în stilul său caracteristic, i-a urat revistei succesul de care are nevoie. Convingerea sa este că - aşa după cum un copil care, chiar dacă nu e prea frumos la naştere, devine încântător după câteva luni - noua serie a revistei va cunoaşte adevarata relansare pe parcurs.

În continuare, gazdele manifestării, patronii librăriei Şt.O.Iosif, au oferit o surpriză de proporţii: cunoscuta cântăreaţă Paula Seling. Cuvintele şi – mai ales – cântecele sale au cules vii aplauze.

Decembrie 6, 2006, Muzeul de arta

Friedrich Bömches, 90 de ani

Aşa după cum era de aşteptat, vernisajul a mobilizat un numeros public.

Datele biografice ale artistuluisunt grăitoare:

- S-a născut la 27 decembrie 1916 în Braşov

- Studii cu Hans Eder, Matiss Teutsch şi Fritz Kimm

- Influenţat de Bosch, Goya, Munch şi Bacon, Kokoschka.

- În 1938 participă la o expoziţie colectivă în Stuttgart şi Berlin.

- Din 1943 este membru al Camerei de Cultură al Grupei Populare Germane din România.

- În 1950 devine membru al Uniunii artiştilor plastici din România.

- Timp de 20 de ani face parte din conducerea Uniunii Artiştilor din România, filiala Braşov.

- În August 1978 se stabileşte în Republica Federală Germania

- Participă la numeroase expoziţii din ţară şi străinătate, prea multe pentru a le putea afişa aici.

Expoziţia a fost deschisă de către domnul Arpad Batha, directorul Muzeului de Artă Braşov. Cronica de specialitate i-a aparţinut ca de obicei expertului aceluiaşi muzeu, doamna Veronica Bodea Tatulea.

Este o încercare temerară de a mai găsi ceva de spus despre creaţia unuia dintre cei mai interesanţi pictori ai secolului XX, originar din Braşov şi afirmat cu strălucire pe plan european. Fr. Bömches împlineşte 90 de ani şi o expoziţie retrospectivă nu face decât să evidenţieze faţete şi aspecte încă şi permanent inedite ale creaţiei sale. Consecvent cu sine şi beneficiind prin graţie divină de o longevitate artistică remarcabilă a reuşit să-şi constituie un stil propriu. Temperament vulcanic, a dispus totuşi de o foarte evidentă capacitate de a-şi disciplina nu doar direcţiile momentane ale actului creator ci chiar tensiunile interioare ce comandă evoluţia creaţiei pe termen lung. Individualitate artistică dominată de o omniprezentă vitalitate, nu şi-a mascat temperamentul cu francheţea şi siguranţa pe care i-a permis-o sinceritatea programatică a unei formulări pe care a ştiut, fără ezitare, să o canalizeze în direcţia voită. Portretist de geniu, şi-a folosit gestul pictural cu directeţea, precizia şi corecta drămuire datorate unui spirit mobil şi pătrunzător. Cu toate că portretul este o artă orgolioasă, egoistă şi cu precădere înclinată către un conservatorism la care renunţă cu mare dificultate, implicând la modul antagonic satisfacţia demiurgică a artistului care re-creează prin prisma inevitabilului său subiectivism o personalitate şi orgoliul celui portretizat, dornic să găsească în imaginea operei finite ceea ce vrea să ştie despre sine, Bömches a practicat-o cu ironie şi luciditate, posedând forţa de a fi simultan în interiorul şi deasupra lucrurilor. Demonstrând o capacitate deosebită de a transfigura realitatea, a portretizat personalităţi contemporane într-o personală transcriere a eului fiecărui model, prin care, dincolo de eliberarea dinamică a unor energii temperamentale, a revelat o deosebită forţă de transpunere a raţiunii imaginii în tiparele unei lumi proprii, cu semnificaţii insolite, incitante mai ales prin comuniunea perfectă dintre vigoarea comunicării şi senzaţia ineditului neliniştitor, născut din ambiguitatea structurilor sugerate. Portretele şi autoportretele sale nu sunt împovărate de elemente perturbante, amănunte de recuzită şi încărcături compoziţionale, figura umană ţâşnind din fundalul neutru, strălucitoare, însufleţită de o lumină care vine de nicăieri şi de pretutindeni şi care-i modelează cu dexteritate anatomia. La Bömches, pentru moment, senzaţia este aparent capabilă de a creea suportul pentru o perfectă definire a formei, dar de fapt, receptarea şi prelucrarea realităţii presupun punerea în operă a unui întreg registru de percepţii, dintre care un numai cele artistice contează ci în egală măsură cele prozaice care definesc în cele din urmă o experienţă existenţială. Fără a fi un mare desenator, epurând realitatea de balast, şi prinzând-o în labirintul unor linii ce exprimă evident dorinţă de a căuta esenţele, reuşeşte în pictură o solidă construcţie a formelor subtil modelate, într-o ritmică contrapunctică cu corespondenţe muzicale. Pânzele sale, pe care evoluează personaje maiestuoase, desprinse dintr-o materie cromatică puternică, bogată, care reverberează contururile, au o respiraţie vastă, o tonalitate de baladă.

Exprimarea sa directă, violentă chiar, este împărtăşită publicului prin mijloace foarte simple. Execuţia tablourilor sale nu este meşteşugărească şi rafinată, în majoritatea cazurilor artistul urmărind eficienţa comunicării şi exprimând puterea de a transmite imediat şi şocant o idee, un conţinut expresiv care să mobilizeze sufletele printr-o gestualitate dezordonată şi aparent necontrolată. Dar din fiecare cadru izbucneşte viaţa, un fluid vital care este împins cu violenţă la suprafaţă, cu durere, cu generozitate, cu spaimă, ca un avertisment direct, lucid, asupra primejdiilor lumii.

Pictura lui Friedrich Bömches impresionează pe spectator până la bulversare, agresându-l şi alarmându-l pentru a gândi la fragila sa condiţie umană. Având o tonalitate patetică, ele conţin o generoasă sevă nutritivă, energii active ce formează vitala fibră sufletească a personalităţii artistice a lui Friedrich Bömches.

Veronica BODEA TATULEA

MUZEUL DE ARTĂ BRAŞOV

Noiembrie 21, Muzeul de Artă

Dublu vernisaj: Vova Bârsan şi Dorina Pădineanu.

Sala mare găzduieşte în aceste zile expoziţia de fotografii semnate Mircea Vladimir Bârsan-Vova şi intitulată „Latinitatea Creştină Europeană”. De la Cluj au venit pentru susţinerea autorului ing. Mircea Albu de la Foto Club Transilvania şi Dorel Găină, conferenţiar la Institutul de Arte Plastice din Cluj.

În sala mică este deschisă expozitia Dorinei Pădideanu, artist plastic din Bucureşti.

Manifestarea a fost acompaniată muzical de corul Credo din Braşov.

Pentru ambele expoziţii, cuvântul de prezentare i-a aparţinut ca de obicei expertului Muzeului de Artă Braşov, Veronica Bodea Tatulea.

FOTOGRAFII DE VOVA BÂRSAN

Muzeul de Artă din Braşov se vrea a fi un muzeu care place tuturor şi care încearcă să ofere publicului său, de fiecare dată o experienţă unică în felul ei, de cea mai subtilă şi originală calitate artistică şi muzeografică. Oscilând între statutul de obiect artistic şi document, fotografia este prezentă deseori pe simezele muzeelor, legată într-un fel sau altul de ideea democratizării artei şi în prezent nu mai poate fi trecută cu vederea această formă particulară de vizualitate, de observare a realului, de acţiune într-un fel magică asupra lui şi care a influenţat scrierea istoriei moderne. Domnul Vova Bârsan face fotografii, căci asta ştie dânsul să facă cel mai bine şi prin această îndeletnicire trăieşte o experienţă existenţială pe care ne-o împărtăşeşte cu generozitate. Ca privitor, poţi aprecia calitatea tehnică a imaginilor expuse, dar ai nevoie de o îndrumare mult mai amănunţită pentru a pătrunde dincolo de ceea ce vezi, căci autorul a conceput un adevărat roman al călătoriilor sale iniţiatice prin lume. Prin intermediul fotografiei am ajuns astăzi la a fi părtaşii unei noi trăiri a spaţiului şi să fim capabili să reconsiderăm mediul înconjurător şi viaţa noastră aşa cum ne îndeamnă artistul fotograf. După cum sugerează însuşi afişul acestei expoziţii, avem de parcurs alături de autor o adevărată cale a suferinţei, şi este evident că în fiecare reprezentare optică trebuie să căutăm forţa sa percutantă în surplusul său creativ-inconştient. Ceea ce ne propune dl. Bârsan nu este însă un joc al imaginaţiei, ci un efort intelectual de discernere a nesfârşitelor semnificaţii închise pe suprafaţa magică a fotografiei. Într-o caleidoscopică parcurgere suntem părtaşi la trăirile autorului în faţa Bisericii Sf. Mormânt sau în grădina Ghetsemani din Ierusalim, la Vatican, la Milano, Padova şi în faţa Porţilor Paradisului de la Baptisteriul din Florenţa, înaintea impozantelor biserici din Franţa, Portugalia, Spania dar şi a celebrelor construcţii ale lui Gaudi din Barcelona. Sub genericul „Latinitatea Creştină Europeană – natură, cultură, spiritualitate“ – autorul a strâns nenumărate mărturii ale urmelor lăsate de om pe pământ, în aspiraţia sa spre veşnicie.

Ineditul expoziţiei de faţă este probat şi de expunerea şi panotarea insolită concepută de autor ca un desfăşurător al unui scenariu despre trăiri în diferite locuri de pe acest pământ. Fiind exact ceea ce se arată, de un realism concret, spaţiile din fotografiile expuse sunt totodată şi altceva, deţin potenţialul unei metamorfoze, unei transformări, mai ales pe planul semnificaţiilor simbolice care se dezvăluie pe parcursul indicat de autor. Este greu de analizat o astfel de expoziţie, care supune privitorul la un dublu efort de percepţie şi apreciere. Imagine în sine, mai mult sau mai puţin realizată ca fotografie, apreciată prin criterii de estetică a imaginii, dar şi element de montaj, sprijinitor al unui întreg, având în faţă un anumit ţel, fotografia d-lui Bârsan este incitantă şi interesează publicul, dispus să trăiască noi experienţe, să asimileze noi viziuni pentru a înţelege măcar în parte universul în care ne desfăşurăm existenţa.

Veronica BODEA TATULEA

Muzeul de Artă Braşov

Dorina Pădineanu

În genul consacrat al peisajului, pictura d-nei Dorina Pădineanu face oficiile unei vitale înnoiri de ordinul sensibilităţii plastice. Braşoveancă prin naştere, bucureşteancă prin adopţie, artista aduce un aer de prospeţime, de suflu artistic autentic prin peisajele sale, parte dedicate oraşului natal. Sub impulsul unei fantezii prodigioase, subtil metaforică, pictoriţa transformă suprafaţa pictată într-un sugestiv câmp de vibraţii, peisajele sale dezvăluind reala atracţie şi fidelitate faţă de subiectul ales în care privitorul descoperă cu prospeţimea surprizelor niciodată epuizate, un univers de forme, scânteieri şi culoare, miraculos de bogat şi spectaculos. O luminozitate exaltată, iradiind din profunzimea peisajului, este obţinută prin zvâcnete ale tuşei care capătă înlăuntrul liniei compoziţionale impuse, aproape libertatea artei gestuale. Oarecum marcată de cariera unui pictor decorator, artista îşi dozează cu ştiinţă cromatismul şi peisajele sale sunt învăluite de o lumină dirijată, recreată, care emană parcă dinlăuntru, fără a dezintegra materia, dar provocându-i o muzicală sonoritate, expresie a unei solemne deveniri şi a văditului efort de a înţelege raporturile dintre real şi reprezentare poetică. Izvorul inspiraţiei sale continuă să fie natura, dar şi oraşul văzut ca un câmp de vibraţii, prefigurând trecerea inexorabilă a timpului, cu urme asupra faptelor civilizatoare ale omului. Fragmentele de realitate selectate în virtutea unei logici interioare şi devenite imagine – ca reflectare subiectivă şi poetică a lumii, se metamorfozează sub penelul său, căpătând valoare de simbol, rod al unei opţiuni temperamentale şi intelectuale proprii. Este vorba şi în cazul de faţă de prezentarea unei realităţi recreate, pentru a dezvălui ceea ce, îndeobşte rămâne invizibil majorităţii oamenilor şi care este echivalentul unui univers de sine stătător, al artistului. Nu mă pot abţine să nu reiau vorbele lui Proust, care afirma că: „graţie artei, în loc să vedem o singură lume, a noastră, o vedem multiplicându-se, încât avem la dispoziţia noastră tot atâtea lumi câţi artişti originali există... Stilul nu-i o chestiune de tehnică, ci de viziune.“ D-na Pădineanu a găsit în propria-i experienţă artistică, principiile unei poetici a realului în ceea ce are acesta esenţial şi ne oferă o încântătoare călătorie prin lume, împrumutându-ne privirea sa discret lirică, poate nostalgică dar vădit luminată de bucuria de a trăi.

Veronica BODEA TATULEA

Muzeul de Artă Braşov

Noiembrie 18, Centrul Cultural Reduta

Pierre Brice la Braşov

Editura Arania lansează cartea „Winnetou şi Eu” de Pierre Brice, cu participarea autorului. Amintim că Pierre Brice, pe numele real Pierre Louis le Bris, este actorul francez care a interpretat rolul şefului unui trib de amerindieni din westernul german realizat după romanele omonime ale scriitorului Karl May.

Cu acest prilej, autorul a acordat o conferinţă de presă şi, evident, autografe.

De asemenea, a concertat grupul instrumental Gaudeamus. Manifestarea s-a încheiat cu o selecţie din filmele cu Pierre Brice.

Noiembrie 3-19, Muzeul de Artă

Expoziţia unor artişti plastici din Israel. Curator: Hary Shaya

Participanti: Erella Gurion, Miriam Cojocaru, Zipi Ohel, Maureen Rosen, Hanna Berman, Hana Silashi, Yoram Back, Hary Shaya, Miriam Kupferstich.

Miriam Cojocaru

Erella Gurion

Maureen Rosen

Expoziţia „Israeli Artists in Romania" reprezintă un eveniment cultural de mare calitate, care permite cunoaşterea artei israeliene prin operele unor artişti cu totul remarcabili. Felicit Muzeul de Artă din Braşov pentru implicarea cu atâta dedicaţie în acest eveniment care, cred, va fi apreciat de publicul larg dar şi de specialişti deopotrivă. Arta israeliană contemporană se remarcă printr-o varietate şi bogăţie de expresie deosebite, iar acest lucru va fi demonstrat prin lucrările expuse. Această varietate de expresie se datorează faptului că Israelul reprezintă o societate multi-culturală în care se intâlnesc la un loc motive şi influenţe ce provin din ţări şi culturi diferite. Ca trăsătură aparte a artei plastice israeliene aş menţiona coloritul puternic, efect al situarii geografice a Israelului, ţară mediteraneană care se bucură de soare şi lumină abundentă aproape tot timpul anului.

Nu pot decât să îmi exprim convingerea că, într-un viitor nu prea îndepărtat, prezenţa artiştilor israelieni în România, precum şi a artiştilor români în Israel va deveni o obişnuintă. Schimburile culturale nu pot fi decât în beneficiul ambelor ţări, şi cu cât ele vor fi mai intense, cu atât şansele de cunoaştere şi apreciere reciprocă vor spori considerabil. În acest sens, Ministerul de Externe israelian şi Ambasada Statului Israel la Bucureşti depun eforturi constante pentru realizarea cât mai multor asemenea schimburi culturale, în varii domenii: teatru, film, literatură, artă plastică, etc.

Nu ne rămâne decât să aşteptăm cu nerăbdare şi interes viitoarele colaborări.

Rodica Radian - Gordon
Ambasador al Statului Israel la
Bucureşti

Maureen Rosen

Hanna Berman

Zipi Ohel

Propunerea de a organiza o expoziţie cu lucrările unor artişti contemporani din Israel a prins imediat, potrivindu-se cu acţiunile interesante iniţiate de Muzeul de Artă din Braşov, care de mai bine de un deceniu se străduieşte să prezinte publicului creaţii artistice de valoare, atât natională cât şi universală. Cu siguranţă că selecţia oferită de organizatorii din Israel este semnificativă în ceea ce priveşte posibilităţile creatoare, valorile acestei mişcări artistice şi aria largă de preocupări tematice, de tendinţe şi orientări expresive şi stilistice evidenţiază interesul pentru actualitate, pentru personalitatea umană şi pentru natură, în înţelesul larg al termenului. Limbajul, fie că este realist, de factură traditională, fie că utilizează semnele abstracte cu înţelesuri simbolice sau metaforice, este pe măsura preocupărilor unor artişti, care, ca toţi artiştii de pretutindeni, îşi strecoară privirea prin hăţişurile acestei lumi enigmatice, hrănindu-şi setea de cunoaştere, reverie şi absolut. Cu siguranţă că vom vedea lucruri ce poartă amprenta clară a unei anumite viziuni asupra existenţei artei, prinsă în ochiurile destinului, ţesând – paralel si împreună cu enigmatica istoricitate a omului - interminabila poveste a devenirii sale pe diferitele meridiane geografice şi spirituale ale lumii. Mulţumim organizatorilor pentru şansa de a intra în contact cu creaţia plastică israeliană, emanaţie directă a libertăţii esenţiale din fiinţa oamenilor de pe acele meleaguri.

Veronica Bodes Tatulea
Şef de secţie
Muzeul de Artă Braşov

Noiembrie 2, Casa Baiulescu

Lansare de carte

Editura Arania, reprezentată prin directorul ei, domnul Daniel Drăgan, a lansat două cărţi, ambele traduse din limba germană de Gabriella Schneider: Medicina Traditională Chineză de Angela Koerfers şi Yoga Visului de Namkhai Norbu.

Alături de editor şi autoare, s-a mai aflat Mona Mamulea, ce a semnat o postfată la Yoga Visului.

Octombrie 25, ora 19, Concert simfonic extraordinar

Complexul Militar Braşov

Concertul a fost extraordinar din mai multe puncte de vedere:

- În primul rând a fost unul aniversar: braşoveanul Horia Andreescu a împlinit 60 de ani şi a dorit să-şi onoreze concetăţenii sărbătorind împreună evenimentul. Amintim că celebrul dirijor s-a născut în 1946 la Braşov, unde a absolvit Liceul de muzică, la secţia oboi, în 1965. Debutul ca şef de orchestră s-a petrecut tot la Braşov, în 1967 (cu Orchestra de tineret din localitate), pe când era student la Universitatea de muzică din Bucureşti (1965-1973). În prezent este dirijor la Filarmonica George Enescu şi director general muzical al formaţiilor muzicale ale Societăţii Naţionale Române de Radiodifuziune. (Dacă ne gândim că şi Cristian Mandeal, în prezent director general al Filarmonicii "George Enescu", este tot un braşovean, ca şi mulţi altii de altfel, nu putem să evităm gândul că Braşovul este un mediul favorabil muzicii.

- A avut ca solist pe violonista Patricia Kopacinskaia din Elveţia, născută la Chişinău în 1977. La nici 30 de ani, energica interpretă are un palmares prea lung pentru a putea fi menţionat aici. Trebuie văzută, sau mai exact ascultată. Deşi în concert a cântat o piesă etichetată romantică (Concertul pentru vioară de Felix Mendelssohn-Bartholdy), ea este o entuziastă a noutăţilor muzicale. Din păcate – pentru ea – nu are o pagină personală pe Internet.

- A fost un concert frumos, compus numai din piese celebre. În afara concertului pentru vioară a mai cuprins şi Uvertura la opera „Oberon” de Weber şi Simfonia a IX-a, „Din Lumea Nouă”, de Dvorak.

Următorul concert, joi 2 noiembrie, are în program lucrări de Joseph Haydn:

- Simfonia nr. 1 în Re major

- Concertul pentru violoncel şi orchestra în Do major

- Simfona nr. 100 în Sol major, „Militara”

Dirijor: József Horváth

Solist: Marin Cazacu

Octombrie 17, Muzeul de Artă

Expoziţie de caricatură

Cu generoasa ofertă făcută de Centrul Cultural German din Braşov, Muzeul de Artă Braşov reuşeşte să fie din nou „pe val” şi să ofere publicului o expoziţie mai mult decât interesantă, rodul unui proiect legat de integrarea statelor est-europene în Uniunea Europeană.

Concepută iniţial a include lucrări ale artiştilor proveniţi din ultimele 10 ţări integrate (Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria, Slovenia, Malta şi Cipru), expoziţia cuprinde la această dată şi lucrări din încă două ţări (România şi Bulgaria), a căror integrare este certă în 2007.

Gen cu totul specific al creaţiei plastice, caricatura este producţia unui creator aparte, care poate fi definit în primul rând ca un ochi care priveşte şi o inteligenţă care comentează, care creează un fel de jurnal prin de notaţii fugare, unde lipsa epicului dă autenticitate şi nota de „la zi” a informaţiei vizuale. Legile după care se întocmesc aceste imagini sunt altele decât cele după care se conduc ceilalţi plasticieni. Caricaturile sunt nişte „scriituri” în majoritatea cazurilor fără text, care ne propun emoţia întotdeauna purificatoare a uimirii şi care fac referiri la evenimente la ordinea zilei, declanşatoare optice ale unor emoţii inefabile. Comentariile asupra acestui eveniment de importanţă majoră în viaţa ţărilor europene au fost şi sunt în continuare nu întotdeauna favorabile, deoarece U.E. a fixat termene clare de ordin politic, comercial şi legislativ ca bază fundamentală în realizarea integrării şi îndeplinirea acestor condiţii nu este întotdeauna uşoară sau pe placul proaspeţilor candidaţi. Comentariile mai mult sau mai puţin acide pe care le desprindem din aceste caricaturi fac totuşi parte din efortul general de mobilizare a forţelor în scopul „realizării sau reclădirii structurilor guvernamentale într-o formă democratică”. Nu putem decât să salutăm această iniţiativă, care contribuie şi ea la desăvârşirea unei misiuni istorice de neegalat, pentru care nimeni n-a avut o experienţă prealabilă dar care a fost înfăptuită de oameni curajoşi şi profund interesaţi de viitorul popoarelor europene.

Veronica BODEA TATULEA

Muzeul da Artă Braşov

Octombrie 2006

Octombrie 17, Galeria KronArt

O manifestare complexă: vernisaj + lansare de carte

Expoziţia vernisată este de grafică şi aparţine lui Octavian Popescu Pilat. Conform C.V.-ului său, s-a născut in 1968 la Iaşi, este absolvent al Universităţii de Artă din Bucureşti din 1996, iar în prezent îşi desfăşoară activitatea in Bucureşti. La manifestare a fost prezentat de catre Stan Gabriel, managerul galeriei.

Au urmat două lansări de carte. Prima a fost una de debut şi a aparţinut une tinere poetese: Elena Venera Ciobanu.

A doua carte lansată fost „Fiinţa muzicală” a binecunoscutului filozof braşovean Aurel Ion Brumaru editată la GRINTA în 2005. Prezentarea i-a aparţinut mai tânărului dar prolificului Adrian Lesenciuc.

Publicul obişnuit al galeriei a fost prezent „in corpore”.

Septembrie 11, Muzeul de Artă

Vernisaj Radu Belcin

Expoziţia relativ proaspătului absolvent (2002) al Academiei de Artă din Bucureşti, Radu Belcin, vine după o serie de expoziţii ale unor "grei" ai creaţiei plastice braşovene, cum au fost Hielfried Weiss sau Eftimie Modâlcă. Lansându-se curajos pe simezele Muzeului, Radu Belcin prezintă publicului o creaţie care stă sub semnul tensiunii şi intensităţii, din matricea stilistică a expresionismului, cultivând o expresie brută, directă, ce marturiseşte zbucium Iăuntric. Tablourile sale sunt populate de „figuri ale imaginaţiei", care se detaşează pe fondul unor câmpuri picturale sumbre, ocupate de culori adânci, dense, opace, aduse toate cam la acelaşi grad de întunecime. Reinventând figurativul cu mijloacele violenţei expresioniste, artistul nu renunţă la datele realului, personajul uman este supus rigorilor căutărilor formale dar in acelaşi timp este deformat, sfaşiat şi astfel oferit privitorului impresionat de această agresiune vizuală, a cărui clipă de uimire este repede alungată de stupoare şi tristeţe. 0 tehnică bine stăpânită a reprezentării picturale realiste a formelor mergând până la rigoarea hiperrealistă, se îmbină cu capacitatea inventării imaginii, personajele sale nu sunt portrete, ci entităţi umane, aparitii simbolice şi pline de mister. Imaginile sale asimilează însemnele unor motive reale dar rămân mai mult la sugestia unui figurativ esenţializat. Interesul său gravitează statornic în jurul personalităţii umane dar nu este acaparat de studiul fizionomiei, personajele sale sunt invenţii care se raportează la logica propriei lor existenţe, forme fără trecut, care creează în jurul lor atmosfera tensionată, neliniştea interogativă a unei realităţi magice. Detaliul anatomic, decupat cu senzualitate crudă, finisat minuţios, împinge la limită această organicizare a materiel ce pare să nu existe decât pentru a fi violentată şi transformată.

Metamorfozele suferite de personajele sale provoacă o vagă repulsie faţă de un univers neliniştitor, nedeterminat precis, de o organicitate ambiguă, în acelaşi timp perisabil şi emanând o tensiune sumbră. Deşi tânăr, pictorul este marcat de un climat al experienţelor umane care-i defineşte demersul printr-o conştiinţă a suferinţei şi a unor chinuitoare întrebări asupra răului. Patrunzând prin privirea personajelor sale, autorul însuşi pare să scruteze lumea cu frumuseţea sa dar şi cu suferinţa şi răul, exprimându-se printr-un hohot fierbinte. Structură introvertită, el îşi alimentează imaginaţia dintr-o vastă realitate culturală, fundamentată pe afinităţi cu lumea sa interioară, şi deopotrivă din observarea cu ochi avizi a lumii exterioare. Plonjând cu voluptate într-o mare a tenebrelor, restituie pe panză imagini imbogăţite de propriile-i trăiri şi reflexii, camuflate în spatele unor imagini realiste. Radu Belcin propune un univers de mister şi de stări contradictorii, un spaţiu nonfinit, într-o continuă devenire, în care pulsează forme difuze, năluciri ale unui visător cuprins de o nelinişte devoratoare. Cu preocupări temeinice şi bine şcolit, absolventul de acum câţiva ani ne propune prin această expoziţie un autoportret artistic care promite afirmarea unei personalităţi interesante şi binevenite în comunitatea plastică braşoveană.

Veronica BODEA TATULEA
Muzeul de Artă Braşov
Octombrie 2006

… lumea lui Radu e plină de măşti sau clovni şi chipuri anonime… Pentru că masca ascunde dar şi revelează, ne ascunde pe noi sau o altă mască… este o lume a aparenţelor în care ceea ce vedem nu este mai mult decât o iluzie, iluzie care odată înlăturată ne poate dezvălui o altă iluzie.

Alături de mască, clovnul este şi el un simbol al înstrăinării, o aparenţă hilară, veselă dar care ascunde tristeţe în spate. Clovnul este un exponent al lumii spectacolului, un spectacol făcut pentru a ne face să uităm ceva…

Chipul anonim sau omul fără chip vine la rândul lui să completeze această serie a „ascunderii dincolo” care potenţează anonimatul şi face individul să se piardă în masă.

Mălina Conţu

Septembrie 20, Editura „Dealul Melcilor”

A apărut numarul 6 (8) al revistei de literatură „Dealul Melcilor”.

(Continutul revistei este accesibil prin click pe zona cuprinsului).

CUPRINS

INTRODUCŢIE – Pariul cu sine sau destinul geniului

TELESCOP – Interviu: Adrian Lesenciuc – Florentin Smarandache

GALATHEEA - Ioana Diaconu: Singulară (nedatată)

Ilustraţii în revistă: Patriarhul de la Lausanne (Georges Dumitresco, Franţa)

Premiile USR

Filiala Braşov a Uniunii Scriitorilor a acordat premiile pe anul 2005. Ele sunt:

- Premiul pentru debut în poezie: Ariadna Petri pentru „Cuvintele luminii”

- Premiul pentru debut în proză: Christian Craciun pentru „Intrări în labirint”

- Premiul pentru poezie: Ioan Suciu pentru „Privire spre timp” şi „Ştiinţele suave”

- Premiul pentru proză: Ioan Topolog Popescu pentru romanul „Chiron”

- Premiul pentru eseu: Ex acquo lui A.I.Brumaru pentru „Fiinţa muzicală”

- Premiul pentru eseu: Ex acquo lui Adrian Lesenciuc pentru „Postmodernitatea”

- Premiul pentru dramaturgie: Cornel Teulea pentru „Oraşul fără memorie”

- Premiul pentru întreaga activitate literară : Daniel Drăgan

Septembrie 19, Sala KronArt

Vernisaj Cornelia Gherlan

Cornelia Gherlan este absolventă a Institutului „Nicolae Grigorescu” (1984) din Bucureşti şi membră a Uniunii Artiştilor Plastici din 1990.

S-a născut la Medgidia în 1960, şi locuieşte în prezent în Bucureşti

Cum era de aşteptat, are multe expoziţii personale şi participări la diferite manifestări colective, prezenţa sa în Braşov pentru a doua oară fiind cât se poate de lăudabilă.

Dintre participările recente, amintim:

2005 – Muzeul de Artă, Constanţa

2005 – Căminul Artei, Bucureşti

2005 – Simpozionul international de pictură, Medgidia

2005 - Salonul bucureştean de pastel, Cercul Militar Bucureşti

2005 – A III-a Bienală de desen „Josep Amat, Saint Feliu du Guixols, Spania

2004 – Hotel Forum, Costineşti

2004 – Art Jazz Club, Bucureşti

2004 – ShopArt, Workd Trade Center, Bucureşti

2004 – Trienala internatională de gravură, Kochi, Japonia

Cu aceasta ocazie, poetul braşovean George Puşcariu a recitat câteva dintre cele mai recente poezii ale sale, captând astfel un viu interes printre cunoscători.

Septembrie 19, Muzeul de Artă

Sala mare – Vernisaj „Eftimie Modâlcă – 70”

La aniversarea a 70 de ani de la naşterea pictorului Eftimie Modâlcă se împlinesc şi 15 ani de la trecerea sa în nefiinţă.

Expoziţiile care i-au fost dedicate între timp, retrospectiva din 1996, când ar fi împlinit 60 de ani, precum şi expoziţiile mai mici de la Galeria Kron Art au demonstrat prezenţa acestui pictor în memoria colectivităţii artistice braşovene şi a familiei, el rămânând unul dintre cei mai autentici artişti ai Braşovului, remarcabilă personalitate umană şi creatoare.

Sursele inspiratoare ale creaţiei sale au fost extrem de variate iar mijloacele de expresie sunt ale unui artist modern, cu o viziune şi o experienţă cu totul remarcabile, care a reuşit să asimileze ceea ce i s-a părut definitoriu în tradiţie, dar în acelaşi timp să aplice ceea ce era viabil în avangărzi. Practicând cu deosebit profesionalism atât pictura cât şi grafica, a acoperit întreg teritoriul plasticii, fundamentând misterul şi seducţia imaginii, în creaţii de o particulară savoare şi frapanţă. Fiind îndemnat de un efort experimental continuu, ispitind disponibilităţile expresive ale materiei, a încercat diverse tehnici, supunând pânza, cartonul sau hârtia unor procedee alchimice de artizan, oferind în cele din urmă o rafinată rezolvare a fiecărei lucrări. Starea de pathos a meseriei este comunicată şi susţinută de trăirile, stările afective şi înalta combustie a spiritului unui creator dedicat întru-totul artei. Nici opţiunile tematice, nici mijloacele limbajului plastic n-au stat în cazul său sub semnul întâmplării, evoluţia sa fiind o succesiune de etape ale adecvării mijloacelor de expresie plastică la conţinutul emoţional sau ideatic al operei.

Abordând peisajul, artistul nu a fost interesat de pitorescul naturii, creaţia lui nu reprezintă niciodată o evocare fidelă, pitoresc idilică sau una neutru hiperrealistă a acesteia, ci ne dezvăluie structura sa armonică, tainica frumuseţe şi echilibrul fericit ce sălăşluieşte în universul din care facem cu toţii parte. Dozându-şi cu virtuozitate mijloacele de expresie, le-a subordonat concepţiei sale despre cum trebuie reconstituită imaginea naturii: cu respectul absolut faţă de vizibil dar totodată obligându-ne să percepem, să intuim dincolo de ceea ce ne oferă cu generozitate privirii, o realitate secundă, un dat al spiritului.

Peisajele sale ne introduc într-o lume care întruchipează echilibrul şi armonia dintre om şi realitatea înconjurătoare; optimismul lor calm şi discret transmiţându-ne convingerea că frumuseţea şi armonia nu sunt noţiuni abstracte spre care tindem ci realităţi fizice ce ne însoţesc mereu şi pe care le descoperim în jurul nostru şi în noi.

Privind în ansamblu, este lesne de sesizat mobilitatea cu care artistul s-a adaptat unor formule moderne, rămânându-şi în acelaşi timp fidel sieşi. De asemenea este evidentă duplicitatea sa, în sensul bun, artistul dovedindu-se deopotrivă exuberant şi rece, spontan şi elaborat, liric şi calculat, senzual şi tehnic. O năzuinţă spre o anumită armonie şi echilibru clasic apare în portrete, Pădurencele sale fiind în acelaşi timp o evocare a sorgintei spiritualităţii umane ce îşi găseşte o exprimare în creaţia populară. Efectul optic şi sugestiile ritmului intern al imaginilor sale care se recompun prin juxtapunerea unor ample pete de culoare le asigură coeziunea şi justificarea grafică.Acorduri cromatice ample plasează fiecare lucrare sub semnul unui perfect echilibru, consonanţa formelor şi a culorilor, instaurând prioritatea imaginii asupra sentimentului. Rigoarea expresiei pune în evidenţă resursele unui spirit reflexiv şi preocuparea artistului pentru permanenta adaptare a mijloacelor de expresie la tonul modern al exprimării plastice. Revărsarea somptuasă a materiei cromatice nu poate masca mâna de excelent desenator a pictorului Modâlcă.

Cultivând cu aceeaşi devoţiune şi profesionalism pictura şi desenul, artistul a izbutit să configureze de fiecare dată imagini de marcată individualitate. Desenator înăscut, Eftimie Modâlcă cu un simţ al liniei pe care a supus-o celor mai îndrăzneţe mişcări, a practicat un desen cultivat, croit din stilizări delicate sau învolburări expresive, exemplu de concizie spontană şi siguranţă în exprimare, dovedind că desenul nu este o dextertitate facultativă, ci baza pe care se întemeiază talentul atât al graficianului cât şi al pictorului sau sculptorului.

Expoziţia retrospectivă încearcă să evidenţieze larga disponibilitate pentru abordarea unor genuri şi tehnici artistice diverse, în care şi-au aflat câmp de desfăşurare spiritul inventiv şi fantezia artistului, ca şi remarcabila diversitate de preocupări tematice, expresive şi stilistice readucând în memoria admiratorilor săi şi etapa începuturilor, cînd s-au conturat caracteristicile creaţiei sale; rigoare a construcţiei compoziţionale, desen sigur şi expresiv, cromatică bogată şi densă ce creează efecte de marcantă picturalitate. Prin însăşi formaţia sa sub îndrumarea prestigioasă a lui Rudolf Schweitzer Cumpănă, Ghiţă Popescu, Nae Constantinescu şi Gheorghe Labin, artistul s-a înscris de la bun început pe o traiectorie a echilibrului dintre tradiţie şi modernitate, acel echilibru în numele căruia şi-a întemeiat întreaga creaţie. El s-a dovedit a fi unul dintre acei aleşi ai meseriei pentru care „artă” este un cuvânt ce nu se poate pronunţa decât cu solemnitate şi cu sentimentul de a fi nu atât autor al unei opere cât părtaş la o operă vastă.

Patrimoniul artistic rămas de la Eftimie Modâlcă constituie revelaţia miracolului înăscut al artistului care creează aşa cum înfloreşte pomul.

Veronica Bodea Tatulea

Muzeul de Artă Braşov

Septembrie 2006

Sala mică: vernisaj Aurelia Stoe Marginean

În Sala Mică a Muzeului de Artă Braşov este organizată o nouă expoziţie a doamnei Aurelia Stoe Mărginean, care se pare că şi-a făcut o datorie de onoare de a împărtăşi periodic publicului braşovean din minunatele sale experienţe pe alte meleaguri pe care noi n-avem şansa de a le vedea pe viu precum dumneaei. Aşa am avut plăcerea de a cunoaşte Parisul, Madridul, Viena, Veneţia, Ierusalimul, şi acum Ciprul, Creta şi Santorini, altfel decât din pliante şi ghiduri turistice, o cunoaştere filtrată prin ochii unui artist care în aceste „note de călătorie îşi dezvăluie transparenţa sa interioară, visarea şi lirismul în faţa unor peisaje la care a ajuns în sfârşit.

Având şansa de a vedea locuri ce păreau intangibile, autoarea este permanent pregătită să trăiască revelaţii, dar rămâne într-un fel de timiditate în faţa peisajului şi consemnează cu respect tot ce vede şi simte, tot ceea ce cade sub incidenţa zborului privirii sale.

Condiţia imaginii nu o preocupă pe autoare, acuarelele sale nu constituie un comentariu sau o interpretare a naturii, ci consemnează în gesturi nervoase, dar sigure, caracteristicile fiecărui peisaj pe care le filtrează însă prin proprie subiectivitate. Acuarela îi convine ca modalitate de a aşterne rapide înregistrări ale stărilor sufleteşti şi îi satisface nevoia de exprimare, forţa cu care doreşte să ne spună ceea ce vede, tensiunea ridicată a emoţiei simplifică grafia şi cromatica imaginilor, intervenţiile nervoase ale pensulei subliniind dinamismul tensional al privirii. Creatoare prestigioasă în colectivitatea artistică braşoveană, doamna Aurelia Stoie Mărginean, ascunde în atelierul său o mare varietate de lucrări, demersul său artistic nelimitându-se la aceste „note de călătorie“, dar spre deosebire de acestea pe care ni le oferă mereu, este mult prea zgârcită cu restul creaţiei sale. Omul din spatele pictorului este mai lesne de cunoscut din aceste lucrări, dar nu este mai puţin complex şi dramatic şi poate am fi mai interesaţi să o cunoaştem şi altfel pe distinsa noastră colegă, care cu harnica ei activitate creatoare şi-a asigurat un prestigiu discret dar binemeritat printre artiştii braşoveni.

Veronica Bodea Tatulea

19 septembrie 2006

Muzeul de Artă Braşov

Septembrie 13, Aula Universitatii

Lansare de carte:

Karl Arthur Ehrmann, Convorbiri cu domnul Tips,

Editura „Dealul Melcilor”, Braşov 2006

Mică postfaţă

,,De vorbă cu domnul TIPS" de Karl Arthur Ehrmann, este o carte întru totul insolită. Mai întâi, prin metoda de expunere, respectiv dialogul, atât de cultivat în clasicismul antic de catre filosofi, şi până-n iluminismul francez şi german, dar aproape absent în timpul modern. Apoi este interesantă structurarea acestui amplu dialog pe două mari dimensiuni: pe FELIX EUROPA şi NEFERICITA EUROPĂ (care ar fi cam după Primul Război Mondial şi până azi, această Europă şi omenirea în general, luptând să se regăsească pe sine în frumuseţea a tot ceea ce a creat de-a lungul timpului). Şi dl. TIPS - respectiv, Traian I. Popescu-Spineni - stă ca un zeu hâtru (poate ipostaza zeului Pan) sus pe înalţimea tocmai a acestui timp şi priveşte sceptic la ceea ce a fost şi este această Europă pe Planeta Pamânt. Ca exponent-comentator, o radiografiaza până în cele mai profunde şi uluitoare structuri, o aduce în faţă, o proiectează în lumini şi umbre, ca apoi să-i scruteze DESTINUL în viitor. Şi de fiecare dată o face cu o dragoste nemărginită pentru Europa aceasta a luminii, a suferinţei, a speranţei nemuritoare. Dl. Traian I. Popescu-Spineni devine astfel glăsuitorul erudit, ironist şi sentimental, un cives mundi, chemând, precum Simon Petru, la iubire şi raţiune.

Ion Topolog Popescu

A prezentat Ion Topolog Popescu, directorul editurii, alaturi de cei doi autori ai cartii: Karl Arthur Ehrmann si Traian Popescu-Spineni.

Septembrie12, Casa Baiulescu

Lansare de carte:

G. G. Vlad, Drăculeştii – Colanul Ordinului

Au prezentat în ordine: Daniel Drăgan, Doru Munteanu, Stelian Saon, Ion Topolog Popescu, şi George Puşcariu.

G. G. Vlad a debutat editorial în 2005 cu un amplu roman istoric, Drăculeştii – Sabia Ordinului; o captivantă frescă medievală, însufleţind arii geografice largi de la Stambul la Şercaia, de la Suceava la Braşov în timpul crâncenului veac al lui Ţepeş Voievod, al lui Ştefan ce Mare şi al lui Matei Corvin. Acest prim roman a fost distins cu Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor, filiala Braşov, fiind apreciat ca un moment important de revigorare a prozei istorice în peisajul literaturii contemporane.

G. G. Vlad vine acum cu un nou roman, Draculeştii – colanul Ordinului, dedicat tot familiei voievodale a Drăculeştilor, cu un accent deosebit asupra unui moment crucial al istoriei noastre: bătălia de la Codrii Cosminului şi Tratatul de la Hârlău – punct de referinţă în istoria relaţiilor diplomatice pe care cele trei state româneşti de dezvoltau.

G. G. Vlad construieşte imaginea lumii fără menajamente idilice sau patriotarde, nesfiindu-se să pună în pagină, pe lângă valorile umane, câte vor fi fost, şi laturile nemăgulitoare ale realităţii (corupţie, laşitate, sperjur, cruzime, desfrâu), viciile unei epoci care nici ea nu a strălucit prin puritate şi a fost – ca şi cea de acum – departe de a se constitui într-un model de moralitate, cucernicie şi comportament civic.

Construcţia epică, maiestria cu care autorul realizează gradaţia evenimentelor, vivacitaea personajelor şi nu în ultimul rând substanţa filozofică a discursului fac din această epopeee a Drăculeştilor un succes cert al scrisului românesc.

În final, autoarea a oferit autografe.

Se află în pregătire şi următoarele volume din epopeea Drăculeştilor: Mantia roşie şi Umbra semilunei, conturând un proiect epic ambiţios.

Braşoveni în deplasare

Lupşa – o comună din Ţara Moţilor

Aici a avut loc lansarea cărţii Lupşa – Aur şi oameni, întocmită de un colectiv numeros coordonat de prof. univ. Ioan Vlad. Este o antologie monografică in doua volume consistente realizată la Editura Pastel din Braşov. La manifestare au mai participat directorul editurii, Gabriela Daraban, si prof. Ioan Topolog Popescu.

„Simţeam că şi noi putem face ceea ce alţii, în alte comunităţi similare, fac de ani sau decenii - o sărbătoare periodică a comunei, a fiilor ei, o întâlnire şi o regăsire a tuturor lupşenilor din sat cu cei risipiţi în lume, o întălnire a prezentului cu trecutul, cu tradiţia, cu moşii şi strămoşii pe diverse căi, o regăsire pentru noi toţi a copilăriei, a şcolii, a dascălilor, a colegilor şi prietenilor de odinioară, un motiv să revenim la obârşii şi să ne revedem cu toţii, un prilej de-a medita şi poate de-a pune umărul cu toţii la problemele de azi ale satului natal şi noi cei plecaţi, care poate mai avem şi idei, şi soluţii, şi posibilităţi să restituim din ceea ce am primit la sânul meleagurilor natale. Unii prea ne înstrăinăm şi nu ne mai uităm înapoi, prea nu ne mai „trage aţa" nici către uliţa copilăriei, nici către înaintaşi, nici către „veşnicia" satului...

Calea prin care înţelegem să redescoperim satul natal, să împlinim acea regăsire şi sărbătoare a „fiilor satului", ca un prim pas, credem că este realizarea unei monografii a comunei Lupşa, o prezentare cu mij loacele şi cu priceperea noastră, a autorilor de pe copertă, a realităţilor trecute şi prezente ale satului natal, a valorilor lui materiale şi umane, a reperelor care ne-au marcat destinele fiecăruia din noi.

Credem că am realizat o lucrare reprezentativă pentru comuna Lupşa: amplă, complexă, destul de cuprinzătoare pentru realităţile materiale şi spirituale, trecute şi prezente. ale comunităţii căreia-i aparţinem, o oglindă cât se poate de expresivă a personalităţii, specificităţii şi unicităţii comunei. Am concentrat în lista de autori şi-n paginile cărţii pe toţi cei care s-au aplecat, într-un fel sau altul, asupra istoriei, geografiei, toponimiei, etnografiei, artei populare, specificului material şi uman al Lupşei şi lupşenilor şi a rezultat o lucrare colectivă impresionantă, care spune tot ce se ştie şi s-a scris până în acest moment despre noi şi comunitatea noastră.

Cred că vom avea. în felul acesta, o frumoasă carte de vizită a comunei; o carte de învăţătură pentru tânara generaţie, care va înţelege mai uşor forţa şi trăinicia rădăcinilor noastre, va afla modele şi repere valorice pentru aspiraţiile şi strădaniile ei; un certiticat de valoare, de autenticitate şi de românism pentru toti cei desprinşi de aici şi risipiţi prin lume; un titlu de mândrie, de originalitate şi de demnitate pentru cei rămaşi în vatra satului, cu care se pot raporta la neamul întreg. la Europa şi la Universalitate; un instrument de lucru pentru specialişti, cercetători, publicişti interesaţi de valorile, prestaţiile şi specificităţile noastre, inclusiv cei din Lupşa, care vor relua, vor lărgi şi vor nuanţa demersul nostru în viitor; un fapt publicitar şi promoţional de mare forţă în faţa tuturor celor potenţial interesaţi de a investi la Lupşa, de a veni turistic la Lupşa, de a apăra şi promova interesele comunitare şi personale ale lupşenilor: în stârşit, un cadou, sper, frumos, de neuitat pentru toţi cei care vor avea în mână aceste volume.”

Ioan Vlad

30 august 2006, ora 14

Muzeul de artă

Vernisaj Eugenia Mocanu

Expoziţia de pictură a Eugeniei Mocanu dezvăluie publicului o personalitate artistică tonică, împletire de lirism şi dramatism, care nu se sfieşte să-şi etaleze, cu sinceritate, căutările. Oscilând între rigoarea unui constructivism geometrizant şi libertatea desfăşurării gestice, autoarea edifică un spaţiu saturat cromatic, evocând stări lirice; structuri tensionate, pulsează, degajând forţă, în cadrul unor compoziţii realizate cu tuşe ample ce descarcă energii capabile să dezintegreze formele. Fără o pregătire academică în domeniu, temându-se probabil să probeze abilităţi de desenator, Eugenia Mocanu se exersează în compoziţii ale căror titluri „Inflorescenţă”, „Stare de veghe”, „Structurare”, „Viziune”, etc. evocă plutirea imaginaţiei în sfere ambigue, adevărate deliruri formale, nesusţinute totuşi de o idee clară. Dacă e să descifrăm o formă stilistică în creaţia sa, se poate constata o maximă imprecizie iconografică, o imagistică aproape impersonală, artista mizând constant pe intensitatea cromaticii şi având o atitudine autonomă faţă de realitatea obiectivă. Ca spectatori simţim febrilitatea căutărilor, ardenţa dialogului cu realitatea înconjurătoare, dar nu putem descifra cât de conştientă este opţiunea spre o viziune abstractă. Până în acest moment, creatoarea şi-a exersat tehnica unui gestualism brut, din care a eliminat mai mult sau mai puţin deliberat obsesiile figurative, anecdotele sau senzualismul, în favoarea unui spaţiu plastic pur, transpus în imagine prin eliberarea dinamică a unor energii temperamentale. Mecanismul creaţiei, complex şi ascuns, se bazează pe extragerea din subconştient a unor obsesii într-un expresiv paralelism cu realitatea, dar aşternerea lor pe pânză presupune stăpânirea unui meşteşug care se însuşeşte prin multă muncă, studiul de atelier care nu poate fi ignorat de cel care doreşte să devină un profesionist desăvârşit. Retragerea autoarei exclusiv în lumea culorii, a magistralelor orchestrări cromatice, poate masca nesiguranţa stăpânirii unui limbaj plastic personal, dar în subtextul picturii sale persistă discret un cult al solarităţii şi al luminii dătătoare de viaţă. Compoziţiile Eugeniei Mocanu deţin o poetică plastică aptă să sugereze mutaţiile petrecute în materie, configurând o estetică a luminii interioare. Parcurgând expoziţia, spectatorul încearcă sentimentul regăsirii, sesizând efortul artistei de a ajunge la o deplină înţelegere cu materia, într-o febrilă căutare în spatele aparenţelor şi în dorinţa de a-şi defini un limbaj plastic personal. Este expoziţia unei încă tinere creatoare, plină de încredere şi posibilităţi care-şi etalează în faţa noastră perspectiva asupra lumii în toate reverberaţiile sale cele mai intime, cu o implicare lucidă filtrată afectiv. Lucrările au o incontestabilă putere de seducţie prin calitatea fiorului vital ce le animă şi nu putem decât să consimţim că efortul depus de artistă este responsabil şi de admirat.

Veronica BODEA TATULEA

Muzeul de Artă Braşov

August 2006

30 august 2006, ora 13

Librăria LIBRIS, Lansare de carte

Emilian Lupu, Înăuntrul dinafară

Editura „Dealul melcilor”, Braşov 2006

Mică postfaţă

Cea mai insolită compoziţie poetică ce-am întâlnit-o până acum în poezia românească contemporană, este poemul de faţă. Deşi e conceput secvenţial, avem de-a face cu un singur poem: filosofic, cosmogonic, suprarealist: „Înăuntrul dinafară”. Un nou „Paradis pierdut”? Şi pierdut cu-adevărat, cu nici o perspectivă de regăsit? Poate că tot atât de potrivit ar fi fost titlul „Paradisul rătăcit”, dar acesta în cazul unui paradis existent, anterior. Numai că un astfel de spaţiu bine determinat, anterior, nu există. Vine dintr-un continuu şi rămâne în el. Călătorul (Rătăcitorul) e prizonier sieşi, Eldorado e doar în vis. Mişcarea spre el pendulează numai între cele două Emisfere. Bătălia se dă pe un circuit închis, Don Quijote se întoarce de unde a plecat, nu fără a plănui o nouă plecare în luptă cu morile de vânt:

„…Mergeam… Nu ştiam încotro! Mergeam pe drumuri

desfundate, şi pe drumuri neumblate… Mergeam,

cu mâinile în buzunare, sau pendulându-le…

Urcând pe cel mai domol dintre nedomoalele dealuri,

şi ajungând în turnul cetăţii, începusem să răscolesc

în sala armelor şi a armurilor

care aparţineau şi după moarte,

celor ucişi…” (pag. 76)

Deşi conceptul este miltonian (Milton: „Paradisul pierdut”), construcţia se întemeiază pe reducţiile danteşti, atât prin cadenţe (chiar dacă nu practică terţinele), cât şi prin viziuni (un capitol se intitulează „Infernul din Paradis”), mai ales cu ipostaza celui rătăcit în „Pădurea întunecată”. Nu ştiu ce să cred. Am impresia că mă aflu în faţa unei capodopere şi-n universul celui mai pur suprarealism de fond – un fel de cosmicum – nemaiîntâlnit vreodată în poezia românească. L-ar putea cineva traduce cu metaforele ample, uluitoare, şi cu reluările de tip simfonic? Nu fac nici un fel de trimiteri la nume şi opere mai dincoace, din literatura universală, fiindcă ar trebui să-i amintesc pe Paul Valéry şi T.S. Eliot. „Cimitirul marin” e „Înăuntrul dinafară” în forma cea mai original posibilă a poetului român, situat în iluminismul preromantic şi suprarealismul decantat. Încercând să iasă din acel întuneric care nu era arborescent, venitul pe lume, rătăcitul, îşi luminează calea cu lămpaşul de la canton, învârtindu-se într-un cerc în a cărui deschidere nu încetează să creadă. Trăieşte „cu pălăria trasă pe frunte” şi speră că „o privire aruncată pe furiş îl va călăuzi pe un drum al revenirii din posteritate”.

Ion Topolog Popescu

30 august 2006, ora 13

Muzeul de arta

Expoziţie retrospectivă

Alexandru Iacubovici, 65 de ani

Încă un artist care trece un prag de vârstă şi care onorează publicul cu o expoziţie retrospectivă ce se străduieşte să sintetizeze o activitate artistică de o viaţă. Alexandru Iacubovici este un pictor care nu s-a mulţumit a repeta comod soluţiile la care a ajuns de-a lungul timpului, exersând, după un program mai mult simţit dinăuntru decât urmărit cu bună ştiinţă, un limbaj mereu inedit care l-a condus spre o operă picturală majoră. Expresia sa picturală vehiculează stări emoţionale de o lirică ambiguitate, ca şi cum artistul a ascultat murmurul de flux si reflux al unor maree interioare. Profesionist desăvârşit, a ştiut să evolueze exemplar între emoţie şi cenzura ei, urmând logica impusă de cunoaşterea legilor şi rigorilor care controlează compunerea şi eficienţa imaginii. Echilibrul său interior, dătător de echilibru plastic, s-a concretizat într-o pictură sintetică, supusă unei discipline îndelung exersate a compunerii şi un raport just între elementele compoziţiei picturale, formele-culori opunându-se sau asociindu-se după necesităţile expresiei într-un demers de o savantă spontaneitate. Pictorul cultivă meditaţia în faţa pânzei, pe care o acoperă cu imagini ale unei viziuni aproape religioase, care aspiră la monumental. Foloseşte o grafie elaborată cu minuţie punând în pagină teme de compoziţie şi perspectivă, rezolvând prin pensulaţii savante proba dificilă a detaliului realist, redând cu savoare „pipăibilul”. Concreteţea iluzorie a structurilor bucură ochiul, iar compunerea suprafeţelor induce o atmosferă de supra-realitate în acest decor simbolic. El a ajuns de-a lungul anilor la o artă de echilibru, de puritate şi de calm, folosind culoarea la deplina sa expresie printr-o buna organizare şi corespunzând intesităţii emoţiei creatorului. Iacubovici este, neîndoielnic, un liric, dar nu în sensul obişnuit al contemplării sensibile a subiectului, fiind în acelaşi timp un lucid, care are o atitudine filosofică asupra lumii. În lucrările sale emblematice se desluşeşte o aspiraţie poetică spre reprezentarea implicită a unui univers descoperit în esenţa sa. Receptiv la sugestiile artei contemporane, pictorul şi-a găsit un drum propriu, având ambiţia să regăsească mijloacele de expresie ale unei arte stabile, de durată.

Acest drum parcurs cu luciditate şi în cunoştinţă de cauză, este jalonat de etape pe care însuşi artistul le exprimă succint în glosarul critic (1969-2006): „metapictură; atitudine panteistă; expresionism cromatic; raţiune; talent şi grijă compoziţională; expresionist; abstracţionism paradoxal impresionist; artist de viziune; colorist ireductibil, savante degradeuri; lirismul; imaginativ; pictura – comentariu intelectual; suprarealistă; ardente trăiri artistice; febră creatoare; romantică exaltare; ciclul suprarealist; alchimii plastice de mare preţiozitate şi sensibilitate; dimensiunea filosofică a timpului şi spaţiului; veritabil comentariu plastic; mişcare interioară; picturi metodic concepute; vrăjitor al culorii; umbra=relicvariu viu; creaţie filosofică în imagini; memorial-proiective; revelaţie arhetipală; transpunere metaforică şi simbol; ritual; materie-memorie; proprie codificare; sobrietate elegantă; autocontemplare; esenţă-idee-absolut; spiritual-tematic; atragere magică, ardere prometeică învăluind timpul creaţiei; fetişizând simbolic; instrumente sensibil şi spiritual colorate, la corzile subiective, intuitive, uşor mitice şi magice, redescoperind năzuinţe spre adâncurile sufleteşti.”(exp. „Chipurile vederii interioare” 20-iunie-29 iulie 2006).

Veronica BODEA TATULEA

Muzeul de Artă Braşov

18 – 31 august 2006

Galeria „Europe”

Hermella, „Metalomagie”, „Mituri egiptene”

Numele autoarei este ascuns în pseudonimul Hermella. S-a născut în Braşov, la 18 august 1972, deci şi-a deschis expoziţia de ziua ei. Credo-ul ei, extras din pagina de Internet, este: “Supravietuiesc cu apa si hrana si TRAIESC cu iubire si arta. Sunt un om sensibil la frumos si care întoarce acest dar făcut de alţii către lume. Consider ca nici un sacrificiu făcut pentru arta nu este îndeajuns de mare in comparaţie cu tot ce primeşti la schimb, adică spirit si dragoste.”

„Metalomagie” este un cuvânt ce derivă din tehnica folosită, metaloplastie, căreia artista îi adaugă pietre preţioase. Rezultatul nu poate fi decât spectaculos. Magie? Mai puţin! I-aş spune „megaloplastie”. Vă imaginaţi o bijuterie de dimensiuni uriaşe (peste 1 metru).

„Mituri egiptene” este o sintagmă pentru tema aleasă, iar subiectele sunt: Tutanchamon, Selketh, Fiica faraonului, Ra, Isis, Osiris, Ptah, Amon, Neptis, Anubis, etc.

18 August 2006

Galeria KronArt

Lansare de carte: Laura Bogdan, Poveşti unui copil nenăscut, Editura NICO

A prezentat Gabriel Stan.

Nu sunt poveşti, este un roman. Încă nu l-am citit, aşa că pentru cronică trebuie să mai aşteptaţi puţin. Va fi afişată la rubrica corespunzătoare.

Deocamdată câteva cuvinte despre autoare. S-a născut la Braşov în 1975 (probabil cu alte poveşti), a urmat liceul Unirea, după care a făcut studii universitare în Franţa, la Sorbona. Nu este la prima carte. A mai scris una, editată la editura Tipomar în 2004. Titlul ei este „Moartea fluturilor”. Sună poetic, dar pentru moment nu ştiu mai mult nici despre această carte. Poate mai târziu vom afla şi vă vom informa. Pentru moment ne mulţumim cu impresia lăsată, impresie ce îi este în mod cert favorabilă.

A participat publicul obişnuit al galeriei, plus anturajul autoarei, unii veniţi chiar din Franţa.

Manifestarea a continuat cu un mini concert susţinut de Monica Râpeanu şi Terry Lee Burns din Statele Unite ale Americii. Muzica lor a încântat cu adevărat publicul.

August 2006

Muzeul de artă

Helfriend Weiss la 95 de ani

Ampla expoziţie retrospectivă prilejuită de sărbătorirea a 95 de ani de viaţă a unuia dintre fiii de vază ai Braşovului, face dovada unei prodigioase activităţi desfăşurate pe parcursul a trei sferturi de secol, în care formula stilistică progresivă, dar mereu clar exprimată, se avântă permanent spre profunzimile cunoaşterii.

Creaţia sa care dovedeşte o cultură vizuală sistematic asimilată, un vast bagaj de cunoştinţe tehnice, este creaţia unui artist care are conştiinţa superiorităţii culturale, a unei elite a practicii şi literaturii. Artistul îşi permite o abordare grafică dar şi picturală, lucrările sale dezvăluind un excelent desenator care în compoziţiile sale reuşeşte limpezi puneri în ecuaţie ale unor percepte geometrice sigure, peste care culoarea vine ca un spectaculos veşmânt al veridicităţii. Spontaneitatea şi francheţea exprimării mature sunt rezultatul unor lungi dezbateri interioare, fără asperităţile impulsului imediat; optând deliberat pentru un sistem decorativ care evidenţiază preocupările artistului de a interpreta lumina ca atribut abstract al materiei, prin esenţializarea perspectivei cromatice. Grafician prin excelenţă, majoritatea mijloacelor pe care le foloseşte în pictură se topesc în elocvenţa liniei. Fie că este precisă, fermă, cu duct continuu şi egal, consolidând şi definind formele, conferindu-le stabilitate şi relief, ca în gravurile pe lemn sau linoleum, fie că este articulată şi participă ritmic la valoraţie în cadrul unor active zone cromatice, linia, desenul îşi asumă rolul de element determinant al expresiei.

Artistul s-a menţinut întreaga viaţă în zona adevărului şi expresivului. Păstrând respect datelor realităţii percepute, H. Weiss cultivă un figurativ decantat, din care transpare nevoia unei sincere şi tandre confesiuni, alături de dezvăluirea preţiozităţii şi muzicalităţii materiei. Avantajat de longevitatea creatoare, artistul a cultivat cu răbdare şi decenţă o artă plină de sinceritate, respectând caracteristicile fiecărei tehnici grafice în parte şi abordând întreaga gamă de genuri, de la peisaj la natură statică, compoziţie abstractă sau ilustraţie de carte. Creaţia sa dezvăluie respectul meseriei, al meseriei aplicate tenace iar tehnicitatea sa nu se sfieşte să atingă în treacăt artizanalul.

Lucrările sale aspiră, prin grija execuţiei şi închegării unui întreg, prin unitatea şi coerenţa ansamblului, precum şi prin siguranţa trăsăturii, fără tatonări sau reveniri, la statutul de operă perfectă. Tonul expoziţiei este cel al unei egale cu sine certitudini, cuprinzând creaţia unui artist care construieşte imagini ce promovează un program de valori culturale şi etice. Întreaga sa creaţie demonstrează că arta autentică înseamnă comunicare şi că nici opţiunile tematice sau mijloacele limbajului plastic nu au stat, în cazul său, sub semnul întâmlării, ci dovedesc deplina instalare a acestui artist în certitudinile unei opţiuni căreia i-a dat glas pe parcursul întregii sale vieţi.

Veronica BODEA TATULEA

Director Muzeul de Artă Braşov

Evenimentele lunii iulie 2006

Clic aici pentru evenimente mai vechi